ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4427/2021

Ședința publică din data de 5 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15.11.2010, sub nr. de dosar x/2018 pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta PAROHIA REFORMATĂ SIGHETU MARMAȚIEI, în contradictoriu cu pârâtele COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE A UNOR BUNURI IMOBILE CARE AU APARȚINUT CULTELOR RELIGIOASE DIN ROMÂNIA și COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR. a solicitat instanței retrocedarea în natură a imobilelor revendicate în baza cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003 (în privința pozițiilor aferente cererii x/28.02.2003, x/28.02/2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003) formulată în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 94/2000 a imobilelor de identificare în cartea funciară, poziția 1 identificată în CF nr. x Sighetu Marmației, nr. top. x, în natură teren aferent în suprafață de 3709 mp, poziția 14 identificată cu CF inițial nr. 1796, ulterior transcris în CF nr. x Sighetu Marmației, nr. top. x și CF nr. x Sighetu Marmației Ia data preluării în natură casă și teren în suprafață de 2584 mp, poziția 15 identificată în CF inițial nr. 1796, ulterior transcris în CF nr. x Sighetu Marmației, nr. top. x și CF nr. x Sighetu Marmației, în natură casă și teren aferent în suprafață de 3442 mp, poziția 16 identificată cu CF inițial nr. 342, ulterior transcris în CF nr. x Sighetu Marmației, nr. top. x și CF nr. x Sighetu Marmației, în natură casă și teren aferent în suprafață de 2043 mp, poziția 17 identificată cu CF inițial nr. 342, ulterior transcris în CF nr. x Sighetu Marmației, nr. top. x și CF nr. x, CF nr. x, CF nr. x Sighetu Marmației, în natură casă și teren aferent în suprafață de 2054 mp, (Școala Elementară Reformată pe str. x), poziția 19 identificată cu CF inițial nr. 342, ulterior transcris în CF nr. x Sighetu Marmației, nr. top. x, în natură casă și teren aferent în suprafață de 4458 mp, iar în măsura în care se va ivi un impediment legal care va împiedica retrocedarea în natură, acordarea de măsuri reparatorii în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea 165/2013.

În subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la soluționarea cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003 (în privința pozițiilor aferente cererii x/28.02.2003, x/28.02/2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003) prin emiterea unei decizii privind retrocedarea bunurilor reclamantei în principal în natură sau după caz măsuri reparatorii și emiterea deciziei de validare, obligând ambele pârâte să-și îndeplinească obligațiile în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, precum și acordarea unor despăgubiri civile în baza prevederilor art. 1381 C. civ., începând cu 3 ani retroactiv de la data introducerii cererii și până la încheierea contractului de închiriere conform art. 45 alin. (63) din Legea 165/2013, în cuantumul prevăzut de prevederile art. 45 alin. (61) și 62 din Legea 165/2013 cu titlu de reparație materială pentru nesoluționarea cererii și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 37 din 11 februarie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, secție civilă.

Prin sentința civilă nr. 1025 din 30 octombrie 2019, Tribunalul Maramureș, secția I civilă, a admis, la rândul său, excepția necompetenței sale materiale în soluționarea acțiunii, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj Napoca, secția de contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

Prin Decizia nr. 321 din 05 februarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ.

După pronunțarea regulatorului de competență, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ la data de 30 martie 2020, sub un nou număr de dosar, respectiv sub nr. x/2019.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 57/2020 din 04 iunie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

"Admite excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată sub aspectul petitelor principale, invocată de pârâta COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE A UNOR BUNURI IMOBILE CARE AU APARȚINUT CULTELOR RELIGIOASE DIN ROMÂNIA și, în consecință respinge petitele principale privind constatarea calității reclamantului de persoană îndreptățită, retrocedarea în natură a imobilului, acordarea măsurii reparatorii, dezmembrarea imobilului și întabularea drepturilor ca fiind inadmisibil.

Admite excepția prematurității, invocată de această pârâtă și, în consecință, respinge ca prematură formularea capătului de cerere subsidiar prin care se solicită obligarea COMISIEI NAȚIONALE PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR la emiterea unei decizii de compensare.

