ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1056/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1958, pronunțată

la data de 8 octombrie 2004, în dosarul nr. 9208/2003, secția comercială și de

contencios administrativ a Tribunalului Suceava, rejudecând cauza conform

deciziei de casare, pronunțată de secția comercială a Curții Supreme de

Justiție la data de 26 februarie 2003, în dosarul nr. 2232/2002, a luat act că

reclamantul B.D. a renunțat la însuși dreptul pretins și a respins, ca

nefondată, acțiunea formulată de reclamanții R.Ș., R.E., P.N., C.M. și M.M. împotriva

pârâților SC D.I. SRL, R.V., R.A., R.A.Ș. și C.E.C. Suceava.

Spre a hotărî astfel instanța de

trimitere a reținut că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.

975 C. civ. pentru admisibilitatea acțiunii revocatorii, întrucât actul adițional

din 6 aprilie 2000 nu a creat creditorilor vreun prejudiciu, aceștia nu au o

creanță certă, lichidă și exigibilă și în principiu anterioară actului atacat

și nu s-a făcut dovada complicității la fraudă a terțului SC D.I. SRL

Câmpulung.

Apelul declarat de reclamanții R.Ș.,

R.E., M.M. și P.N., împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca

nefondat, de Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a Curții de

Apel Suceava, prin decizia nr. 39, pronunțată la data de 11 mai 2005, în

dosarul nr. 366/2005.

Pentru a pronunța această decizie

instanța de control judiciar, evocând probele administrate care atestă

neîndeplinirea în cauză a condițiilor prevăzute de art. 974 C. civ., a

considerat că, în mod corect, instanța de fond a respins acțiunea

reclamanților.

Împotriva menționatei decizii

apelanții au formulat recurs invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și pct.

10 C. proc. civ.

În susținerea acestei cereri,

recurenții au criticat modul în care instanța de apel a analizat probele

administrate în dovedirea existenței prejudiciului și complicității la fraudă a

terțului SC D.I. SRL, fără a dezvolta, conform cerințelor prevăzute de art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., motivele invocate, prevăzute de art. 304 pct. 9

și pct. 10 C. proc. civ., spre a putea fi analizate.

Este de observat că critica vizând

greșita stabilire a situației de fapt ca urmare a interpretării eronate a

probatoriului administrat nu mai poate fi valorificată pe calea recursului după

abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr.

138/2000.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin.

(1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

declarat în cauză.

Văzând și dispozițiile art. 274 alin.

(1) C. proc. civ., în soluționarea cererii intimaților de acordare a

cheltuielilor de judecată precum și înscrisurile doveditoare depuse de aceștia

la dosar, în susținerea evocatei cereri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanții R.Ș., R.E., M.M. și P.N., împotriva deciziei nr. 39 din 11 mai

2005, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr. 366/2995, ca

nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de

1000 RON cheltuieli de judecată către intimații pârâți.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 15 martie 2006.