ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3464/2005

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 12

septembrie 2002, la Judecătoria Sighetu Marmației, reclamanții T.T. și T.F. au

chemat în judecată pe pârâții F.L., F.M. și Primăria Sighetu Marmației

solicitând:

- să se constate că reclamanții sunt

proprietarii suprafeței totale de 525 mp înscrisă în cartea funciară după

dezmembrare, adică 269 mp înscrisă în C.F. 1112 și 256 mp înscrisă în C.F. 5588; -

să se constate că pârâții F.L. și F.M. sunt proprietarii suprafeței de 668 mp

înscrisă în C.F.5588;

- să se constate că Primăria

Municipiului Sighetu Marmației este proprietară asupra străzii S. pentru

suprafața totală de 325 mp, din care 253 mp înscrisă în C.F. 6112 și 72 mp înscrisă

în C.F nr. 5588.    În cuprinsul acțiunii reclamanții au arătat că sunt

proprietarii suprafeței de 525 mp în temeiul art. 35 din Legea fondului

funciar, dar, în realitate, potrivit schiței de dezmembrare, suprafața de 269

mp este înscrisă în C.F. 6112, nr.top. 2236/1/b/2 iar diferența de 256 mp este

înscrisă în C.F. 5588, nr.top. 2236/1/a/2. La această situație, susțin

reclamanții, s-a ajuns datorită sistematizării străzii Sportul Popular, care

face parte în cartea funciară din nr.top. 2236, însă nu a fost operată corect

în evidența numerelor topografice. În consecință, pârâții F.L. și F.M. sunt

proprietari pe suprafața de 668 mp, înscrisă în C.F. 5588, nr.top. 2236/1/a/1,

această suprafață fiind folosită și în realitate.

Reclamanții și-au completat acțiunea

la 14 ianuarie 2003, înțelegând să cheme în judecată, în calitate de pârât, și

Consiliul Local Sighetu Marmației.

În cursul procesului reclamantul T.T.

a decedat, fiind introduși în cauză moștenitorii adică T.F., în calitate de

soție supraviețuitoare și T.F.R., în calitate de fiică.

Judecătoria Sighetu Marmației, prin

sentința civilă nr. 217 din 3 februarie 2004, a respins acțiunea cu motivarea

că părțile, la dobândirea proprietăților lor, și-au asumat responsabilitatea

asupra situației reale din teren, iar pe de altă parte, dispozițiile art. 111 C.

proc. civ., invocate de reclamanți în sprijinul acțiunii, nu sunt aplicabile în

cauză.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă,

prin decizia nr. 938/A din 21 aprilie 2004, a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamante.

Împotriva deciziei curții de apel au

declarat recurs reclamantele susținând, în esență, că acțiunea trebuia admisă

ca întemeiată, fiind aplicabile dispozițiile art. 36 pct. 4 din Legea nr. 7/1996.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Potrivit dispozițiilor art. 36 pct. 4

din Legea nr. 7/1996, Legea cadastrului și publicității imobiliare, orice

persoană interesată poate cere rectificarea înscrisurilor din cartea funciară,

dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat

că înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală

actuală a imobilului.

În cauză, situația de fapt a fost

corect stabilită prin hotărârile primei instanțe și instanței de apel.

Reclamanții au cumpărat, în anul

1987, prin act autentic construcția și au primit în folosință 100 mp teren, iar

printr-un ordin din 1995, al prefectului, li s-a atribuit în proprietate atât

cei 100 mp teren ce-l aveau în folosință cât și încă 422 mp teren. La data când

reclamanții au cumpărat construcția nu au fost efectuate măsurători ale

terenului pentru a se stabili concret parcela achiziționată.

Când a fost emis ordinul nr. 1048/1995

al prefectului județului Maramureș nu s-a ținut seama că, în zona unde sunt

amplasate proprietățile reclamanților și pârâților a avut loc o sistematizare a

străzii S. și că o parte din terenurile limitrofe a fost ocupată de strada

respectivă. Delimitarea actuală a străzii a fost stabilită mai înainte ca

reclamanții și pârâții să devină proprietari ai imobilelor pentru care și-au

înscris drepturile în cartea funciară.

Expertiza tehnică întocmită în cauză

a constatat că o porțiune de teren de 256 mp evidențiată ca fiind proprietatea

reclamanților este ocupată de strada T., iar reclamanții stăpânesc în fapt o

suprafață de 256 mp pentru care dreptul de proprietate aparține pârâților.

Traseul actual al străzii a ocupat și o porțiune de 72 mp teren pentru care

pârâții au acte că sunt proprietari.

Dispozițiile deciziei nr. 1859/2000 Curții

Supreme de Justiție, secția civilă, invocată prin recurs, nu sunt favorabile

reclamanților și nu îndreptățesc rectificarea înscrisurilor din cartea funciară

așa cum cer recurentele. Dimpotrivă, prin decizia menționată s-a reținut că

familia T.T. și T.F. a ocupat o parte din terenul aferent familiei F.L. și F.M.

Rezultă, din cele enunțate mai sus,

că nu s-a stabilit, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă,

o situație de fapt favorabilă recurentelor, care să îndreptățească rectificarea

înscrisurilor în cartea funciară, așa încât recursul declarat va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanții T.F. și T.F.R. împotriva deciziei nr. 938/A din 21

aprilie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 27 aprilie 2005.