Admite în parte, acțiunea formulată de reclamanta PAROHIA REFORMATĂ SIGHETU MARMAȚIEI, cu sediul în localitatea Sighetu Marmației, str. x, jud. Maramureș, CIF nr. x, cu sediul ales la Cabinet de avocat A. din Baia Mare, str. x, jud. Maramureș în contradictoriu cu pârâta COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE A UNOR BUNURI IMOBILE CARE AU APARȚINUT CULTELOR RELIGIOASE DIN ROMÂNIA, cu sediul în municipiul București, Calea x, și în consecință:

Obligă pârâta să emită decizia de soluționare a notificării cererii reclamantei nr. 6773/28.02.2003 (cu privire la pozițiile aferente cererii nr. x/28.02.2003. x/28.02.2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003) în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Respinge în rest cererea de chemare în judecată."

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 57/2020 din 04 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii formulate de reclamantă.

În dezvoltarea criticilor sale, recurenta a susținut în esență că hotărârea este parțial nelegală, adică în ceea ce privește obligarea autorității la emiterea deciziei de soluționare a cererii de retrocedare cu nr. x/28.02.2003 cu privire la pozițiile nr. 1, nr. 14, nr. 15, nr. 16, nr. 17 și nr. 19, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, apreciind că instanța a încălcat prevederile art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Așa cum a precizat și în întâmpinarea formulată în data de 14.12.2018, dosarul aferent cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, cu privire la pozițiile nr. 1, nr. 14, nr. 15, nr. 16, nr. 17 și nr. 19, nu a fost încă soluționat de către Comisia specială de retrocedare, întrucât informațiile și documentele aflate în dosar sunt insuficiente pentru stabilirea unei soluții, dosarul aferent cererii de retrocedare nefiind nici în acest moment complet, astfel încât să poată fi soluționat prin emiterea unor decizii motivate.

Consideră astfel că instanța de fond nu a luat în considerare că actele din dosarul aferent cererii de retrocedare sunt insuficiente pentru soluționarea acestuia și nu pot fundamenta o decizie în conformitate cu O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, neținând cont de prevederile art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond a admis parțial acțiunea formulată de către reclamantă și a obligat Comisia specială de retrocedare să emită decizia de soluționare a cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003 cu privire la pozițiile nr. 1, nr. 14, nr. 15, nr. 16, nr. 17 și nr. 19, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Precizează că, prin adresele nr. x/01.11.2018, nr. y/01.11.2018, nr. x/C/Ol. 11.2018, nr. x/C/Ol. 11.2018, nr. x/C/Ol. 11.2018 și nr. x/C/01.11.2018, Secretariatul tehnic al Comisiei speciale de retrocedare a solicitat informații privind situația juridică a imobilelor menționate la pozițiile nr. 1, nr. 14, nr. 15, nr. 16, nr. 17 și nr. 19 din cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003, iar prin Adresele nr. x/11.03.2019, nr. y/28.05.2020 (transmisă de Parohia Reformată Sighetu Marmației Secretariatului tehnic al Comisiei speciale de retrocedare prin adresa nr. x/13.06.2020) și Adresa nr. x/03.06.2020 (transmisă de Parohia Reformată Sighetu Marmației Secretariatului tehnic al Comisiei speciale de retrocedare prin adresa nr. x/02.06.2020), Primăria municipiului Sighetu Marmației a comunicat informații privind situația juridică a imobilelor ce fac obiectul prezentei cauze, însă respectivele informații nu sunt complete, aceste informații și documente solicitate Primăriei municipiului Sighetu Marmației fiind esențiale pentru soluționarea dosarului aferent cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003 cu privire la imobilele care fac obiectul prezentului litigiu.

De asemenea, mai arată că, pentru soluționarea dosarului aferent cererii de retrocedare sus-menționate, cu privire la pozițiile nr. 1,nr. 14, nr. 15, nr. 16, nr. 17șinr. 19, sunt necesare și copiile certificate actualizate ale cărților funciare în care sunt înscrise imobilele solicitate și o expertiză privind identificarea amplasamentului unora dintre imobilele solicitate.

Așadar, Secretariatul tehnic al Comisiei speciale de retrocedare a întreprins diligentele necesare pentru soluționarea, în procedura administrativă, a dosarului aferent cererii de retrocedare, neputându-i-se imputa nicio culpă procesuală.

