ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1929/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 334

din 22 aprilie 2004 a Tribunalului Iași s-a dispus condamnarea inculpatului

P.V.C. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 lit. b) C. pen. și art.

80 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 24 noiembrie 2003 până la

25 noiembrie 2003.

S-a constatat recuperat

prejudiciul cauzat părții vătămate Schitul Sf. Teodora din comuna Matca,

județul Iași.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Inculpatul fiind fără

ocupație, în cursul anului 2003 a prestat diverse activități gospodărești și

agricole la Schitul Sf. Teodora din comuna Matca, județul Iași, primind în

schimbul muncii sale bani și alimente.

În data de 6

octombrie 2003, inculpatul a lucrat la același schit, până în jurul orelor

16,00. În aceeași seară a revenit, a pătruns în curte, poarta nefiind

asigurată, după care s-a îndreptat spre locul unde se aflau păsările. Profitând

de întuneric și de faptul că în apropiere nu se afla nici o persoană,

inculpatul și-a însușit trei găini pe care le-a pus într-o sacoșă.

Datorită zgomotului produs

în momentul sustragerii păsărilor, inculpatul a atras atenția martorului T.V.

care l-a urmărit și l-a recunoscut.

Întrucât inculpatul a

refuzat să restituie sacoșa cu păsările, martorul l-a prins de haine, fiind

însă lovit cu pumnii și picioarele în zona capului. Urmare agresiunii

exercitate de către inculpat, martorul a cerut ajutorul călugărilor, astfel

încât, la intervenția acestora actele de violență au încetat.

Prejudiciul cauzat părții

vătămate a fost de 600.000 lei, fiind însă acoperit prin restituirea bunurilor

sustrase.

Situația de fapt expusă

anterior a fost stabilită pe baza procesului-verbal de cercetare la fața

locului, declarațiile martorilor T.V., O.D., M.I., procesul-verbal de

confruntare, declarațiile inculpatului P.V.C.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, în sensul că

pedeapsa este prea mare în raport de circumstanțele sale personale, constând în

recunoașterea faptei, în împrejurarea că are în întreținere doi copii minori.

Curtea de Apel Iași, prin

decizia penală nr. 24 din 13 ianuarie 2005, a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestor hotărâri,

în termen legal a declarat recurs inculpatul P.V.C., invocând cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și anume, greșita

individualizare a pedepsei.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform

prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Complexitatea împrejurărilor

în care este săvârșită o infracțiune poate duce la existența atât a unor cauze

de agravare, cât și a unor cauze de atenuare a răspunderii penale.

Ori de câte ori se constată

existența cumulativă a acestora, instanța are obligația în procesul de

individualizare judiciară a pedepsei să respecte ordinea în care urmează a se

face aplicarea circumstanțelor agravante, a circumstanțelor atenuante și a

stării de recidivă, atunci când acestea sunt în concurs.

Potrivit acestei ordinii,

urmează ca la stabilirea pedepsei să se țină seama mai întâi, de circumstanțele

agravante, apoi de circumstanțele atenuante și după aceea de starea de

recidivă. Această prioritate este pe deplin justificată, întrucât instanța

trebuie să statueze mai întâi asupra gradului de pericol social concret al

infracțiunii, în raport de toate împrejurările în care a fost comisă și numai

după aceea să stabilească în ce măsură starea de recidivă reflectă un grad de

pericol social sporit al inculpatului.

În speța supusă analizei,

inculpatul a săvârșit infracțiunea pe timp de noapte, profitând de împrejurarea

că îi era cunoscut locul faptei, iar în momentul imobilizării sale de către

martorul T.V. a exercitat, în mod repetat, acte de violență în scopul păstrării

bunului furat.

Instanțele au reținut în

favoarea inculpatului circumstanța judiciară atenuantă, prevăzută de art. 74

lit. b) C. pen., respectiv. Stăruința acestuia pentru a repara paguba

pricinuită. Din actele dosarului rezultă însă că prejudiciul a fost recuperat

datorită împrejurărilor comiterii faptei, bunurile sustrase fiind restituite în

natură prin intervenția martorilor și mai puțin s-a datorat „stăruinței”

inculpatului.

Pe de altă parte, instanțele

constatând că infracțiunea a fost comisă în stare de recidivă

postcondamnatorie, inculpatul fiind condamnat anterior pentru fapte similare,

au făcut aplicarea dispozițiilor art. 80 C. pen., coborând pedeapsa sub minimul

special.

Neputându-se reține și alte

elemente de natură a permite coborârea pedepsei sub limita stabilită de

instanța de fond, critica formulată de inculpat nu poate fi primită.

Față de cele menționate mai

sus, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul P.V.C.

Conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., instanța va obliga recurentul inculpat la plata sumei de

1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 400.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza dispozițiilor art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.V.C. împotriva deciziei penale nr. 24 din 13 ianuarie

2005 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Conform dispozițiilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 martie 2005.