ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 828/2025

Ședința publică din data de 27 martie 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș la data de 19.11.2019, sub nr. x/2019, reclamanta Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Târgu Mureș a chemat în judecată pe pârâții A., B., C. și D., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută și să dispună anularea declarației de parcelare autentificate sub nr. x din 09.01.2013 de notarul public E., precum și a documentației cadastrale vizate sub nr. x/2012 de OCPI Maramureș, având ca obiect suprafața de 70.268 mp teren intravilan situat în municipiul Sighetu Marmației, județul Maramureș, înscris la B3 în CF nr. x, nr. cadastral x, teren estimat la valoarea de 1.561.669 RON și aflat în domeniul public al statului.

De asemenea, reclamanta a solicitat rectificarea cărților funciare prin radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâților C. și D. din: CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmației; CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmației; CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmației; CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmației; CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmației; CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmației; CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmației; CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmației; CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmației; CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmației; CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmației; CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmației; CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmației; CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmației; CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmației; CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmației; CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmației.

Totodată, reclamanta a solicitat rectificarea prin radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâților A. și D. din CF nr. x, poziția B3, nr. cadastral x - Sighetu Marmației. Reclamanta a mai solicitat și repunerea în situația anterioară, precum și predarea liberă de sarcini a terenului înscris în cărțile funciare enumerate mai sus, în baza Deciziei nr. 24/R din 28 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul Maramureș în Dosarul nr. x/2013, prin care s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. x, Cod x din 01.09.2010, emis în favoarea pârâților de rang 1 și 2 din cerere. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a depus la dosar în data de 2.03.2020 precizare la acțiune prin care în completarea cererii a solicitat constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 24.08.2011 având ca obiect imobilul în suprafața de 70.278 mp situat în Sighetu Marmației nr. CF x, nr. cad. x, încheiat între pârâți și autentificat de notar public F. și constatarea inopozabilității reclamantei a sentinței civile nr. 1781/01.08.2012 dată de Judecătoria Sighetu Marmației în Dosar nr. x/2012; precum și introducerea în proces a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Prin cererea înregistrată la data de 17.02.2020 în dosarul nr. x/2020 reclamanta Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Tg. Mureș a chemat în judecată pe pârâțiiBeress Istvan Laszlo, B., C., D., G., H., I., J., K., L.,M., N., O., P. și Q. solicitând a se dispune constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 09.05.2013 de BNP E. privind terenul în suprafață de 1081 mp, identificat în CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmației; terenul în suprafață de 1090 mp, identificat în CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmației și cota de 2/61 parte în indiviziune din terenul - drum acces în suprafață totală de 6063, mp înscris în Lot x, nr. CF x, nr. cad. x Sighetu Marmației, teren situat în Sighetu Marmației str. x, contract încheiat între pârâții vânzători C. și D. și cumpărătorul G., precum si a încheierii nr. 5938 din 10.05.2013 dată de OCPI Maramureș- Biroul de Cadastru si publicitate Imobiliară Sighetu Marmație si nr. 5399 din 10.05.2013 din aceleași cărți funciare; a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 30.04.2015 de BNP E. privind terenul în suprafață de 1100 mp, identificat în CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmației, și cota de 12/732 parte în indiviziune din terenul - drum acces în suprafață totală de 6063, mp înscris în Lot x, nr. CF x, nr. cad. x Sighetu Marmației, teren situat în Sighetu Marmației str. x contract încheiat între pârâții vânzători C. și D. și cumpărătorii H. și I., precum și a încheierii nr. 5020 din 04.055.2015 dată de OCPI Maramureș- Biroul de Cadastru si publicitate Imobiliară Sighetu Marmației în aceeași carte funciară; a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 22.12.2014 de BNP R. privind terenul în suprafață de 1141 mp, identificat în CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmației, și cota de 12/732 parte în indiviziune din terenul - drum acces în suprafață totală de 6063, mp înscris în Lot x, nr. CF x, nr. cad. x Sighetu Marmației, teren situat în Sighetu Marmației str. x contract încheiat între pârâții vânzători C. și D. și cumpărătorii J. și K., precum și a încheierii nr. 17114 din 23.12.2014 dată de OCPI Maramureș- Biroul de Cadastru si publicitate Imobiliară Sighetu Marmației în aceeași carte funciară; a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 29.01.2013 de BNP E. privind terenul în suprafață de 1014 mp, identificat în CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmației, și cota de 1/61 parte în indiviziune din terenul - drum acces în suprafață totală de 6063, mp înscris în Lot x, nr. CF x, nr. cad. x Sighetu Marmației, teren situat în Sighetu Marmației str. x contract încheiat între pârâții vânzători C. și D. și cumpărătorii L., precum si a încheierii nr. 1056 din 30.01.2013 dată de OCPI Maramureș- Biroul de Cadastru si publicitate Imobiliară Sighetu Marmației în aceeași carte funciară; a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 05.04.2013 de BNP E. privind terenul în suprafață de 960 mp, identificat în CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmației, și cota de 1/61 parte în indiviziune din terenul - drum acces în suprafață totală de 6063, mp înscris în Lot x, nr. CF x, nr. cad. x Sighetu Marmației, teren situat în Sighetu Marmației str. x contract încheiat între pârâții vânzători C. și D. și cumpărătorul M., precum si a încheierii nr. 4143 din 08.04. Z013 dată de OCPI Maramureș- Biroul de Cadastru si publicitate Imobiliară Sighetu Marmației în aceeași carte funciară; a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 28.01.2013 de BNP E. privind terenul în suprafață de 963 mp, identificat în CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmației, și cota de 1/61 parte în indiviziune din terenul - drum acces în suprafață totală de 6063, mp înscris în Lot x, nr. CF x, nr. cad. x Sighetu Marmației, teren situat în Sighetu Marmației str. x contract încheiat între pârâții vânzători C. și D. și cumpărătorii N., precum si a încheierii nr. 1055 din 30.01.2013 dată de OCPI Maramureș- Biroul de Cadastru sl publicitate Imobiliară Sighetu Marmației în aceeași carte funciară; a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 28.01.2013 de BNP E. privind terenul în suprafață de 964 mp, identificat în CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmației, și cota de 1/61 parte în indiviziune din terenul - drum acces în suprafață totală de 6063, mp înscris în Lot x, nr. CF x, nr. cad. x Sighetu Marmației, teren situat în Sighetu Marmației str. x contract încheiat între pârâții vânzători C. și D. și cumpărătorii O., precum si a încheierii nr. 1054 din 30.01.2013 dată de OCPI Maramureș- Biroul de Cadastru si publicitate Imobiliară Sighetu Marmației în aceeași carte funciară; a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 28.01.2013 de BNP E. privind terenul în suprafață de 968 mp, identificat în CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmației, și cota de 1/61 parte în indiviziune din terenul - drum acces în suprafață totală de 6063, mp înscris în Lot x, nr. CF x, nr. cad. x Sighetu Marmației, teren situat în Sighetu Marmației str. x contract încheiat între pârâții vânzători C. și D. și cumpărătorii P. si Q., precum si a încheierii nr. 1053 din 30.01.2013 dată de OCPI Maramureș- Birou) de Cadastru si publicitate Imobiliară Sighetu Marmației în aceeași carte funciară; rectificarea prin radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâților din CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmației, CF nr. x, nr. cad,x- Sighetu Marmației; nr. CF x, nr. cad. x Sighetu Marmației, CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmației; CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmației; CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmației; CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmației; CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmației; CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmației si CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmației; repunerea în situația anterioară și predarea liber de sarcini a terenului înscris în cărțile funciare enumerate în petitul 2 al cererii în baza Deciziei nr. 24/R din 28 februarie 2018 dată de Tribunalul Maramureș în Dosarul nr. x/2013 prin care s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. x, Cod x din 01.09.2010 emis în favoarea pârâților de rang 1 si 2 din cerere; cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea ședinței publice din data de 27.10.2020 Tribunalul a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Maramureș, iar prin încheierea din data de 27.01.2021 a dispus conexarea dosarului nr. x/2020 la dosarul nr. x/2019.

