ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 322/2021

Ședința publică din data de 11 februarie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmației la data de 5.04.2017, reclamanta A., în contradictoriu cu Municipiul Sighetu Marmației, prin primar, Consiliul Local Sighetu Marmației, prin primar, S.C. B. S.A., S.C. Urbana S.A., Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 721.258 RON reprezentând prețul de vânzare-cumpârare al imobilului situat în Sighetu Marmației, str. x, jud. Maramureș, CF Sighetu Marmației 51366 (vechi 13390), top x casă și teren, la plata sporului de valoare adus prin îmbunătățirile necesare, utile și voluptorii, cheltuieli de judecată de 1.300 RON conform sentinței civile nr. 3171/2011 și 6450 RON conform deciziei civile nr. 671/R/2014, la plata de daune morale de 100 RON/zi începând cu data de 02.04.2014 până la plata efectivă, Ia plata dobânzii legale de la data pronunțării hotărârii până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.

Judecătoria Sighetu Marmației, prin sentința civilă nr. 1357/10 mai 2017 a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Maramureș, raportat la valoarea obiectului litigiului.

Prin sentința civilă nr. 464/02.05.2019 a Tribunalului Maramureș, s-a respins, ca nefondată, excepția prescripției dreptului material la acțiune; s-a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Municipiul Sighetu Marmației prin primar; s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Local al Municipiului Sighetu Marmației și Serviciul Public de gospodărire Urbana și, pe cale de consecință, s-a respins acțiunea intentată față de acești pârâți, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă; s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu Municipiul Sighetu Marmației prin primar și, pe cale de consecință: a fost obligat pârâtul Municipiul Sighetu Marmației prin primar să achite către reclamanta A. suma de 721.258 RON (la nivelul anului 1995), actualizată cu indicele inflației la zi, și cu dobânda legală de la data pronunțării prezentei hotărâri până la data achitării efective a sumei, reprezentând prețul contractului de vânzare-cumpărare nr. x/29.05.1995; a fost obligat pârâtul Municipiul Sighetu Marmației prin primar să achite către reclamanta A. suma de 1.300 RON și 6.450 RON, cu dobânda legală de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la data plății efective a sumei; s-au respins ca, nefondate, celelalte pretenții ale reclamantei A.; a fost obligat pârâtul Municipiul Sighetu Marmației, prin primar să achite către reclamanta A. suma de 9.511 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel principal reclamanta A. și apel incident pârâții Municipiul Sighetu Marmației și Consiliul Local al Municipiului Sighetu Marmației.

Prin decizia civilă nr. 257A din 20.11.2019, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a admis, în parte, apelul declarat de reclamanta A. și a schimbat în parte sentința în sensul ca: a obligat pârâtul Municipiul Sighetu Marmației, prin primar, să plătească reclamantei A. echivalentul în RON, la data plății a sumei de 33.180 euro, reprezentând cheltuieli necesare și utile, voluptorii aduse imobilului situat în Sighetu Marmației, str. x și dobânda legală, începând cu 02.05.2019, până la data plății; a obligat pârâtul Municipiul Sighetu Marmației, prin primar, să plătească reclamantei A. suma de 1.000 RON, cu titlu de daune morale și dobânda legală, începând cu data de 02.05.2019, până la data plății. A admis, în parte, apelul incident formulat de pârâtul Municipiul Sighetu Marmației împotriva aceleiași sentințe și în consecință: a înlăturat obligația pârâtului Municipiul Sighetu Marmației de a achita reclamantei A. sumele de 1300 RON și 6450 RON; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii; a obligat pe intimatul Municipiul Sighetu Marmației să plătească apelantei suma de 2618 RON, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Împotriva deciziei pronunțate în apel au declarat recurs pârâții Municipiul Sighetu Marmației, prin primar, și Consiliul Local al Municipiului Sighetu Marmației.

