ÎCCJ, Decizia nr. 33/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 959 din 28 noiembrie 2000, Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei S.E.T. SA Iași, lichidator al SC D.C. SRL Suceava, în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Rădăuți, pe care a obligat-o la plata sumei de 1.192.208.000 lei cu titlu de daune. Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 490 din 17 decembrie 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanțe. Recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei instanței de apel a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 2291 din 29 iunie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de control judiciar, pârâta a formulat contestație în anulare. Prin decizia nr. 4329 din 28 septembrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins contestația în anulare, ca nefondată. Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a declarat un nou recurs, pe care nu l-a motivat în scris. Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care secția comercială a respins contestația în anulare formulată de pârâta menționată împotriva unei decizii pronunțate în recurs de către aceeași secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Se constată, așadar, că secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a judecat procesul în primă instanță, ci în calea extraordinară a contestației în anulare, prin care era vizată retractarea unei hotărâri irevocabile pronunțate în recurs de aceeași instanță. Potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., „hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac, ca și hotărârea atacată”. Cum hotărârea dată în recurs este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) C. proc. civ. și, în consecință, nesusceptibilă de a fi atacată, potrivit art. 299 din același cod, cu un nou recurs, nici hotărârea dată în contestație nu este supusă acestei căi de atac.

Pe de altă parte, soluționarea căii de atac cu care a fost sesizat, excede competenței atribuite completului de 9 judecători, prin art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, limitată la examinarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Așadar, hotărârea atacată nu face parte dintre cele determinate de dreptul comun, prin art. 299 C. proc. civ., sau de legea specială, prin art. 22 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, raportat la art. 4 din același cod, care pot fi reformate prin exercitarea căii de atac a recursului. Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții, decât cele prevăzute de legea procesual-civilă, constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea menționată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea-pârâtă SC C. SA Rădăuți împotriva deciziei nr. 4329 din 28 septembrie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 9383/2005. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2006.