ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2619/2021

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2021

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmației la data de 17 octombrie 2017, reclamanta A., a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței să constate că din masa succesorală, rămasă după defunctul C., face parte cota de 1/2 parte din imobilul apartament nr. x, compus din 3 camere și dependințe, situat în Sighetu Marmației, str. x, bl. E.9, județul Maramureș, suprafață utilă de 60,25 m.p. cu părți comune: casa scărilor, uscătorii, conducte de branșament, electricitate, canal, apă, acoperiș terasă și trotuar, în cota de 1/38 parte, cuprins în c.f. nr. x Sighetu Marmației, c.f.vechi x nr. top. x-17, precum și cota de 1/2 parte din dreptul de folosință privind cota de 6/235 parte din terenul intravilan, în suprafață de 705 m.p., situat în Sighetu Marmației, str. x (E.9), jud. Maramureș, înscris sub C28 în cX nr. x Sighetu Marmației, (val. 50104 RON, reprezentând jumătate din valoarea de impozitare a întregului apartament în sumă de 100.208 RON); să se constate calitatea reclamantei de unică moștenitoare după defunct, pârâtul fiind străin de moștenire, prin neacceptare; să se dispună întabularea dreptului de proprietate al reclamantei și asupra cotei de 1/2 parte aparținând defunctului din apartamentul nr. x, compus din 3 camere și dependințe, cu suprafața utilă de 60,25 m.p., situat în Sighetu Marmației, str. x, bl. E.9, județul Maramureș și asupra cotei de 1/38 parte din părțile comune, compuse din casa scărilor, uscătorii, conducte de branșament, electricitate, canal, apă, acoperiș, terasă și trotuar, cuprins în c.f. nr. x Sighetu Marmației, c.f. vechi nr. x nr. top. x-17, precum și asupra cotei de 1/2 parte, din cota de 6/235 parte, privind dreptul de folosință asupra terenului intravilan în suprafață de 705 m.p. situat în Sighetu Marmației, str. x (E.9), județul Maramureș, cuprins sub C28 din c.f. nr. x Sighetu Marmației, c.f. vechi nr. x nr. top. x, cu titlu de moștenire.

Prin sentința civilă nr. 1262 din 18 aprilie 2019, Judecătoria Sighetu Marmației a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanta A., a admis, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâtul B., a dispus anularea încheierii notariale din data de 14 aprilie 2016, respectiv din data de 14 aprilie 2016, din dosarul Notarial nr. x/2015, al D.; a constatat că din masa succesorală rămasă după defunctul C., decedat la data de 02.04.2015, face parte cota de 1/2 parte din imobilul apartament nr. x, compus din 3 camere și dependințe, situat în Sighetu Marmației, str. x, bl. e.9, județul Maramureș, suprafață utilă de 60,25 m.p. cu părți comune: casa scărilor, uscătorii, conducte de branșament, electricitate, canal, apă, acoperiș terasă și trotuar, în cota de 1/38 parte, cuprins în c.f. nr. x Sighetu Marmației, c.f. vechi x nr. top. x-17, precum și cota de 1/2 parte din dreptul de folosință privind cota de 6/235 parte din terenul intravilan, în suprafață de 705 m.p., situat în Sighetu Marmației, str. x (e.9), județul Maramureș, înscris sub c28 în cF nr. x Sighetu Marmației, Cf vechi x; în temeiul art. 972 alin. (1) lit. c) C. civ., a constatat că moștenitori legali de pe urma defunctului C. sunt reclamanta în cotă totală de 1/2 în calitate de soție supraviețuitoare și pârâtul în cotă de 1/2, în calitate de colateral privilegiat; a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei în cotă de 7/8 cu titlu de proprietate proprie și moștenire, și a pârâtului în cotă de 1/8 cu titlu de moștenire, în stare de indiviziune asupra imobilului apartament nr. x, compus din 3 camere și dependințe, situat în Sighetu Marmației, str. x, bl. e. 9, jud. Maramureș, suprafață utilă de 60,25 m.p. cu părți comune: casa scărilor, uscătorii, conducte de branșament, electricitate, canal, apă, acoperiș terasă și trotuar, în cota de 1/38 parte, cuprins în c.f. nr. x Sighetu Marmației, c.f. vechi x nr. top. x-17, precum și cota de 1/2 parte din dreptul de folosință privind cota de 6/235 parte din terenul intravilan, în suprafață de 705 m.p., situat în Sighetu Marmației, str. x (e.9), județul Maramureș, înscris sub c 28 în cf nr. x Sighetu Marmației, Cf vechi x, nr. top, 1422/4.

