ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3896/2006

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3896/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul A.N., prin

cererea înregistrată sub nr. 555 din 21 martie 2005, a solicitat în

contradictoriu cu pârâta H.M.M., obligarea acesteia la plata sumei de 32.850

Euro și a dobânzilor legale aferente începând cu luna iulie 2004.

În motivarea acțiunii sale,

reclamantul a menționat că a încheiat cu pârâta, în calitate de administrator

al SC M. SRL Sadova o convenție în baza căreia a acordat împrumutul în sumă de

32.850 Euro, pe care l-a plătit în 3 tranșe: 7.350 Euro la 10 aprilie 2002,

11.500 Euro la 3 mai 2002 și 14.000 Euro la 15 iunie 2002 prin virament, din

contul său personal deschis la B.R.D. – Dijon, Franța în contul SC M. SRL

Sadova, deschis la B.R.D. Câmpulung Moldovenesc.

Că pârâta a folosit acești

bani și că la 6 noiembrie 2003, între reclamant și pârâtă s-a încheiat o nouă

convenție, prin care pârâta s-a obligat ca persoană fizică, în nume propriu

să-i restituie împrumutul reclamantului, în 9 rate lunare, a 3.650 Euro

fiecare, până în iulie 2004, obligație pe care aceasta nu și-a respectat-o,

motiv pentru care datorează și dobânda legală aferentă sumei menționate.

Intimata pârâtă prin

întâmpinarea depusă la dosar fond a precizat că este de acord cu restituirea

împrumutului acordat, dar că nu datorează dobânda și cheltuielile de judecată.

Prin sentința civilă nr. 283

din 12 mai 2005, Tribunalul Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului A.N. având ca obiect

restituire împrumut.

A obligat-o pe pârâta H.M.M.

la plata sumei de 32.850 Euro reprezentând împrumut nerestituit, cu dobânda

legală aferentă începând din iulie 2003, în 9 rate lunare, cu 35.467.500 lei

cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 133 din

20 decembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de părți,

împotriva hotărârii instanței de fond.

Împotriva menționatei

decizii, pârâta H.M.M. a declarat recurs în termen legal, în temeiul art. 304 pct.

9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie

admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii acțiunii

reclamantului pentru dobânzi și cheltuieli de judecată, având în vedere că a

achiesat la pretențiile acestuia de restituire a împrumutului încă de la primul

termen de judecată.

Recurenta pârâtă a invocat

excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava, secția comercială, dat

fiind că litigiul este de natură civilă, contractul fiind încheiat între două

persoane fizice.

Recursul pârâtei este

întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta:

La termenul de astăzi,

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a pus în

discuția părților din oficiu, natura juridică a litigiului de față, excepție în

raport de care urmează a se stabili și competența instanțelor.

Obiectul litigiului de față

îl constituie plata împrumutului de 32.850 Euro și a dobânzilor legale,

împrumut acordat în baza convenției civile aflată la dosar fond, încheiată la 6

noiembrie 2003 între două persoane fizice, între reclamantul A.N. și pârâta H.M.M.

Acțiunea a fost soluționată

în primă instanță de tribunal, instanță căreia i-ar fi revenit competența în

primă instanță, ținând cont de valoarea litigiului, doar în materie comercială.

Ori, în speță, sumele

solicitate nu rezultă dintr-un act sau fapt de comerț ci din executarea unui

contract civil de împrumut încheiat între două persoane fizice, coroborat cu art.

274 C. proc. civ.

În consecință, reținând

natura civilă a cauzei și având în vedere valoarea litigiului și dispozițiile art.

2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., curtea apreciază că tribunalul a judecat în

primă instanță cu încălcarea competenței materiale, competența soluționării

cauzei revenind judecătoriei în primă instanță, ca instanță civilă.

În aceste condiții și apelul

a fost soluționat de o instanță necompetentă.

Așadar, recursul urmează a

fi admis în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu art. 313 C.

proc. civ., iar decizia din apel și sentința de fond casate, fiind date de

instanțe cu încălcarea normelor de competență, cauza urmând a fi trimisă spre

rejudecare în primă instanță Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, ca instanță

civilă.

Cu ocazia judecării

fondului, urmează a se avea în vedere și criticile și apărările părților,

invocate în recurs, cererile acestora nemaiputând fi analizate având în vedere

motivul casării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta H.M.M.

Casează decizia nr. 133 din

20 decembrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, și sentința civilă nr. 283 din 12 mai 2005 a Tribunalului

Suceava și dispune trimiterea cauzei pentru soluționare în primă instanță Judecătoriei

Câmpulung Moldovenesc.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 noiembrie 2006.