În data de 5.10.2021 Statul Român prin Ministerul Finanțelor a formulat cerere de intervenție voluntară la acțiunea în constatarea nulității actelor juridice ce face obiectul dosarului nr. x/2019, în contradictoriu cu pârâții A., B., C. și D., solicitând a se constata: nulitatea absolută și anularea antecontractului de vânzare - cumpăre din data de 24.08.2011 având ca obiect imobilul teren in suprafața de 70.278 mp. situat in Sighetu Marmatiei CF nr. x, nr. cad. x încheiat intre pârâții A. și B. în calitate de vânzători și pârâții C. și D. în calitate de cumpărători și autentificat de notar public F.; nulitatea absolută și anularea declarației de parcelare autentificata sub nr. x din 09.01.2013 de NP E. și a documentației cadastrale vizată sub nr. x/2012 de OCPI Maramureș, pentru suprafața de 70.268 mp teren intravilan situat in Sighetu Marmatiei, jud. Maramureș, înscris la B3 in CF nr. x, nr. cadastral x, teren estimat la valoarea de 1.561.669 RON, teren aflat in domeniul public al statului; rectificarea prin radierea dreptului de proprietate înscris in favoarea pârâților C. si D. din CF nr. x, nr. cad. x Sighetu Marmatiei, CF nr. x, nr. cad. x Sighetu Marmatiei, CF nr. x, nr. 57121 Sighetu Marmatiei, CF nr. x, nr. cad. x Sighetu Marmatiei, CF x, nr. cad. x Sighetiu Marmatiei, CF nr. x, nr. cad. x Sighetu Marmatiei, CF nr. x, nr. cad x Sighetu Marmatiei, CF nr. x, nr. cad x Sighetu Marmatiei, CF nr. x, nr. cad. x Sighetu Marmatiei, CF nr. x, nr. cad x Sighetu Marmatiei, CF nr. x, nr. cad. x Sighetu Marmatiei, CF nr. x, nr. cad x Sighetu Marmatiei, CF nr. x, nr. cad. x Sighetu Marmatiei, CF nr. x, nr. cad. x Sighetu Marmatiei, CF nr. x, nr. cad. x Sighetu Marmatiei, CF nr. x, nr. cad. x Sighetu Marmatiei; rectificarea prin radierea dreptului de proprietate înscris in favoarea pârâților A. și D. din CF nr. x la B3, nr. cad. x Sighetu Marmatiei; repunerea în situația anterioară și predarea liber de sarcini a terenului înscris în cărțile funciare enumerate anterior in baza Deciziei nr. 24/R din 28 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul Maramureș in dosarul nr. x/2013 prin care s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. x din 01.09 2010.