Prin decizia civilă nr. 738/A din 30 decembrie 2019, Tribunalul Maramureș a respins apelul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii civile din 01 noiembrie 2018, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. x/2017, ca nefondat; a admis, în parte, apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1262 din data de 18.04.2019, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a admis cererea formulată de reclamanta A. împotriva pârâtului B., și, în consecință, a menținut dispoziția primei instanțe referitoare la masa succesorală rămasă după defunctul C., ca având în componență cota de proprietate de 1/2 parte din imobilul apartament nr. x, compus din 3 camere și dependințe, situat în Sighetu Marmației, str. x, jud. Maramureș, suprafață utilă de 60,25 m.p., cu părți comune: casa scărilor, uscătorii, conducte de branșament, electricitate, canal, apă, acoperiș terasă și trotuar, în cota de 1/38 parte, înscris în C.F. nr. x Sighetu Marmației, C.F. vechi x nr. top. x-17, precum și cota de 1/2 parte din dreptul de folosință privind cota de 6/235 parte din terenul intravilan, în suprafață de 705 m.p., situat în Sighetu Marmației, str. x (E9), jud. Maramureș, înscris sub C28 în C.F. nr. x Sighetu Marmației, C.F. vechi x, nr. top. x; a constatat că reclamanta A. este unica moștenitoare a defunctului C., în calitate de soție supraviețuitoare, pârâtul B., colateral privilegiat, fiind străin de moștenire; a dispus înscrierea în cartea funciară a drepturilor dobândite de reclamanta A. prin moștenire a defunctului C.; a respins capătul de cerere din cererea reconvențională formulată și precizată de pârâtul reclamant reconvențional B. privind constatarea calității sale de moștenitor legal al defunctului C. și a cotei sale de 1/2 părți din masa succesorală rămasă în urma acestuia; a admis excepția lipsei de interes invocată de reclamanta pârâtă reconvențională și, în consecință, a respins, ca lipsită de interes, cererea formulată de pârâtul reclamant reconvențional de anulare a încheierii notariale din data de 14 aprilie 2016, întocmite în dosarul notarial nr. x/2015 al D. și de emitere a unei noi încheieri de suspendare a procedurii succesorale; a înlăturat dispoziția primei instanțe referitoare la urmărirea executării de către reclamanta A. a obligației de plată a diferenței de taxă timbru în cuantum de 511,00 RON. a admis apelul formulat de apelanta A. împotriva hotărârii de completare dispozitiv din 06.06.2019 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației pe care a anulat-o.

Prin decizia civilă nr. 364 din 22 octombrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, a respins cererea de repunere pe rol formulată de recurentul B. și a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 738/A din 30.12.2019, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. x/2017, pe care a menținut-o; recurentul a fost obligat să plătească intimatei A. suma de 800 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Prin decizia civilă nr. 91/R/2021 din 23 martie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei civile nr. 364 din 22.10.2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

II. 1. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 91/R/2021 din 23 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a declarat recurs contestatorul B., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea contestației în anulare formulate împotriva deciziei nr. 364 din 22.10.2020 a Curții de Apel Cluj, anularea deciziei și admiterea recursului, cu consecința constatării, ca fiind legală și temeinică, a hotărârii instanței de fond și respingerea apelului, ca neîntemeiat.

Recurentul a învederat că a promovat contestația în anulare în termenul prevăzut de art. 506 C. proc. civ., prin care a solicitat anularea deciziei pronunțate în recurs întrucât curtea de apel nu a analizat motivele de casare a hotărârii tribunalului, nu a analizat nulitatea hotărârii pronunțate în apel și a încălcat principiile fundamentale ale procesului civil, consacrate de art. 6, art. 7, art. 13 și art. 14 C. proc. civ.

