ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6897/2004

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 15 din 13 septembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 6073/2004, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta SC H. SRL Botoșani, împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale nr. 20/P/2004 din 6 august 2004, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava. A obligat petenta, la 1 milion lei cheltuieli judiciare către stat. Curtea de apel a reținut că, deși nu corespund adevărului mențiunile înserate în contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 549 din 22 ianuarie 2002, de R.A., în calitate de notar, mențiuni referitoare la achitarea la zi a tuturor taxelor și impozitelor de către vânzătoare, totuși lipsește un element constitutiv al infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.

și, anume, intenția, astfel cum corect a reținut procurorul. S-a mai motivat că nesolicitarea de către notară, vânzătoarei, a certificatului fiscal de înstrăinare și înserarea în fals cuprinsă în contractul de vânzare-cumpărare, nu ar fi de natură a demonstra existența intenției infracționale. Totodată s-a reținut că față de terți, contractul nu produce efecte, iar statul și petenta își pot valorifica pretențiile, prin intermediul căilor prevăzute de lege. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, petenta SC H. SRL Botoșani, solicitând casarea sentinței, admiterea plângerii, desființarea rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și restituirea cauzei, procurorului, în vederea începerii urmăririi penale.

În motivarea recursului, petenta a precizat că la data de 13 februarie 1997 a cumpărat de la SC A.P. SA Botoșani, imobilul „R.S.”, încheind contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 264/1997. În urma pronunțării unor hotărâri nelegale, a declanșării unui recurs în anulare, s-a constatat valabilitatea titlului de proprietate, cumpărătoarea fiind reintegrată în spațiu, în baza sentinței civile nr. 3716 din 9 iulie 2003. După reintegrare, a apărut un nou cumpărător, P.G. care încheiase cu aceeași vânzătoare, contractul de vânzare-cumpărare nr. 549 din 22 ianuarie 2002. Petenta a acuzat notara R.A., de autentificarea nelegală a acestui contract, în care, în mod fals, s-a înserat că vânzătoarea nu ar avea datorii către stat, deși aceasta datora 2,7 miliarde lei statului, iar în certificatul nr. II/1164 din 19 ianuarie 2002, se precizează că vânzătoarea are impozite și taxe neplătite către stat.

Or, potrivit art. 70 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, în actele de transmisiuni sau constituiri de drepturi reale imobiliare, notarul public va verifica situația proprietății și sarcinile bunului, scop în care va pretinde prezentarea titlurilor de proprietate ale celui care înstrăinează și, după caz, extrasul de carte funciară sau certificatul de sarcini, precum și certificatul de evidență fiscală cu valoarea de impozitare. De asemenea, se mai arată că nu corespunde realității, nici referirea la numărul de înregistrare din cartea funciară (1763), întrucât, având datorii mari către stat, vânzătoarea nu putea înscrie bunul în cartea funciară, decât după prezentarea dovezii de achitare a taxelor și impozitelor legale, conform art. 68 din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de carte funciară ale judecătoriilor.

Se mai arată că nici în prezent, vânzătoarea nu și-a achitat aceste datorii către stat, iar în prezent nu mai are calitatea de proprietară asupra bunului în litigiu. Petenta a mai învederat că datorită autentificării nelegale a contractului de vânzare menționat, a fost prejudiciată cu sute de milioane de lei, nu și-a putut desfășura normal activitatea, ca agent economic obligat să achite la zi datoriile bugetare. Examinând recursul, Înalta Curte constată că este fondat, pentru următoarele argumente: Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Suceava este contrară legii. Astfel, instanța a reținut că notarul public R.A., cu prilejul autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 549 din 22 ianuarie 2002, a atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului, menționând că vânzătoarea SC A.P.

SA Botoșani a achitat impozitele și taxele datorate către stat, cu toate că prin certificatul nr. II/1164 din 19 ianuarie 2002, eliberat de Primăria municipiului Botoșani, se atesta, dimpotrivă, că are taxe și impozite neplătite. Contrar acestor constatări, curtea de apel a concluzionat că intimata R.A. nu a săvârșit, cu intenție, infracțiunea de fals intelectual. Nici împrejurarea că intimata nu a solicitat vânzătoarei, certificatul fiscal de înstrăinare, deși avea această obligație, potrivit art. 70 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, nu este avut în vedere de instanță, în soluționarea plângerii formulate de petiționara parte vătămată.

Mai mult se ignoră efectele erga omnes ale unui act de înstrăinare, prin care se constituie drepturi reale imobiliare, susținându-se că actul ar avea efecte doar între părțile contractante. Tot în sprijinul soluției pronunțate, se argumentează că, oricum, contractul s-ar fi încheiat, chiar dacă intimata ar fi solicitat vânzătoarei, certificatul de evidență fiscală cu valoarea de impozitare. Înalta Curte constată că aceste „argumente” sunt contrare prevederilor art. 70 alin. (1) din regulamentul menționat, potrivit cărora notarul public are obligația de a solicita certificatul menționat, act indispensabil unei autentificări a actelor de transmisiuni sau constituiri de drepturi reale imobiliare, de natura căreia este și contractul autentificat, în cauză, de notarul public.

Este evidentă intenția notarului public R.A., de a frauda legea și, totodată, de a-și încălca în mod conștient atribuțiile legale, atât prin nesolicitarea certificatului prevăzut de textul amintit din regulament, cât și prin înserarea unor mențiuni contrare realității referitoare la inexistența unor datorii către stat (datorii care există) a vânzătoarei. Datorită încheierii contractului de vânzare-cumpărare, societatea petentă a fost păgubită, deoarece potrivit deciziei nr. 1695 din 20 martie 2003, a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, contractul de vânzare-cumpărare nr. 264 din 13 februarie 1997, intervenit între SC A.P. SA Botoșani și SC H. SRL Botoșani, este în ființă, cu efect retroactiv, iar ca agent comercial trebuie să achite toate taxele și impozitele aferente.

Reținând că sentința este contrară legii, Înalta Curte va admite recursul declarat de partea vătămată, petenta SC H. SRL Botoșani și va casa sentința atacată. Rejudecând, Înalta Curte va admite plângerea formulată de petentă, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., iar conform alin. (8) lit. b) al aceluiași articol, va desființa rezoluția atacată și va trimite cauza, procurorului, în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitoarei R.A., pentru faptele reclamate de partea vătămată. Procurorul urmează a solicita în acest sens, avizele necesare începerii urmăririi penale, va administra probe pentru stabilirea naturii juridice a faptelor intimatei, precum și a oricăror alte probe în stabilirea adevărului.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de petiționara SC H. SRL Botoșani împotriva sentinței penale nr. 15 din 13 septembrie 2004, a Curții de Apel Suceava, privind pe intimata R.A. Casează sentința penală sus-menționată și rejudecând: Admite plângerea formulată de petiționara SC H.M SRL Botoșani, în sensul că desființează rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a făptuitoarei R.A. din 6 august 2004, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, secția de urmărire penală și criminalistică, în dosarul nr. 20/P/2004, confirmată prin rezoluția din 25 august 2004, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr. 329/II/2/2004 și trimite cauza, procurorului, în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitoarei R.A.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 decembrie 2004.