În data de 5.10.2021 a fost înregistrată la dosar cererea de intervenție accesorie în sprijinul și interesul reclamantei, formulată de Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu - Șișești.

Prin sentința civilă nr. 389 din 02.05.2023, Tribunalul Maramureș a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei interesului reclamantei Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Târgu Mureș, invocate de pârâții A., B., C. și D..

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D., invocată de pârâții A., B., C. și D..

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților A. și B., invocată de aceiași pârâți.

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. și D., invocată de aceiași pârâți.

A respins excepția prescripției dreptului la acțiune privind rectificarea cărții funciare, invocată de pârâții A., B., C. și D., precum și excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâții C. și D., în ceea ce privește petitul cuprins în completarea de acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 24.08.2011.

A respins excepția tardivității acțiunii privind cererea de anulare a declarației de parcelare autentificate sub nr. x/09.01.2013 și a documentației cadastrale vizate sub nr. x/2012 de OCPI Maramureș, invocată de pârâții A., B., C. și D., precum și excepția tardivității petitului din precizarea de acțiune având ca obiect constatarea inopozabilității sentinței civile nr. 1781/01.08.2012, pronunțate de Judecătoria Sighetu Marmației, excepție invocată de pârâții C. și D..

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, invocată în raport cu solicitarea de constatare a nulității absolute și de anulare a documentației cadastrale vizate sub nr. x/2012 de OCPI, excepție invocată de pârâții A., B., C. și D..

A respins acțiunea completată formulată de reclamanta Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Târgu Mureș împotriva pârâților A., B., C. și D..

A respins cererea de intervenție voluntară accesorie în interesul reclamantei, formulată de intervenienta Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești".

A respins excepțiile lipsei interesului intervenientului Statul Român prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș, excepția inadmisibilității, excepția decăderii din dreptul de a solicita rectificarea înscrierilor în cartea funciară și excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâții A. și B..

A respins excepțiile lipsei interesului intervenientului Statul Român prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș, excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția inadmisibilității și excepția decăderii din dreptul de a solicita rectificarea înscrierilor în cartea funciară, invocate de pârâții C. și D..

A respins excepția lipsei interesului intervenientului Statul Român prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș, invocată de pârâții din dosarul conexat J., K., H., I., P., Q., O., M., N. și G..

A respins cererea de intervenție voluntară principală formulată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș, împotriva pârâților A., B., C. și D..

A respins, în dosarul conexat nr. x/2020, excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei interesului reclamantei Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Târgu Mureș, excepția decăderii din dreptul de a solicita rectificarea cărții funciare și excepția inadmisibilității cererii de anulare a încheierii de carte funciară și de radiere a dreptului de proprietate, invocate de pârâții H. și I..

A respins excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei interesului reclamantei Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Târgu Mureș, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția decăderii din dreptul de a solicita rectificarea cărții funciare, invocate de pârâții P., Q., O., M., N. și G..

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților în raport cu solicitarea de constatare a nulității absolute și anulare a documentației cadastrale vizate sub nr. x/2012 de OCPI Maramureș, excepție invocată de pârâții A., B., C. și D..

A respins acțiunea completată, formulată de reclamanta Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Târgu Mureș, împotriva pârâților A., B., C. și D..

A respins cererea de intervenție voluntară accesorie, formulată în interesul reclamantei de către intervenienta Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești".

A respins excepțiile lipsei interesului, inadmisibilității, decăderii din dreptul de a solicita rectificarea înscrierilor din cartea funciară și prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâții A. și B. împotriva cererii de intervenție formulate de intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș.

A respins excepțiile lipsei interesului, inadmisibilității, decăderii din dreptul de a solicita rectificarea înscrierilor din cartea funciară și prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâții C. și D. împotriva cererii de intervenție formulate de intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș.

A respins excepția lipsei interesului intervenientului Statul Român prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș, invocată de pârâții din dosarul conexat: J., K., H., I., P., Q., O., M., N. și G..

A respins cererea de intervenție voluntară principală formulată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș, împotriva pârâților A., B., C. și D..

A respins, în dosarul conexat nr. x/2020, excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei interesului reclamantei Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Târgu Mureș, excepția decăderii din dreptul de a solicita rectificarea cărții funciare, precum și excepția inadmisibilității cererii de anulare a încheierii de carte funciară și de radiere a dreptului de proprietate, excepții invocate de pârâții H. și I..

