ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4271/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 1 iulie 2003, reclamantul

B.R.M. a chemat în judecată pe pârâta Cooperativa de credit C.L. Suceava,

pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plată, să-i

restituie suma de 8.000.000 lei și dobânda aferentă, plus cheltuieli de

judecată.

Tribunalul Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2083 din 6

noiembrie 2003, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut că reclamantul, înainte de a expira perioada de 2 ani de la

rambursarea primului împrumut, a beneficiat la 6 decembrie 2001 de un alt

contract de credit, nr. 574, care nu a fost achitat în întregime nici în

prezent, deci, nu se poate retrage din cooperativă.

Apelul declarat de reclamantul B.R.M.,

împotriva acestei hotărâri, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel

Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 65

din 22 aprilie 2004, reținându-se în considerente situația de fapt și motivarea

în drept a instanței de fond.

Împotriva acestei ultime hotărâri, a

declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat, reclamantul B.R.M.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că nu a

luat la cunoștință de prevederile actului constitutiv al cooperativei, pierderi

care nu sunt de natură contractuală și nu justifică refuzul pârâtei de a-i

restitui fondul, așa cum a fost solicitat.

În consecință, fără a arăta motivul,

conform art. 304 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, așa cum a fost

formulat și motivat, casarea deciziei atacate și, pe fond, admiterea acțiunii

așa cum a fost formulată.

La termenul din 2 noiembrie 2004,

Înalta Curte a invocat din oficiu, ca motiv de ordine publică, excepția de

nelegalitate a apelului în cauza de față, în raport de prevederile art. 282

1

C. proc. civ. și pe cale de consecință a necompetenței instanței supreme de

soluționare a recursului pe fondul său.

Excepțiile invocate sunt întemeiate.

În speță, hotărârea instanței de

fond a fost pronunțată sub incidența art. 720

8

C. proc. civ.,

modificat prin art. I pct. 18 din O.U.G. nr. 58/2003, care a restabilit în

materie comercială regula de drept comun în ce privește sistemul căilor de

atac, anume că hotărârile date în primă instanță sunt supuse apelului, regulă

consacrată legislativ de art. 282 C. proc. civ.

Apelul comercial, în lipsa unor

norme speciale de natură comercială, este guvernat de normele de drept comun

cuprinse în Titlul IV C. proc. civ.: „Apelul”.

Prin urmare, în cauza de față,

Curtea de apel trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 282

1

C.

proc. civ., în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate și să

califice calea de atac cu care a fost sesizată drept recurs, deoarece valoarea

obiectului litigiului dedus judecății este de până în 200 milioane lei iar,

potrivit normelor citate, hotărârea dată în primă instanță, în acest caz, nu

este supusă apelului.

Așa fiind, Înalta Curte, în baza art.

306 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul, sub aspectul motivului de

ordine publică invocat din oficiu, va casa decizia instanței de apel și, făcând

aplicarea art. 299 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (6), va

trimite cauza la Curtea de Apel Galați, pentru soluționarea căii de atac, cu

respectarea prevederilor art. 282

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de

reclamantul B.R.M.

Casează decizia nr. 65 din 22

aprilie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ

și trimite cauza la Curtea de Apel Suceava, pentru soluționarea căii de atac.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 2 noiembrie 2004.