ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2416/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 11 mai 2004, reclamantul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, anularea hotărârii nr. 2835 din 5 iunie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002. În motivare, recurentul a arătat că în perioada 6 decembrie 1955 - 18 noiembrie 1957 a efectuat stagiul militar în condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002, însă pârâta i-a refuzat în mod nejustificat acordarea drepturilor legale compensatorii.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 779 din 3 iunie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să-i recunoască și să-i achite reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 6 decembrie 1955 - 18 noiembrie 1957, începând cu data de 1 septembrie 2002. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin probele administrate, respectiv copia livretului militar și copia carnetului de lucrător calificat, reclamantul a dovedit că a efectuat stagiul militar la U.M. 03215, unde a stat două luni, fiind apoi transferat la Călan, județul Hunedoara, unde a lucrat, ca dulgher, la Bateriile de cocs.

Că detașamentul Călan, județul Hunedoara, se regăsește în tabelul cu detașamentele de muncă întocmit de Arhivele Naționale, ceea ce atrage incidența prevederilor Legii nr. 309/2002 și îl îndreptățește pe reclamant, la acordarea indemnizației prevăzute de lege. Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, susținând, în esență, că soluția de admitere a acțiunii este greșită, întrucât U.M. 03215, unde a efectuat stagiul militar, reclamantul, potrivit livretului său militar, nu a făcut parte din detașamentele de muncă ale fostei Direcții Generale a Serviciului Muncii, cum prevede Legea nr. 309/2002. Recursul este fondat.

În adevăr, de prevederile Legii nr. 309/2002, beneficiază numai persoanele care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961. În cauză, din livretul militar, rezultă că recurentul a efectuat stagiul militar în cadrul U.M. 03215, fiind lăsat la vatră în categoria I, a soldaților neinstruiți. Or, întrucât U.M. 03215 nu a făcut parte din cadrul fostelor detașamente ale Direcției Generale a Serviciului Muncii, neaducându-se nici un fel de dovadă în acest sens și ținând cont de faptul că celelalte susțineri ale intimatului-reclamant (privind desfășurarea de munci în cadrul detașamentului Călan și la Brăila) sunt simple afirmații neprobate, rezultă că soluția de admitere a acțiunii, pronunțată de prima instanță, este nelegală și netemeinică.

Chiar dacă instanța de fond a reținut că detașamentul Călan, județul Hunedoara, a aparținut Direcției Generale a Serviciului Muncii, aceasta nu are relevanță asupra prezentei cauze, deoarece reclamantul nu a dovedit că ar fi efectuat stagiul militar în acel detașament, carnetul de lucrător calificat și livretul militar necuprinzând nici o astfel de mențiune. Având în vedere toate cele expuse și în considerarea art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va modifica sentința atacată și, în fond, va respinge acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 779 din 3 iunie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică sentința atacată și, în fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul C.I., ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2005.