ÎCCJ, Decizia nr. 195/2004

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângere înregistrată la Curtea Supremă de Justiție, I.A. a cerut să fie tras la răspundere penală A.M., episcop greco-catolic de Lugoj, pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă și calomnie, precum și obligarea acestuia să-i plătească suma de 100.000 dolari S.U.A., cu titlu de daune morale.

În motivarea plângerii, petiționarul a arătat că episcopul greco-catolic A.M., care l-a numit protopop în Districtul protopopial Orăștie, prin Ordinul nr. 53 din 12 noiembrie 1996, a început să-l discrediteze după puțin timp, prin mai multe adrese și comunicări, precum și prin publicarea unor articole în presă.

În acest sens, petiționarul s-a referit la: - adresa nr. 559 din 10 februarie 1997, prin care i s-a adus la cunoștință că la Episcopia Lugoj au fost primite mai multe scrisori în cuprinsul cărora credincioși din Orăștie și-ar fi exprimat nemulțumirea față de activitatea sa; - adresa nr. 574 din 24 martie 1997, prin care i s-a comunicat demiterea din funcția de protopop; - adresa nr. 495 din 1 septembrie 1999, prin care s-a comunicat clerului și credincioșilor numirea în funcția de protopop la Protopopiatul Orăștie a unei alte persoane;

- publicarea, în ziarul P.E. din octombrie 1999, a art. intitulat „A fost numit noul preot și protopop de Orăștie”, în scopul de a-l dezonora și a-i afecta imaginea în fața credincioșilor;

- publicarea, în ziarul Z.I. din 29 septembrie 1999, a art. intitulat „Un plutonier din Orăștie l-a agresat pe preotul greco-catolic”, în care s-au afirmat neadevăruri;

- adresa nr. 530 din 13 octombrie 1999, prin care s-a cerut președintelui consiliului parohial C.P. să-l susțină pe preotul greco-catolic nou numit; - răspunsul insultător și calomniator, publicat în noiembrie 1999 în ziarul P.E., ca replică la art. „Recurs la morală”, ce fusese publicat anterior de credincioșii care îl susțineau pe petiționar. Plângerea a fost transmisă, în vederea soluționării, la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Procurorul desemnat să examineze plângerea, prin rezoluția nr. 648/P/2003 din 29 septembrie 2003, a dispus neînceperea urmăririi penale față de episcopul de Lugoj A.M., pentru infracțiunile de insultă prevăzută de art. 205 C. pen. și de calomnie prevăzută de art. 206 din același cod.

S-a motivat, prin rezoluție, că există caz de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, deoarece plângerea a fost adresată cu depășirea termenului de două luni, prevăzut de art. 284 C. proc. pen., calculat în raport cu luna noiembrie 1999, când s-a pretins că persoana împotriva căreia a fost formulată plângerea a comis ultimul act denigrator la adresa petiționarului.

S-a mai motivat că, din verificările efectuate, a rezultat că autori ai articolelor „A fost instalat noul protopop greco-catolic” și „Un plutonier din Orăștie l-a agresat pe preotul greco-catolic” sunt redactori ai ziarelor în care au fost publicate, iar nu episcopul A.M., precum și că răspunsul la art. „Recurs la morală” a fost dat publicității de reprezentanții Protopopiatului Orăștie.

În fine, relevându-se că nici unul dintre înscrisurile la care se referă petiționarul nu are caracterul insultător sau calomniator ce li s-a atribuit, s-a subliniat că, prin cele trei adrese semnate de episcopul A.M., au fost făcute doar anumite comunicări petiționarului sau clerului și credincioșilor din Protopopiatul Orăștie.

Petiționarul a formulat plângere, împotriva acestei rezoluții, susținând că a trimis plângerea la 5 noiembrie 2001, după răspunsurile ce i s-au dat de jurista episcopiei, precum și că, datorită neînceperii urmăririi penale, i s-a adus o vătămare prin îngrădirea accesului la justiție și este supus discriminării din motive religioase.

Această plângere a fost respinsă, prin rezoluția nr. 50265/8483/2003 din 4 noiembrie 2003, a procurorului șef al secției de urmărire penală și criminalistică, cu motivarea că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, deoarece, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că petiționarul a adresat plângerea împotriva episcopului A.M., cu depășirea vădită a termenului de două luni, calculat de la data când a luat cunoștință despre comiterea faptelor.

Petiționarul a formulat plângere, împotriva acestei ultime rezoluții, adresând-o Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin sentința nr. 39 din 2 martie 2004, a respins plângerea, ca nefondată, motivând că, din actele dosarului, rezultă că petiționarul a adresat plângerea cu depășirea termenului de două luni, prevăzut de art. 284  C. proc. pen., astfel că, existând o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, în mod corect, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Împotriva sentinței, petiționarul a declarat recurs, susținând, în esență, că plângerea sa inițială, din 5 noiembrie 2001, depusă la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, precum și plângerea din 19 noiembrie 2004, pe care a depus-o la Curtea Supremă de Justiție, nu pot fi considerate introduse tardiv, cât timp aceste plângeri au fost trimise la alte instanțe sau unități ale parchetului, în vederea examinării.

Recursul nu este fondat.

În adevăr, din actele dosarului, rezultă că petiționarul ex. preot protopop I.A. a formulat plângeri, împotriva episcopului greco-catolic A.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă și calomnie, adresându-le la 5 noiembrie 2001 Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, iar la data de 19 noiembrie 2001 Curții Supreme de Justiție, care au fost trimise la 8 noiembrie 2001 și, respectiv, 6 decembrie 2001, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara (dosarul nr. 50265/8483/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția urmărire penală și criminalistică).

Or, în cazul infracțiunilor de insultă și de calomnie, pentru care se prevede, prin art. 205 alin. (3) și art. 206 alin. (2) C. pen., că acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, termenul de introducere a plângerii este, potrivit art. 284 alin. (1) C. proc. pen., de 2 luni din ziua în care persoana vătămată a știut cine este făptuitorul.

Așa fiind și cum s-a susținut că faptele au fost săvârșite în intervalul 10 februarie 1997-noiembrie 1999, iar din conținutul plângerilor rezultă că petiționarul a luat cunoștință imediat despre aceste fapte, prin citirea comunicărilor ce i-au fost trimise și a articolelor publicate în cele două ziare, se impune să se constate că plângerile, fiind formulate după trecerea unui interval de aproximativ doi ani de la data când i s-au adresat ultimele afirmații pretins insultătoare sau calomnioase, au fost introduse în mod vădit cu depășirea termenului de 2 luni, prevăzut în art. 284 alin. (1) C. proc. pen.

În consecință, rezultând că prima instanță a apreciat corect că prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale s-a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 228 alin. (4) și (6), cu referire la art. 10 lit. f) C. proc. pen., urmează ca recursul să fie respins, ca nefondat, cu obligarea petiționarului la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul I.A., împotriva sentinței nr. 39 din 2 martie 2004 a Înaltei Curți de Casație și justiție, secția penală.

Obligă pe petiționar să plătească statului suma de 600.000 lei, cheltuieli judiciare în recurs.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 7 iunie 2004.