ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6897/2004

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 15 din

13 septembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 6073/2004, Curtea de Apel Suceava

a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta SC H. SRL Botoșani,

împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale nr. 20/P/2004 din 6

august 2004, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

A obligat petenta, la 1

milion lei cheltuieli judiciare către stat.

Curtea de apel a reținut că,

deși nu corespund adevărului mențiunile înserate în contractul de vânzare-cumpărare,

autentificat sub nr. 549 din 22 ianuarie 2002, de R.A., în calitate de notar,

mențiuni referitoare la achitarea la zi a tuturor taxelor și impozitelor de

către vânzătoare, totuși lipsește un element constitutiv al infracțiunii de

fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. și, anume, intenția, astfel cum

corect a reținut procurorul.

S-a mai motivat că

nesolicitarea de către notară, vânzătoarei, a certificatului fiscal de

înstrăinare și înserarea în fals cuprinsă în contractul de vânzare-cumpărare,

nu ar fi de natură a demonstra existența intenției infracționale.

Totodată s-a reținut că față

de terți, contractul nu produce efecte, iar statul și petenta își pot

valorifica pretențiile, prin intermediul căilor prevăzute de lege.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs, petenta SC H. SRL Botoșani, solicitând casarea sentinței,

admiterea plângerii, desființarea rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Suceava și restituirea cauzei, procurorului, în vederea începerii

urmăririi penale.

În motivarea recursului,

petenta a precizat că la data de 13 februarie 1997 a cumpărat de la SC A.P. SA Botoșani, imobilul „R.S.”, încheind contractul de vânzare-cumpărare, autentificat

sub nr. 264/1997.

În urma pronunțării unor

hotărâri nelegale, a declanșării unui recurs în anulare, s-a constatat

valabilitatea titlului de proprietate, cumpărătoarea fiind reintegrată în

spațiu, în baza sentinței civile nr. 3716 din 9 iulie 2003.

După reintegrare, a apărut

un nou cumpărător, P.G. care încheiase cu aceeași vânzătoare, contractul de

vânzare-cumpărare nr. 549 din 22 ianuarie 2002. Petenta a acuzat notara R.A.,

de autentificarea nelegală a acestui contract, în care, în mod fals, s-a

înserat că vânzătoarea nu ar avea datorii către stat, deși aceasta datora 2,7

miliarde lei statului, iar în certificatul nr. II/1164 din 19 ianuarie 2002, se

precizează că vânzătoarea are impozite și taxe neplătite către stat.

Or, potrivit art. 70 alin. (1)

din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a

activității notariale nr. 36/1995, în actele de transmisiuni sau constituiri de

drepturi reale imobiliare, notarul public va verifica situația proprietății și

sarcinile bunului, scop în care va pretinde prezentarea titlurilor de

proprietate ale celui care înstrăinează și, după caz, extrasul de carte funciară

sau certificatul de sarcini, precum și certificatul de evidență fiscală cu

valoarea de impozitare.

De asemenea, se mai arată că

nu corespunde realității, nici referirea la numărul de înregistrare din cartea

funciară (1763), întrucât, având datorii mari către stat, vânzătoarea nu putea

înscrie bunul în cartea funciară, decât după prezentarea dovezii de achitare a

taxelor și impozitelor legale, conform art. 68 din Regulamentul de organizare

și funcționare a birourilor de carte funciară ale judecătoriilor.

Se mai arată că nici în

prezent, vânzătoarea nu și-a achitat aceste datorii către stat, iar în prezent

nu mai are calitatea de proprietară asupra bunului în litigiu.

Petenta a mai învederat că

datorită autentificării nelegale a contractului de vânzare menționat, a fost

prejudiciată cu sute de milioane de lei, nu și-a putut desfășura normal

activitatea, ca agent economic obligat să achite la zi datoriile bugetare.

Examinând recursul, Înalta

Curte constată că este fondat, pentru următoarele argumente:

Hotărârea pronunțată de

Curtea de Apel Suceava este contrară legii.

