ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 831/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la 22 martie 2004, prin declinare de competență, reclamantul S.G. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru întreaga perioadă de refugiu, respectiv martie 1941 - august 1946. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că nu este mulțumit cu perioada de 10 luni și o zi, cât i s-a recunoscut de comisie. Prin sentința civilă nr. 337/CA - P din 10 mai 2004, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea introdusă de reclamantul S.G.

împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Bihor. A obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, și pentru perioada 1 aprilie 1941 - 1 aprilie 1943 și să emită o nouă hotărâre în care va include această perioadă, alături de cea cuprinsă în hotărârea nr. 6310 din 9 septembrie 2003. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost refugiat în localitatea de domiciliu, Gălășeni, în localitatea Tomnatic, din motive etnice, în perioada martie 1941 - august 1946. Împotriva sentinței civile sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, care a motivat, în esență, că au fost excluse din probatoriu, declarațiile martorilor, fiind contradictorii, precum și perioada în care reclamantul a fost încorporat în armată și în mod corect s-a stabilit perioada 5 mai 1944 - 6 martie 1945, pentru care acesta poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.

Recursul este nefondat. Din declarațiile autentice ale martorilor I.S. și C.T., rezultă că reclamantul a fost refugiat din localitatea de domiciliu, Gălășeni, în localitatea Tomnatic, din motive etnice, în perioada martie 1941 - august 1946. La 1 aprilie 1943, reclamantul a fost încorporat în armată, de U.M. Beiuș. Față de probele administrate, se reține că în perioada 1 aprilie 1941 - 1 aprilie 1943, reclamantul era refugiat din motive etnice, în localitatea Tomnatic. În consecință, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat în cauză este nefondat, urmând să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 337/CA - P din 10 mai 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2005.