Prin memoriul de recurs, recurenții au susținut, în esență, că decizia curții de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât curtea de apel, în mod greșit, a dispus obligarea Municipiului Sighetu Marmației la plata sporului de valoare constând în îmbunătățirile necesare, utile și voluptorii realizate la casa din Sighetu Marmației, str. x, precum și a daunelor morale.

Se mai susține că municipiul nu a avut calitatea de vânzător, nu a fost parte contractantă în contractul de vânzare-cumpărare nr. x/1995, care a fost încheiat între Regia Autonomă de Gospodărire Locativă Gosmara RA și reclamantă, iar faptul că, în conformitate cu prevederile art. 12 din Legea nr. 85/1992, suma de bani rezultată în urma vânzării s-a făcut venit la bugetul local, recurenții nefiind părți în vânzarea inițială, unde calitatea de vânzător o avea Regia Autonomă de Gospodărire Locativă Gosmara RA, nu conduce la obligarea acestora la plata altor sume decât aceea ce a fost virată în contul bugetului local, capăt de cerere la care nu a manifestat opoziție.

Mai arată recurenții că nu pot fi obligați la plata sporului de valoare adus imobilului prin îmbunătățirile necesare, utile și voluptorii, iar instanța de apel i-a obligat greșit la plata sumei de 1000 RON cu titlu de daune morale și dobândă legală, neadministrând probe în acest sens.

În mod greșit s-a constatat că Municipiul Sighetu Marmației a avut calitatea de vânzător, ceea ce a dus la modificarea sentinței Tribunalului Maramureș și a reținerii obligației vânzătorului de a răspunde pentru evicțiune față de cumpărător.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat, la data de 2 octombrie 2020, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recurentul are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii recurate, însă completul de filtru urmează a aprecia asupra încadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., precum și asupra excepțiilor invocate de intimata A. prin întâmpinare: lipsă de interes și nulitate sub aspectul neîncadrării criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Completul de filtru C4, la data de 3 noiembrie 2020, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod.

Intimata-reclamantă A. a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat respingerea recursului.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la 11 februarie 2021, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., chestiune reținută prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

a) Recursul formulat de pârâtul Municipiul Sighetu Marmației

Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăși cererea de recurs, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres și limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Articolul 489 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiași articol se arată că aceeași sancțiune, a nulității recursului, se aplică și în situația în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, în sensul că nu pot fi susținute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situației de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie; în consecință, instanța de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ. și sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanței de recurs.

În speță, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., din perspectiva ipotezei prevăzute de pct. 8 al articolului menționat, invocate formal de recurent, ci în esență, se fac susțineri care nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, ci privesc elemente ale situației de fapt contestate de recurent.

Astfel, deși recurentul afirmă că decizia atacată ar fi fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, făcând referire la obligarea pretins greșită a Municipiului Sighetu Marmației la plata sporului de valoare constând în îmbunătățirile necesare, utile și voluptorii realizate la casa din Sighetu Marmației, str. x, acesta nu aduce nicio critică propriu-zisă hotărârii instanței de apel, ci se limitează la a susține generic că nu poate fi obligat la plata sporului de valoare adus imobilului prin îmbunătățirile necesare, utile și voluptorii, iar instanța de apel l-a obligat greșit la plata sumei de 1000 RON cu titlu de daune morale și dobândă legală, neadministrând probe în acest sens, fără a face referire însă la argumentele instanței de apel și a arăta care sunt aspectele de nelegalitate ale deciziei atacate în ceea ce privește soluționarea acestui capăt de cerere și care sunt textele legale încălcate.

De asemenea, susținerile recurentului din memoriul de recurs, referitoare la acordarea daunelor morale de către instanța de apel, nu se pot încadra în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat formal de recurent, deoarece acesta nu arată care sunt normele de drept material încălcate sau aplicate greșit de către instanța de apel, ci susține interpretarea greșită a probatoriului, aspect necenzurabil în recurs.