Astfel, instanța a reținut

că notarul public R.A., cu prilejul autentificării contractului de vânzare-cumpărare

nr. 549 din 22 ianuarie 2002, a atestat împrejurări necorespunzătoare

adevărului, menționând că vânzătoarea SC A.P. SA Botoșani a achitat impozitele

și taxele datorate către stat, cu toate că prin certificatul nr. II/1164 din 19

ianuarie 2002, eliberat de Primăria municipiului Botoșani, se atesta,

dimpotrivă, că are taxe și impozite neplătite.

Contrar acestor constatări,

curtea de apel a concluzionat că intimata R.A. nu a săvârșit, cu intenție, infracțiunea

de fals intelectual. Nici împrejurarea că intimata nu a solicitat vânzătoarei,

certificatul fiscal de înstrăinare, deși avea această obligație, potrivit art. 70

alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a

activității notariale nr. 36/1995, nu este avut în vedere de instanță, în

soluționarea plângerii formulate de petiționara parte vătămată.

Mai mult se ignoră efectele erga

omnes ale unui act de înstrăinare, prin care se constituie drepturi reale

imobiliare, susținându-se că actul ar avea efecte doar între părțile

contractante. Tot în sprijinul soluției pronunțate, se argumentează că, oricum,

contractul s-ar fi încheiat, chiar dacă intimata ar fi solicitat vânzătoarei,

certificatul de evidență fiscală cu valoarea de impozitare.

Înalta Curte constată că

aceste „argumente” sunt contrare prevederilor art. 70 alin. (1) din regulamentul

menționat, potrivit cărora notarul public are obligația de a solicita

certificatul menționat, act indispensabil unei autentificări a actelor de

transmisiuni sau constituiri de drepturi reale imobiliare, de natura căreia

este și contractul autentificat, în cauză, de notarul public.

Este evidentă intenția

notarului public R.A., de a frauda legea și, totodată, de a-și încălca în mod

conștient atribuțiile legale, atât prin nesolicitarea certificatului prevăzut

de textul amintit din regulament, cât și prin înserarea unor mențiuni contrare

realității referitoare la inexistența unor datorii către stat (datorii care

există) a vânzătoarei.

Datorită încheierii

contractului de vânzare-cumpărare, societatea petentă a fost păgubită, deoarece

potrivit deciziei nr. 1695 din 20 martie 2003, a Curții Supreme de Justiție, secția

comercială, contractul de vânzare-cumpărare nr. 264 din 13 februarie 1997, intervenit

între SC A.P. SA Botoșani și SC H. SRL Botoșani, este în ființă, cu efect

retroactiv, iar ca agent comercial trebuie să achite toate taxele și impozitele

aferente.

Reținând că sentința este

contrară legii, Înalta Curte va admite recursul declarat de partea vătămată,

petenta SC H. SRL Botoșani și va casa sentința atacată.

Rejudecând, Înalta Curte va

admite plângerea formulată de petentă, în temeiul art. 278

1

C. proc.

pen., iar conform alin. (8) lit. b) al aceluiași articol, va desființa

rezoluția atacată și va trimite cauza, procurorului, în vederea începerii

urmăririi penale împotriva făptuitoarei R.A., pentru faptele reclamate de

partea vătămată.

Procurorul urmează a

solicita în acest sens, avizele necesare începerii urmăririi penale, va

administra probe pentru stabilirea naturii juridice a faptelor intimatei,

precum și a oricăror alte probe în stabilirea adevărului.

Conform art. 192 alin. (3) C.

proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de petiționara

SC H. SRL Botoșani împotriva sentinței penale nr. 15 din 13 septembrie 2004, a

Curții de Apel Suceava, privind pe intimata R.A.

Casează sentința penală sus-menționată

și rejudecând:

Admite plângerea formulată

de petiționara SC H.M SRL Botoșani, în sensul că desființează rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale a făptuitoarei R.A. din 6 august 2004, pronunțată

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, secția de urmărire penală și

criminalistică, în dosarul nr. 20/P/2004, confirmată prin rezoluția din 25

august 2004, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în

dosarul nr. 329/II/2/2004 și trimite cauza, procurorului, în vederea începerii

urmăririi penale împotriva făptuitoarei R.A.

În baza art. 192 alin. (3) C.

proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 decembrie 2004.