A respins excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei interesului reclamantei Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Târgu Mureș, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția decăderii din dreptul de a solicita rectificarea cărții funciare, excepții invocate de pârâții P., Q., O., M., N. și G..

A respins excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei interesului reclamantei Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Târgu Mureș, precum și excepțiile decăderii din dreptul de a solicita rectificarea cărții funciare și inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâții J. și K..

A respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Târgu Mureș și excepția decăderii acesteia din dreptul de a solicita rectificarea cărții funciare, excepții invocate de pârâta L..

A respins excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei interesului reclamantei Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Târgu Mureș, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția decăderii reclamantei din dreptul de a solicita rectificarea cărții funciare, excepții invocate de pârâții A. și B..

A respins excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei interesului reclamantei Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Târgu Mureș, excepția decăderii acesteia din dreptul de a solicita rectificarea cărții funciare, excepția inadmisibilității acțiunii, precum și excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. și a pârâților C. și D., excepții invocate de acești din urmă pârâți.

A respins acțiunea din dosarul conexat nr. x/2020, formulată de reclamanta Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Târgu Mureș în contradictoriu cu pârâții A., B., S., C., D., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. și Q..

A obligat reclamanta Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Târgu Mureș la plata către pârâtul H. a sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A obligat reclamanta Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Târgu Mureș la plata către pârâta J. a sumei de 6.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A respins cererea pârâtei L. privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 207/A/2024 din 27 iunie 2024, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Târgu Mureș, Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești" și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 389 din 02.05.2023, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. x/2019, pe care a menținut-o. A obligat apelanții, în solidar, să plătească intimaților H. și I. suma de 4.000 RON, iar intimaților J. și K. suma de 5.740 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 207/A/2024 din 27 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, au declarat recurs reclamanta Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Târgu Mureș, intervenienta accesorie Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești", precum și intervenientul în nume propriu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș.

4.1 Recursul declarat de reclamanta Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Târgu Mureș și intervenienta accesorie Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Sisești".

Recurentele consideră că soluția instanței de apel a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept material incidente în cauză, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, recurentele au susținut că instanța de apel a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, subliniind că prevederile Convenției sunt aplicabile exclusiv situațiilor juridice născute după data aderării României la aceasta.

De asemenea, recurentele au precizat că dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional vizează situațiile în care un teren este preluat de către stat în domeniul public în scop de utilitate publică. Or, în speță, prin prezentul litigiu nu se urmărește preluarea actuală a terenului în domeniul public, ci constatarea faptului că acesta se afla deja, încă din anul 1990, în domeniul public al statului, statut juridic pe care îl are și în prezent, nefiind exclus niciodată din inventarul domeniului public al statului.

Recurentele au mai învederat că, prin acțiunea formulată, au solicitat constatarea nulității absolute a actelor întocmite cu încălcarea flagrantă a regimului juridic special aplicabil domeniului public al statului, precum și a dispozițiilor legale imperative incidente. În același sens, recurentele au subliniat că dispozițiile Convenției Europene recunosc explicit și exclud de la aplicarea art. 1 din Protocol terenurile supuse unui regim juridic special pentru utilitate publică, precum și dreptul statelor de a adopta legislația necesară reglementării folosinței bunurilor în conformitate cu interesul general.

România a stabilit clar regimul juridic al bunurilor aflate în domeniul public al statului, regim potrivit căruia aceste bunuri sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, regim similar celui consacrat și în alte state. Acest regim juridic special al bunurilor aparținând domeniului public al statului este prevăzut în mod expres de art. 136 din Constituția României, iar în mod particular cu privire la terenul în cauză, prin art. 35 din Legea nr. 18/1991, precum și prin alte dispoziții speciale ulterioare.

În raport de cele expuse, recurentele au arătat că, în prezenta cauză, nu există un conflict între legislația internă și tratatele internaționale la care România este parte. Dimpotrivă, dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional fac trimitere expresă la dreptul intern, iar legislația României este în deplină concordanță cu convențiile și tratatele internaționale aplicabile.

În concluzie, recurentele au susținut că instanțele au dat o interpretare și o aplicare greșită prevederilor art. 35 din Legea nr. 18/1991, art. 136 din Constituția României, precum și dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 213/1998.

De asemenea, recurentele au subliniat că, având în vedere interesul general ocrotit de lege, bunurile aflate în domeniul public al statului sunt excluse din circuitul civil general, iar caracterul lor inalienabil, insesizabil și imprescriptibil paralizează inclusiv invocarea bunei-credințe la încheierea convențiilor sau a altor acte juridice având ca obiect aceste bunuri.

