ÎCCJ, Decizia nr. 203/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 216 din 30

mai 2002, Tribunalul Cluj, secția civilă, a respins cererea reclamantului G.V.,

în contradictoriu cu Primăria Turda - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001

și Consiliul Local Turda, pentru restituire imobil.

Apelul declarat de reclamant

împotriva hotărârii primei instanțe a fost respins, ca nefondat, de către

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 121 din 11 octombrie 2002.

Curtea Supremă de Justiție,

secția civilă, prin decizia nr. 3705 din 30 septembrie 2003, a respins, ca

nefondat, recursul declarat de aceeași parte împotriva deciziei pronunțate în

apel.

Contestația în anulare

formulată de reclamant împotriva hotărârii instanței de recurs a fost respinsă

prin decizia nr. 1485 din 24 februarie 2004, pronunțată de secția civilă a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 5503/2003.

Prin decizia nr. 348 din 20

ianuarie 2005, secția civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de

Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei

date în contestație.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri, reclamantul G.V. a declarat un nou recurs.

Recursul este inadmisibil,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 328 alin. (1) C. proc.

civ. „hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de

lege pentru hotărârea revizuită”.

În cauză, revizuentul G.V. a

declarat recurs împotriva deciziei prin care secția civilă și de proprietate

intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă,

o cerere de revizuire privind o hotărâre pronunțată de aceeași instanță, în

contestație în anulare.

Prin urmare, recursul este

admisibil, în măsura în care hotărârea dată în contestație în anulare este

susceptibilă de reformare pe calea controlului judiciar declanșat prin

exercitarea acestei căi de atac, în sensul că aceasta face parte dintre

hotărârile prevăzute de art. 299 C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 299 C.

proc. civ., căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile pronunțate în

apel și hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel.

Cu alte cuvinte, căii de

atac a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite, ca atare,

prin art. 377 C. proc. civ.

Pe de altă parte, din

dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol, rezultă că nu sunt susceptibile de

reformare pe această cale, hotărârile irevocabile, legea procesual-civilă

statuând asupra unicității acestei căi de atac, în raport cu care posibilitatea

legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.

Or, hotărârea dată în contestație

în anulare, privind o decizie pronunțată în recurs este irevocabilă și, prin

urmare, nesusceptibilă a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea unui

nou recurs.

În fine, cum recursul nu

privește o hotărâre pronunțată în primă instanță de secția penală a Înaltei

Curți de Casație, examinarea acesteia excede competenței atribuite Completului

de 9 judecători, prin art. 22 din Legea nr. 304/2004.

Prin urmare, în cauză se

constată neîndeplinirea uneia dintre condițiile ce se cer a fi întrunite cumulativ

pentru exercitarea recursului, cu referire la existența unei hotărâri

determinate ca atare de lege, susceptibilă de reformare pe această cale.

Or, în raport cu principiul

stabilit prin art. 129 din Constituția României, admisibilitatea căii de atac

este examinată în raport cu legitimitatea acesteia față de dispozițiile legii,

respectiv de exercitare a recursului în condițiile stabilite de legea

procesual-civilă.

În cauză, cu referire la

hotărârea atacată, aceste condiții nu sunt îndeplinite, recursul urmând a fi

privit ca inadmisibil, atât potrivit dreptului comun, cât și potrivit legii

speciale.

Ca atare, excepția pusă în

discuție se constată a fi întemeiată.

În consecință, pentru

considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge

recursul declarat de revizuentul G.V. împotriva deciziei nr. 348 din 20

ianuarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de revizuentul G.V. împotriva deciziei nr. 348 din 20

ianuarie 2005, pronunțată de secția civilă și de proprietate intelectuală a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 7025/2004.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 iulie 2005.