Totodată, având în vedere faptul că în dosarul aferent cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003 nu există suficiente informații privind situația juridică a imobilelor menționate la pozițiile nr. 1, nr. 14, nr. 15, nr. 16, nr. 17 și nr. 19, consideră că, în ipoteza respingerii recursului formulat, autoritatea va fi în imposibilitatea emiterii unor decizii în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În acest context, solicită ca, în cazul respingerii recursului formulat, să fixeze, în temeiul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, un termen mai lung care să permită realizarea unor demersuri suplimentare pentru clarificarea situației juridice a imobilelor solicitate, în vederea fundamentării deciziilor.

Pentru aceste motive și considerând că hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (6) diu O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicită admiterea recursului formulat, casarea parțială a hotărârii recurate, în ceea ce privește obligarea la emiterea deciziei de soluționare a cererii de retrocedare cu nr. x/28.02.2003 cu privire la pozițiile nr. 1, nr. 14, nr. 15, nr. 16, nr. 17 și nr. 19, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii și respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Parohia Reformată Sighetu Marmației.

Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimata-reclamantă Parohia Reformată Sighetu Marmației a solicitat respingerea cererii de recurs, ca fiind inadmisibilă.

De la data depunerii cererii au trecut mai bine de 17 ani. Consideră ca fiind un timp suficient pentru analizarea solicitării depuse, autoritatea fiind în întârziere în privința obligațiilor stabilite prin lege în sarcina sa, este în culpă, dând dovadă de neglijență.

Analizând dosarul administrativ se poate constata că demersurile întreprinse de recurentă au o dată ulterioară introducerii acțiunii în justiție.

La rândul său, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare a cererii de recurs.

Răspunsul la întâmpinare

Recurenta -pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a formulat Răspuns la întâmpinările formulate de intimate, în cadrul căruia susține că își menține întreaga argumentație formulată în cererea de recurs.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 05 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate în cadrul cererii de recurs, a apărărilor intimatelor și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul promovat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare, este nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor expuse în continuare:

Argumente de fapt și de drept relevante

În prealabil, constată Înalta Curte că prin cererea de chemare în judecată reclamanta PAROHIA REFORMATĂ SIGHETU MARMAȚIEI, în contradictoriu cu pârâtele COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE A UNOR BUNURI IMOBILE CARE AU APARȚINUT CULTELOR RELIGIOASE DIN ROMÂNIA și COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR. a solicitat retrocedarea în natură a imobilelor revendicate în baza cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003 (în privința pozițiilor aferente cererii x/28.02.2003, x/28.02/2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003) formulată în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 94/2000 a imobilelor de identificare în cartea funciară, poziția 1 identificată în CF nr. x Sighetu Marmației, nr. top. x, în natură teren aferent în suprafață de 3709 mp, poziția 14 identificată cu CF inițial nr. 1796, ulterior transcris în CF nr. x Sighetu Marmației, nr. top. x și CF nr. x Sighetu Marmației Ia data preluării în natură casă și teren în suprafață de 2584 mp, poziția 15 identificată în CF inițial nr. 1796, ulterior transcris în CF nr. x Sighetu Marmației, nr. top. x și CF nr. x Sighetu Marmației, în natură casă și teren aferent în suprafață de 3442 mp, poziția 16 identificată cu CF inițial nr. 342, ulterior transcris în CF nr. x Sighetu Marmației, nr. top. x și CF nr. x Sighetu Marmației, în natură casă și teren aferent în suprafață de 2043 mp, poziția 17 identificată cu CF inițial nr. 342, ulterior transcris în CF nr. x Sighetu Marmației, nr. top. x și CF nr. x, CF nr. x, CF nr. x Sighetu Marmației, în natură casă și teren aferent în suprafață de 2054 mp, (Școala Elementară Reformată pe str. x), poziția 19 identificată cu CF inițial nr. 342, ulterior transcris în CF nr. x Sighetu Marmației, nr. top. x, în natură casă și teren aferent în suprafață de 4458 mp, iar în măsura în care se va ivi un impediment legal care va împiedica retrocedarea în natură, acordarea de măsuri reparatorii în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea 165/2013.

În subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la soluționarea cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003 (în privința pozițiilor aferente cererii x/28.02.2003, x/28.02/2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003) prin emiterea unei decizii privind retrocedarea bunurilor reclamantei în principal în natură sau după caz măsuri reparatorii și emiterea deciziei de validare, obligând ambele pârâte să-și îndeplinească obligațiile în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, precum și acordarea unor despăgubiri civile în baza prevederilor art. 1381 C. civ., începând cu 3 ani retroactiv de la data introducerii cererii și până la încheierea contractului de închiriere conform art. 45 alin. (63) din Legea 165/2013, în cuantumul prevăzut de prevederile art. 45 alin. (61) și 62 din Legea 165/2013 cu titlu de reparație materială pentru nesoluționarea cererii și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 57/2020 pronunțată la data de 04 iunie 2020, instanța de fond a dispus următoarele:

"Admite excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată sub aspectul petitelor principale, invocată de pârâta COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE A UNOR BUNURI IMOBILE CARE AU APARȚINUT CULTELOR RELIGIOASE DIN ROMÂNIA și, în consecință respinge petitele principale privind constatarea calității reclamantului de persoană îndreptățită, retrocedarea în natură a imobilului, acordarea măsurii reparatorii, dezmembrarea imobilului și întabularea drepturilor, ca fiind inadmisibil.

Admite excepția prematurității, invocată de această pârâtă și, în consecință, respinge ca prematură formularea capătului de cerere subsidiar prin care se solicită obligarea COMISIEI NAȚIONALE PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR la emiterea unei decizii de compensare.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta PAROHIA REFORMATĂ SIGHETU MARMAȚIEI, în contradictoriu cu pârâta COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE A UNOR BUNURI IMOBILE CARE AU APARȚINUT CULTELOR RELIGIOASE DIN ROMÂNIA, și în consecință:

Obligă pârâta să emită decizia de soluționare a notificării cererii reclamantei nr. 6773/28.02.2003 (cu privire la pozițiile aferente cererii nr. x/28.02.2003. x/28.02.2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003) în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Respinge în rest cererea de chemare în judecată."

Lecturând cererea de recurs formulată de pârâtă, Înalta Curte constată că aceasta vizează doar soluția de obligare a sa la emiterea deciziei de soluționare a cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, motiv pentru care hotărârea atacată va fi analizată exclusiv sub acest aspect, urmând a verifica dacă prima instanță a "încălcat prevederile art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare", astfel cum s-a susținut de către recurentă.

Trecând, astfel la analizarea hotărârii recurate sub acest aspect, Înalta Curte reține că, potrivit art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare "(6) Comisia specială de retrocedare sau, după caz, unitatea deținătoare prevăzută la art. 2 va analiza documentația prezentată de solicitanți pentru fiecare imobil și va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condițiile stabilite prin legea specială."

Raportat la actele și lucrările dosarului, constată instanța de control judiciar că reclamanta a depus cererea de retrocedare în luna februarie 2003, solicitând restituirea unui număr de 19 imobile situate în Sighet, însă, nici până în prezent, pârâta nu a soluționat în totalitate această cerere, respectiv în privința pozițiilor aferente cererii x/28.02.2003, y/28.02.2003, z/28.02.2003, w/28.02.2003, t/28.02.2003, s/28.02.2003).

Din analiza prevederilor O.U.G. nr. 94/2000 nu reiese vreun termen în care pârâta ar fi obligată să soluționeze cererea de retrocedare. Ori, deși acest text de lege nu stabilește un termen de soluționare a cererilor de retrocedare, este neîndoielnic că această procedură administrativă trebuie derulată într-un termen rezonabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Termenul rezonabil la care se referă art. 6 paragraful I din CEDO cuprinde și durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanței, instanță care este datoare să exercite un control asupra dreptului de apreciere al autorității administrative pentru a asigura o protecție reală a drepturilor fundamentale ale cetățenilor consfințite prin Constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru realizarea acestui scop, omisiunea legiuitorului național poate fi complinită prin raportare la termenul rezonabil statuat în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, termen care constituie o componentă esențială a dreptului consfințit de art. 6 din Convenție, respectiv dreptul la un proces echitabil. Se constată, astfel, că termenul de soluționare trebuie să fie unul rezonabil, care să nu vatăme însăși substanța dreptului reclamantei .