Cu privire la interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1226 din C. civ. actual și art. 963 din C. civ. din 1864 referitoare la regimul juridic al bunurilor aflate în domeniul public al statului, recurentele au arătat că instanțele anterioare au dat o interpretare greșită acestor norme, considerând în mod eronat că buna-credință poate constitui un motiv de înlăturare a sancțiunii nulității absolute instituite în mod expres de lege. În acest sens, recurentele au precizat că, în speță, nu a intervenit nicio modificare a regimului juridic al terenului, astfel încât actele încheiate cu încălcarea acestui regim juridic special sunt lovite de nulitate absolută.

Recurentele au mai subliniat că motivul principal pentru care au solicitat constatarea nulității absolute a actelor subsecvente titlului nul a fost tocmai regimul juridic special al terenului, caracterizat prin faptul că bunul nu se află în circuitul civil, fiind inalienabil, insesizabil și imprescriptibil, aspecte ce determină nulitatea tuturor actelor juridice subsecvente întocmite cu încălcarea acestui regim.

Recurentele au precizat că argumentele instanței referitoare la importanța bunei-credințe ar fi fost valabile numai în cazul actelor juridice încheiate cu privire la bunurile aflate deja în circuitul civil, situație care nu se regăsește în speță. Dimpotrivă, recurentele au subliniat că, în cazul de față, legiuitorul a instituit în mod expres sancțiunea nulității absolute tocmai pentru a sancționa nesocotirea regimului juridic special al bunului.

În acest sens, recurentele au invocat dispozițiile art. 1228 C. civ. actual. În consecință, recurentele au subliniat că emiterea unor acte juridice cu încălcarea regimului juridic special al terenului nu poate avea ca efect introducerea acestuia în circuitul civil.

Referitor la inopozabilitatea sentinței civile nr. 1781/2012, recurentele au subliniat că, după cum corect a apreciat și instanța de fond, potrivit interpretării date în doctrină și în practica judiciară dispozițiilor art. 1200 din C. civ. de la 1864, această hotărâre nu este opozabilă reclamantei, întrucât nu a fost parte în proces, având posibilitatea administrării de probe contrare și a solicitării rectificării cărții funciare, care nu corespunde situației juridice reale.

Prin probele administrate, recurentele au arătat că au demonstrat faptul că terenul în litigiu aparține domeniului public al statului, motiv pentru care nu poate constitui obiectul unor acte translative de proprietate, fiind exclus din circuitul civil. În plus, recurentele au evidențiat că legislația în vigoare prevede, în mod expres, că buna-credință a subdobânditorilor nu are relevanță și nu poate conduce la schimbarea regimului juridic al bunului aflat în domeniul public.

În concluzie, recurentele au arătat că hotărârea judecătorească a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor speciale prevăzute de art. 1229 C. civ., art. 862 C. civ. și art. 136 din Constituția României, fapt care atrage inopozabilitatea acesteia față de recurente.

În ceea ce privește principiul "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis", consacrat expres de art. 1254 alin. (2) din C. civ. actual și art. 1008 din C. civ. din 1864, potrivit căruia "desființarea contractului atrage, în condițiile legii, și desființarea actelor subsecvente încheiate în baza acestuia", recurentele au arătat că, având în vedere efectul retroactiv al nulității absolute și principiul "nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet" ("nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuși") sau, altfel spus, "nemo dat quod non habet", actele juridice atacate au rămas fără obiect valabil, aspect care atrage nulitatea absolută a acestora, în conformitate cu dispozițiile art. 1226 C. civ. actual, respectiv art. 963 din C. civ. din 1864.

În baza tuturor considerentelor prezentate mai sus, recurentele au solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulatPartea inferioară a formularului.

4.2 Partea inferioară a formularului

Recursul declarat de intervenientul în nume propriu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș.

În motivarea cererii de recurs, intervenientul a arătat că instanța de apel a interpretat greșit prevederile art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în ceea ce privește aplicabilitatea acestora asupra situațiilor juridice născute ulterior datei aderării României la Convenția Europeană, precum și asupra situației de fapt din prezenta cauză.

Astfel, regimul juridic al terenului care face obiectul litigiului fusese stabilit anterior aderării României la Convenție, terenul aflându-se în proprietatea publică a statului încă din anul 1990 și până în prezent, fără a fi exclus vreodată din inventarul domeniului public.

Totodată, intervenientul a subliniat că, potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 18/1991, terenurile proprietate de stat, administrate de institutele și stațiunile de cercetări științifice, agricole și silvice aparțin domeniului public și rămân în administrarea acestora, regimul juridic al terenului litigios fiind astfel stabilit anterior aderării României la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

De asemenea, intervenientul a precizat că dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional vizează exclusiv situațiile în care se preia un teren în proprietatea publică a statului pentru cauză de utilitate publică, ceea ce nu este cazul în prezenta speță. Mai mult, prevederile respective nu aduc atingere dreptului statului de a adopta reglementările necesare pentru administrarea și folosința bunurilor conform interesului general, legislația României fiind în deplină concordanță cu tratatele și convențiile internaționale la care statul român este parte.

Referitor la statuările instanței de apel privind necesitatea acordării despăgubirilor, intervenientul a subliniat că litigiul nu privește preluarea unui teren aflat în circuitul civil în domeniul public al statului pentru utilitate publică, întrucât terenul în litigiu se afla deja în domeniul public al statului la data încheierii actelor contestate. În aceste condiții, o astfel de pretenție excede obiectului cauzei.