În continuare, recurentul a prezentat situația de fapt a acțiunii civile înregistrată în primă instanță pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmației, după care, a arătat că prin contestația în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., a criticat faptul că instanța de recurs nu a analizat mai multe motive de casare și de încălcare a normelor de procedură, inclusiv cu privire la citarea legală, care atrag ca sancțiune nulitatea absolută.

A mai arătat recurenta că, la primul termen de judecată, curtea de apel a invocat tardivitatea contestației în anulare, excepție la care s-a opus, întrucât calea de atac a fost formulată în termenul de 1 an de la rămânerea definitivă a hotărârii, fiind încălcate dispozițiile art. 5 alin. (4) C. proc. civ., care interzic judecătorului să stabilească dispoziții general obligatorii prin hotărârile pe care le pronunță în cauzele care îi sunt supuse judecății.

Curtea de apel a apreciat că termenul de exercitare a contestației în anulare este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dar nu mai târziu de 1 an de la data rămânerii definitive a hotărârii, precum și că termenul de 15 zile este unul imperativ, iar neexercitarea căii de atac înăuntrul acestui termen se sancționează cu decăderea potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Recurentul a învederat că hotărârea atacată încalcă dispozițiile art. 506 C. proc. civ., cu referire la art. 180, art. 181 și art. 5 alin. (4) C. proc. civ., întrucât art. 506 C. proc. civ. nu lasă loc de interpretare, întrucât prevede clar că această cale de atac se exercită în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dar nu mai târziu de 1 an de la data când hotărârea a rămas definitivă.

Cum hotărârea ce face obiectul judecății a rămas definitivă la data de 22.10.2020 și a fost comunicată la 02.12.2020, recurentul a opinat că termenul de 15 zile curge de la această dată, care nu trebuie să depășească 1 an de la data rămânerii definitive, iar legiuitorul a arătat expres că termenul este de 1 an, iar în interiorul termenului de 15 zile trebuie motivată contestația.

În continuare, recurentul a făcut referire la interpretarea din C. proc. civ. comentat și adnotat în care se arată că:

"legiuitorul a adoptat sistemul unui termen dublu, un termen de 15 zile, calculat cu începere de la data când contestatorul a luat la cunoștință de hotărâre și un termen obiectiv de 1 an, socotit de la data când hotărârea a rămas definitivă" (pag. 573 C. proc. civ. comentat si adnotat).

Conchizând, recurentul a susținut că, prin hotărârea atacată, instanța a încalcat dispozițiile art. 180 C. proc. civ., care prevede că:

"Termenele procedurale sunt stabilite de lege ori de instanță și reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură", precum și pe cele ale art. 5 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cu care:

"Este interzis judecătorului să stabilească dispoziții general obligatorii prin hotărârile pe care le pronuntță în cauzele ce îi sunt supuse judecății".

II.2. Procedura de filtru.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 16 septembrie 2021, respectiv la data de 17 septembrie 2021, conform dovezilor aflate la filele x, iar la data de 17 septembrie 2021, intimata A. a depus punct de vedere la raport.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți

În cauză, calea de atac are ca obiect decizia civilă nr. 91/R/2021 din 23 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în soluționarea unei contestații în anulare.

Potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., "hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

Hotărârea atacată cu contestație în anulare, respectiv decizia civilă nr. 364 din 22.10.2020 a Curții de Apel Cluj, este o hotărâre definitivă, pronunțată în soluționarea unui recurs într-o cauză având ca obiect succesiune, cauză care potrivit art. 94 C. proc. civ. s-a judecat în primă instanță de judecătorie.

Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Așadar, cum hotărârea ce a făcut obiectul contestației în anulare, respectiv decizia civilă nr. 364 din 22 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj este o decizie definitivă, și deci, în aplicarea dispozițiilor mai sus menționate, nu este susceptibilă de recurs, rezultă că și decizia ce face obiectul prezentei căi de atac, respectiv decizia civilă nr. 91/R/2021 din 23 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, este o decizie definitivă, care nu poate fi supusă controlului de legalitate prin exercitarea căii extraordinare de atac a recursului.

Conform principiului legalității o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Art. 457 din C. proc. civ., care consacră principiul legalității căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B. împotriva deciziei nr. 91/R/2021 din 23 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de contestatorul B. împotriva deciziei nr. 91/R/2021 din 23 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, ca inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2021.