Înalta Curte subliniază astfel că este incontestabil că reclamanta are dreptul la un proces echitabil - drept garantat de art. 6 paragraf 1 din Convenția europeană a drepturilor omului și de art. 21 alin. (3) din Constituția României - drept care implică, între alte cerințe, și o durată rezonabilă a soluționării litigiului.

Deopotrivă, este incontestabil și faptul că, în cadrul calculării termenului rezonabil al procesului judiciar se ia în considerare și durata procedurilor administrative impuse de lege anterior sesizării instanțelor, iar omisiunea legiuitorului de a nu prevede un termen maxim de soluționare a cererii nu poate conduce la acceptarea ideii că recurenta - pârâtă nu este ținută de respectarea dreptului la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil și că nu are obligația să se pronunțe într-un termen cât mai scurt posibil asupra cererii reclamantei.

În aceste condiții, deși legea nu impune un termen maxim determinat pentru emiterea deciziei de soluționare a notificării reclamantei, necesitatea respectării termenului rezonabil al litigiului declanșat prin cererea acesteia de restituire a celor 19 imobile, impune verificarea motivelor invocate de către pârâtă pentru întârzierea soluționării cererii reclamantei.

Instanța de control judiciar nu poate reține însă susținerile recurentei - pârâte, potrivit cărora nu a putut soluționa cererea deoarece informațiile deținute nu sunt complete pentru pronunța o soluție, câtă vreme lipsa de informații derivă exclusiv dintr-o colaborare defectuoasă între autorități, intimatei -reclamante neputându-i fi imputată vreo culpă . Mai mult, reține instanța de control judiciar că, raportat la dispozițiile art. 3 alin. (8) din O.U.G. nr. 94/2000, instituțiile publice sunt obligate să furnizeze informații privind situația juridică a imobilelor care fac obiectul cererilor de restituire "în termen de 30 de zile", nerespectarea acestei obligații constituind contravenție în conformitate cu art. 9 alin. (1) lit. d) din același act normativ, astfel că pârâta are la îndemână mijloacele de constrângere necesare pentru a obține informațiile necesare soluționării cererii.

Împrejurarea că autoritățile administrative române nu au luat măsuri eficiente de soluționare a cererilor constituie culpa acestora și nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamantei, căci punerea în executare a legilor cu caracter reparatoriu revine autorităților executive ale statului care au obligația legală și constituțională de a respecta atât dreptul intern cât și tratatele internaționale.

Astfel, în baza art. 11 din Constituția României, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte in dreptul intern.

În raport de aspectele reținute anterior, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, apreciază că durata procedurilor administrative derulate de la formularea cererii de către reclamantă (februarie 2003), conform dispozițiilor legale speciale, cu caracter reparator și nefinalizate până în prezent, este de natură a încălca dreptul fundamental la un proces echitabil, prin încălcarea termenului rezonabil consfințit în favoarea acesteia.

Cum, în speță, cererea de retrocedare a fost formulată încă din anul 2003, este evident că orice termen rezonabil în care instituția pârâtă putea lua vreo hotărâre cu privire la retrocedare a fost depășit, fiind evident că acesta este incompatibil cu trecerea a peste 16 ani de la depunerea acesteia.

Înalta Curte constată astfel că nu există nici un impediment în derularea integrală a procedurii, neemiterea până la acest moment a deciziei de soluționare a cererii de retrocedare reprezentând consecința directă a pasivității recurentei -pârâte, care nu poate invoca în justificarea neîndeplinirii obligațiilor legale tocmai această pasivitate.

Așadar, Înalta Curte, contrar susținerilor recurentei-pârâte, constată că soluția primei instanțe, de obligare a pârâtei la emiterea deciziei de soluționare a notificării reclamantei înregistrată sub nr. x/28.02.2003, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, este legală, judecătorul fondului făcând o corectă interpretare a dispozițiilor art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, reținând că omisiunea emiterii deciziei de retrocedare poate fi asimilată nesoluționării în termenul legal a unei cereri în sensul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, termenul rezonabil de soluționare a cererii fiind de mult depășit.

Fiind vorba despre un litigiu de contencios administrativ, termenul de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, a fost legal stabilit de către prima instanță, prin raportare la dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare critica recurentei este nefondată și nu poate fi primită, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de reformare pe calea prezentului recurs, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare împotriva sentinței civile nr. 57/2020 din 4 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 octombrie 2021.