De asemenea, principiile și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului recunosc faptul că dreptul de proprietate nu este unul absolut, fiind permise anumite ingerințe sub condiția existenței unor prevederi legale adoptate în conformitate cu interesul general.

Astfel, Convenția exclude de la aplicarea art. 1 terenurile supuse unui regim juridic special pentru utilitate publică și recunoaște dreptul fiecărui stat de a adopta legile pe care le consideră necesare în vederea reglementării regimului juridic al bunurilor aflate în domeniul public.

În acest sens, România a reglementat regimul juridic al bunurilor din domeniul public al statului prin art. 136 din Constituția României, art. 35 din Legea nr. 18/1991, art. 11 din Legea nr. 213/1998, precum și prin dispozițiile C. civ. și ale altor acte normative speciale, potrivit cărora bunurile din domeniul public al statului sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, regim juridic consacrat și în legislația altor state europene.

Acest aspect a fost consacrat și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 23/2011, pronunțată în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că sunt lovite de nulitate absolută actele juridice prin care s-a dispus asupra acestor bunuri, în situația în care regimul juridic al terenului nu a fost modificat potrivit legii, avându-se în vedere inclusiv tratatele internaționale la care România este parte, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și deciziile Curții Constituționale.

Prin urmare, având în vedere obiectul cauzei și situația de fapt reținută, recurentele consideră că prevederile art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu sunt aplicabile în speță.

Instanța de apel a interpretat în mod eronat dispozițiile legale incidente raportului juridic dedus judecății, cu privire la caracterul inalienabil, insesizabil și imprescriptibil al terenului ce face obiectul prezentei cauze.

Având în vedere faptul că actele atacate au fost încheiate în momente diferite, recurentul a arătat că sunt incidente în cauză atât dispozițiile vechiul C. civ., ale Legii nr. 213/1998, cât și prevederile noului C. civ., care nu fac altceva decât să reglementeze, în mod succesiv, aceleași principii și reguli privind caracterul inalienabil, insesizabil și imprescriptibil al bunurilor din domeniul public al statului, precum și nulitatea absolută a actelor juridice care nesocotesc acest regim juridic special.

Totodată, recurentele au subliniat că dispozițiile legale privind proprietatea publică, respectiv Constituția României, Legea nr. 213/1998 și C. civ., ocrotesc un interes general, iar Statul Român, ca titular al dreptului de proprietate publică asupra terenului în litigiu, justifică un interes legitim, născut și actual în formularea petitelor cuprinse în cererea de intervenție principală, în conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 teza I din C. proc. civ.. Mai mult decât atât, potrivit prevederilor art. 865 C. civ., apărarea dreptului de proprietate publică revine titularului acestui drept.

În contextul anterior menționat, referitor la regimul juridic al terenului care face obiectul prezentei cauze, ce nu se afla în circuitul civil, ci în domeniul public al statului la data încheierii actelor pentru care s-a solicitat constatarea nulității absolute, recurentul subliniază că buna sau reaua-credință a dobânditorilor nu prezintă relevanță juridică, întrucât acestea nu constituie o modalitate legală de schimbare a regimului juridic al terenului și nici de introducere a acestuia în circuitul civil.

Prin urmare, actele juridice subsecvente atacate sunt lovite de nulitate absolută, având în vedere că terenul care a format obiectul contractelor încheiate ulterior emiterii titlului de proprietate declarat nul face parte din proprietatea publică, fiind exclus din circuitul civil și având caracter inalienabil, imprescriptibil și insesizabil.

În consecință, după declararea nulității absolute a actelor de reconstituire, terenul în litigiu a rămas în domeniul public al statului și în administrarea Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Târgu Mureș, iar efectul nulității absolute îl constituie restabilirea situației anterioare emiterii actului declarat nul și rectificarea corespunzătoare a cărților funciare.

Hotărârea atacată nu a analizat corespunzător dispozițiile legale incidente referitoare la apartenența terenului litigios la domeniul public al statului.

Stingerea dreptului de proprietate publică apare ca o consecință firească și necesară a principiului simetriei juridice dintre modul de naștere și cel de stingere a drepturilor, principiu aplicabil tuturor actelor și faptelor juridice. În legislația apărută după anul 1990, există prevederi exprese privind regimul de trecere a unor bunuri din domeniul public în domeniul privat al statului.

În mod corespunzător, modalitatea legală de trecere a bunurilor din domeniul public în domeniul privat este de natură administrativă, realizându-se exclusiv prin acte juridice de drept administrativ, respectiv prin hotărâri ale Guvernului sau, după caz, ale consiliilor județene ori locale, acestea fiind autoritățile administrative competente potrivit legii.

