ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1056/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1958, pronunțată la data de 8 octombrie 2004, în dosarul nr. 9208/2003, secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Suceava, rejudecând cauza conform deciziei de casare, pronunțată de secția comercială a Curții Supreme de Justiție la data de 26 februarie 2003, în dosarul nr. 2232/2002, a luat act că reclamantul B.D. a renunțat la însuși dreptul pretins și a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanții R.Ș., R.E., P.N., C.M. și M.M. împotriva pârâților SC D.I. SRL, R.V., R.A., R.A.Ș. și C.E.C. Suceava. Spre a hotărî astfel instanța de trimitere a reținut că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 975 C. civ.

pentru admisibilitatea acțiunii revocatorii, întrucât actul adițional din 6 aprilie 2000 nu a creat creditorilor vreun prejudiciu, aceștia nu au o creanță certă, lichidă și exigibilă și în principiu anterioară actului atacat și nu s-a făcut dovada complicității la fraudă a terțului SC D.I. SRL Câmpulung. Apelul declarat de reclamanții R.Ș., R.E., M.M. și P.N., împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Suceava, prin decizia nr. 39, pronunțată la data de 11 mai 2005, în dosarul nr. 366/2005. Pentru a pronunța această decizie instanța de control judiciar, evocând probele administrate care atestă neîndeplinirea în cauză a condițiilor prevăzute de art. 974 C. civ., a considerat că, în mod corect, instanța de fond a respins acțiunea reclamanților.

Împotriva menționatei decizii apelanții au formulat recurs invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ. În susținerea acestei cereri, recurenții au criticat modul în care instanța de apel a analizat probele administrate în dovedirea existenței prejudiciului și complicității la fraudă a terțului SC D.I. SRL, fără a dezvolta, conform cerințelor prevăzute de art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., motivele invocate, prevăzute de art. 304 pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ., spre a putea fi analizate. Este de observat că critica vizând greșita stabilire a situației de fapt ca urmare a interpretării eronate a probatoriului administrat nu mai poate fi valorificată pe calea recursului după abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc.

civ., prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză. Văzând și dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., în soluționarea cererii intimaților de acordare a cheltuielilor de judecată precum și înscrisurile doveditoare depuse de aceștia la dosar, în susținerea evocatei cereri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții R.Ș., R.E., M.M. și P.N., împotriva deciziei nr. 39 din 11 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr. 366/2995, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată către intimații pârâți. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 15 martie 2006.