În acest context, în ipoteza în care au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în oricare dintre tezele descrise în cuprinsul acestui text legal - hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material -, recurentul era dator să argumenteze rațiunea pentru care consideră că, prin hotărârea atacată, instanța de apel a încălcat sau aplicat greșit prevederile legale invocate prin memoriul de recurs ori principiile desprinse din jurisprudența națională sau europeană referitoare la acordarea despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale.

Prin urmare, nici criticile generice referitoare la obligarea pârâtului la plata despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale nu pot forma obiectul controlului judiciar în recurs, întrucât reprezintă aspecte care implică evaluarea probatoriului și a situației de fapt, constituind motive de netemeinicie a hotărârii atacate care exced cazurilor de nelegalitate prevăzute strict și limitativ în art. 488 C. proc. civ., în limita cărora să poată fi exercitat controlul judiciar.

De asemenea, prin cererea de recurs, recurentul-pârât a făcut ample referiri la aspectele de fapt ale judecății, reluând în acest sens pasaje ample care se regăsesc în apărările formulate prin motivele din apel și cele prezentate în fața primei instanțe.

Or, reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și a actelor normative care au stat la baza cererii de chemare în judecată, nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei, dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, instanța de recurs nu are a examina aceste critici de netemeinicie.

În acest context, se constată că susținerile recurentului vizând pretinsa acordare greșită a sporului de valoare și a despăgubirilor date cu titlu de daune morale sunt formale și nu sunt apte a permite controlul de legalitate al deciziei recurate, neputând fi luate în considerare cu valoare de critici de nelegalitate la adresa deciziei recurate.

Prin urmare, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc veritabile critici la adresa deciziei pronunțate în apel și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora, de către instanță, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., într-unul din motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâtul Municipiul Sighetu Marmației prin primar.

b) Recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Sighetu Marmației

Potrivit art. 458 C. proc. civ. "Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane."

Interesul, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, reprezintă folosul pe care îl are o persoană, pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare, iar în cvasitotalitatea doctrinei, s-a statuat că interesul trebuie să fie legitim, respectiv corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale; actual, respectiv să existe la momentul la care a fost formulată cererea și, nu în ultimul rând, direct și personal, respectiv să aparțină celui care a formulat cererea.

Interesul procesual este o condiție de exercițiu a acțiunii civile, în timp ce apelul și/sau recursul sunt forme de manifestare a acțiunii civile ce presupun exercitarea dreptului de a face uz de căile de atac și se înscriu în ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege, prin care se urmărește protecția unui drept subiectiv ori a unui interes legitim și pentru a căror realizare recurgerea la instanță este obligatorie.

Ca atare, interesul procesual actual, legitim și personal este o condiție de exercițiu ce trebuie să se justifice în fiecare etapă procesuală, așadar, și în recurs, cum este situația supusă examinării.

Înalta Curte reține că, în cauză, prin hotărârea primei instanțe, sentința civilă nr. 464/02.05.2019 a Tribunalului Maramureș, a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Local al Municipiului Sighetu Marmației și Serviciul Public de gospodărire Urbana și, pe cale de consecință, s-a respins acțiunea intentată față de acești pârâți, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.

Această dispoziție a instanței de fond nu a făcut obiectul criticilor din apelurile formulate în speță, astfel că aspectul lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Sighetu Marmației a căpătat autoritate de lucru judecat, acesta nemaiavând calitate de parte în prezenta cauză.

Având în vedere aspectele redate reiese faptul că recurentul Consiliul Local Sighetu Marmației nu mai justifică un interes procesual actual în soluționarea recursului de față, îndreptat împotriva hotărârii din apel, în absența unor drepturi procesuale sau în planul dreptului substanțial care să îi fi fost lezate prin hotărârea cu privire la care a inițiat controlul judiciar, câtă vreme acesta nu mai are calitatea de parte în cauză.

În consecință, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. va respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Sighetu Marmației prin Primar împotriva deciziei civile nr. 257A din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Municipiul Sighetu Marmației prin Primar împotriva deciziei civile nr. 257A din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Sighetu Marmației prin Primar împotriva aceleiași decizii.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 februarie 2021.