În acest sens, a invocat dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. Prin urmare, terenul care face obiectul prezentei cauze se află în proprietatea publică a Statului Român și în administrarea Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Târgu Mureș, nu i-a fost schimbat regimul juridic, nu a fost pus la dispoziția Comisiei de fond funciar conform dispozițiilor legale în vigoare și, în consecință, nu putea forma obiect al procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate, nefiind inclus în circuitul civil, în considerarea caracterului său inalienabil, imprescriptibil și insesizabil, specific bunurilor din domeniul public al statului.

Față de motivele anterior expuse și având în vedere prevederile legale invocate, solicităm instanței de control judiciar să admită prezentul recurs astfel cum a fost formulat, să caseze hotărârea atacată și, pe fond, să admită cererea de chemare în judecată formulată de Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Târgu Mureș, precum și cererea de intervenție voluntară principală formulată în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimații-pârâți A. și B. au solicitat respingerea recursului formulat de intervenientul în nume propriu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș, invocând, în principal, excepția lipsei interesului legitim, personal și actual al recurentului, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Au precizat că interesul recurentului nu este nici personal și nici actual, deoarece pe terenul în litigiu Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Târgu Mureș nu a desfășurat activități specifice timp de aproximativ 27 de ani, iar pe acest amplasament s-a realizat deja un cartier de locuințe autorizat de autoritățile locale. De asemenea, au menționat că reclamanta Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Târgu Mureș nu revendică aceste suprafețe și nu intenționează să desfășoare activități de cercetare pe ele.

Pe fondul cauzei, intimații-pârâți au susținut că recursul este nefondat, arătând că terenul în litigiu nu a intrat niciodată în mod legal în proprietatea publică a Statului Român, acesta fiind preluat abuziv și restituit în condițiile legii prin sentința civilă nr. 1560/2009. În consecință, dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional al Convenției Europene a Drepturilor Omului sunt aplicabile în sensul protejării dreptului lor de proprietate, iar argumentele recurentului referitoare la apartenența terenului la domeniul public al statului sunt nefondate.

Intimații-pârâți au invocat, totodată, principiul securității raporturilor juridice, subliniind că, prin recurs, Statul Român urmărește să încalce hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, cum sunt sentința civilă nr. 1560/2009 și sentința civilă nr. 1781/2012, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației.

În concluzie, intimații-pârâți au solicitat instanței de control judiciar să respingă recursul ca inadmisibil sau nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului recurs.

Prin întâmpinarea depusă, intimații-pârâți J. și K. au solicitat respingerea recursurilor formulate de Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Târgu Mureș, Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești" și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș, ca nefondate, cu menținerea deciziei atacate, invocând, în esență, următoarele:

Intimații-pârâți au arătat că soluția instanței de apel este corectă, instanța realizând o interpretare justă a prevederilor art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, au susținut că terenul în litigiu nu a intrat niciodată în mod legal în proprietatea publică a statului, acesta fiind preluat abuziv și restituit prin sentința civilă nr. 1560/2009, iar contractul lor de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 22.12.2014 este ulterior aderării României la Convenția Europeană, fiind astfel pe deplin aplicabile principiile de protecție a proprietății instituite de convenție.

Totodată, au invocat protecția bunei-credințe a terțului subdobânditor, subliniind că, la data încheierii contractului menționat, intimații-pârâți se aflau într-o stare de bună-credință, susținută și de înscrierea dreptului lor în cartea funciară, care beneficiază de prezumția de legalitate prevăzută de art. 21 alin. (1) C. civ.. În plus, au precizat că autoritățile statului, respectiv Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor și Ministerul Finanțelor Publice, au dat dovadă de culpă gravă, prin neîndeplinirea obligațiilor legale privind notarea acțiunilor în cartea funciară și transferul legal al terenului din domeniul public în cel privat.

De asemenea, intimații-pârâți au invocat principiul proporționalității și principiul securității raporturilor juridice, arătând că o eventuală admitere a recursului ar produce prejudicii mari, dată fiind situația juridică stabilită prin sentința civilă nr. 1560/2009, drepturile dobândite și edificarea unor construcții autorizate legal.

În concluzie, intimații-pârâți au solicitat instanței de recurs să respingă recursurile ca nefondate, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea recursului.

Prin întâmpinarea depusă, intimații-pârâți C. și D. au solicitat respingerea recursurilor formulate de Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Târgu-Mureș, Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești" și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș, invocând, în principal, excepția lipsei interesului legitim, personal și actual al recurenților, iar în subsidiar, respingerea recursurilor ca nefondate.

Pe fondul recursurilor, intimații-pârâți au susținut că acestea sunt nefondate, invocând prevederile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 45/2009, modificată prin Legea nr. 72/2011, care exceptează expres terenurile retrocedate legal de la apartenența la domeniul public. Au evidențiat că terenul în litigiu nu a fost dobândit legal de stat, fiind preluat abuziv în perioada regimului comunist, aspect confirmat prin hotărâre judecătorească definitivă.

Totodată, intimații au arătat că dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional al Convenției Europene a Drepturilor Omului sunt pe deplin aplicabile cauzei, având în vedere că terenul a intrat legal în circuitul civil, fiind dobândit de terți de bună-credință înainte de demararea oricărei proceduri judiciare. Au invocat principiul securității juridice, principiul proporționalității și jurisprudența CEDO, conform cărora orice ingerință asupra dreptului de proprietate trebuie să respecte un echilibru just între interesul general și protecția drepturilor fundamentale ale individului.

În concluzie, intimații-pârâți au solicitat respingerea recursurilor formulate în cauză și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea recursurilor.

Intimații-pârâți J. și K. au depus răspuns la întâmpinare prin care au arătat că apreciază ca fiind pertinente apărările formulate prin întâmpinarea depusă de intimații H. și I. la motivele de recurs. Cu toate acestea, având în vedere circumstanțele cauzei, aceștia solicită instanței de recurs să nu rețină apărările respective și să respingă ca nefondate recursurile declarate de: Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș; Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Târgu Mureș; Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Pornind de la situația de fapt reținută de instanțele de fond, pe baza probatoriului administrat, a cărei reevaluare nu mai este posibilă în calea extraordinară de atac a recursului, dat fiind scopul pentru care un atare demers judiciar a fost reglementat prin dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. - examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte reține că, potrivit acțiunilor formulate în dosarele conexate, reclamanta a solicitat constatarea nulității unor acte pe care le consideră lovite de nulitate absolută deoarece încalcă regimul juridic inalienabil, imprescriptibil și insesizabil al bunului din domeniul public, ca urmare a anulării titlului de proprietate nr. x/01.09.2010, ce a stat la baza întocmirii lor.

Prin sentința civilă nr. 1560 din 10.06.2009, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. x/2008 s-a admis în parte plângerea formulată de petenții A. și B. în contradictoriu cu Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar Sighetu Marmației și Consiliul Județean Maramureș pentru aplicarea legilor fondului funciar, s-a dispus anularea Hotărârii nr. 1843/C/29.11.2007 emisă de intimata Comisia Județeană Maramureș și reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea celor doi petenți pentru suprafața de 12,4535 ha teren agricol situat în Sighetu Marmației, din CF nr. x Sighetu Marmației, cu nr. top x cu suprafață de 2622 mp, nr. top x cu suprafață de 3021 mp, nr. top x cu suprafață de 3316 mp, nr. top. x cu suprafață de 4827 mp, nr. top x cu suprafață de 5902 mp, nr. top x cu suprafață de 4694 mp, nr. top x cu suprafață de 21724 mp, nr. top x cu suprafață de 78429 mp, dispunându-se includerea acestor suprafețe în Anexa numărul 20 din Hotărârea nr. 890/4.08.2005.

Terenul ce face obiectul prezentei cauze reprezintă o parte din suprafața totală de 12 ha și 4535 mp care a constituit obiectul titlului de proprietate nr. x din 01.09.2010, eliberat în favoarea pârâților A. și B., în executarea sentinței menționate anterior.

Prin Decizia nr. 24/R din 28 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. x/2013, s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. x din 01.09.2010, statuându-se că terenul rămâne astfel în domeniul public al statului, conform Deciziei nr. 23/2011 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție. În considerentele deciziei menționate, Tribunalul Maramureș a reținut că trecerea terenului din domeniul public în domeniul privat al statului a fost efectuată de Comisia Județeană cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, sancțiunea incidentă fiind nulitatea absolută a titlului de proprietate emis în aceste condiții, pentru încălcarea prevederilor Legii nr. 213/1998, art. 5 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, art. 10 din Legea nr. 213/1998 și art. 55 alin. (5) din Legea nr. 45/2009.

Cu privire la critica, formulată prin ambele recursuri, vizând aplicabilitatea în cauză a Convenției Europene a Drepturilor Omului, Înalta Curtea apreciază, că în mod corect, instanța de apel a constatat incidența dispozițiilor convenționale, câtă vreme România a ratificat Convenția prin Legea nr. 30/18.05.1994.

În speță, prezintă relevanță împrejurarea că situația juridică dedusă judecății a luat naștere după data aderării României la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin pronunțarea sentinței civile nr. 1560 din 10.06.2009 a Judecătoriei Sighetu Marmației, prin care s-a recunoscut în favoarea pârâților A. și B. dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, în temeiul acestei hotărâri judecătorești fiind emis titlul de proprietate nr. x/01.09.2010 de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Maramureș.

Așadar, față de data recunoașterii drepturilor afirmate de intimații pârâți în constradictoriu cu Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar Sighetu Marmației și Consiliul Județean Maramureș pentru aplicarea legilor fondului funciar, dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului sunt aplicabile prezentului raport juridic dedus judecății.

În continuarea, răspunzând criticilor, formulate prin ambele recursuri, privind inalienabilitatea terenului în litigiu, determinată de inlcuderea acestuia în domeniul public, Înalta Curte notează că apartenența bunului la domeniul public trebuie analizată inclusiv prin raportare la dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998.

Astfel, observă că potrivit art. 3 din această lege: "(1) Domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, din cele stabilite în anexa ce face parte integrantă din prezenta lege și din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege. (2) Domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Co