ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1459/2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1459/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Suceava la 3 decembrie 2008, reclamanta SC C. SA Șcheia prin

administrator M.G., în contradictoriu cu pârâta SC R. SRL Iași - prin

administrator H.T., a solicitat:

- rezilierea

contractului de asociere în participațiune din 27 mai 1996 ca urmare a

neexecutării și încălcării în mod repetat și culpabil a contractului de către

asociatul SC R. SRL, nerespectarea clauzelor din contract și efectuarea

sistematică de cheltuieli nejustificate de către pârâta SC R. SRL în interes

propriu, dar înscrise în contul și pe seama asociației cu scopul diminuării

profitului societății reclamante; neonorarea angajamentelor asumate; înscrierea

unor cheltuieli fraudulos și contrar asocierii, fiind incidente dispozițiile art.

970, art. 1020, art. 1021, art. 1080, art. 1082 C. civ.;

- obligarea pârâtei

să achite societății reclamante suma de 150.000 lei cu titlu de daune

reprezentând, cu aproximație suma pe ultimii trei ani (suma exactă fiind

determinată numai pe calea unei expertize) cu care s-a diminuat profitul

rezultat din asociere prin trecerea, decontarea unor cheltuieli efectuate

exclusiv de asociatul SC R. SRL în mod nejustificat și în interes propriu fără legătură

directă cu obiectul contractului de asociere în participațiune, cheltuieli

neaduse la cunoștința asociatului - participant proprietar, neacceptate și

neprobate, fără a fi în scopul și pentru asocierea în participațiune,

cheltuieli ce au denaturat profitul în avantajul exclusiv al asociatului SC R.

SRL și cu consecința prejudicierii și diminuării profitului ce ar fi trebuit

realizat de SC C. SA, cât și dobânda legală de la data introducerii acțiunii și

până la data stingerii obligației, fiind incidente dispozițiile art. 1078, art.

1082, art. 1084, art. 1086, art. 1088 C. civ.

- plata sumei de

10.193 lei cheltuieli cu despăgubiri, amenzi și penalități înscrise în decontul

din 10 din octombrie 2005 comunicat SC C. SA și înregistrat la 5 decembrie

2005, sumă înscrisă la decontări în cadrul asociației în mod fraudulos, sumă

care legal și în baza Deciziei nr. 96 din 7 septembrie 2005 a Tribunalului

Suceava erau în plata exclusivă și în sarcina pârâtei SC R. SRL pentru

nerespectarea contractului de asociere în participațiune din 27 mai 1996, cât

și dobânda legală de la data introducerii acțiunii și până la data stingerii

obligației, fiind incidente dispozițiile art. 1078 art. 1082, art. 1084, art. 1086,

art. 1088 C. civ.;

- contravaloarea

bunurilor (în cazul demonstrării că există) proporțional cu cota stabilită prin

art. 1 lit. b) din contractului de asociere în participațiune din 27 mai 1996,

respectiv 50 % din bunurile achiziționate în cadrul asocierii de către SC R.

SRL în nume propriu, dar din beneficiile aferente acestei asocieri, fără

acordul SC C. SA ca efect al rezilierii contractului, în baza dispozițiilor art.

254 C. com. coroborat cu art. 107, art. 1082, art. 1084, art. 1086 și art. 1088

C. civ.

Prin sentința nr. 118

din 20 ianuarie 2012, Tribunalul Suceava a admis în parte cererea, a dispus

rezilierea contractului de asociere în participațiune din 27 mai 1996 încheiat

între părți; a

obligat

pârâta la plata către reclamantă a sumei de 71.654,84 lei, cu titlu de daune la

care se adaugă dobânda legală calculată de la 2 decembrie 2008 și până la plata

efectivă, precum și la plata sumei de 19.099 lei către reclamantă, cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, tribunalul a reținut în esență următoarele:

Între părți s-a

încheiat contractul de asociere în participațiune din 24 mai 2006 prin care s-a

convenit că SC C. SA să pună la dispoziția SC R. SRL, spațiul în suprafață de 1.304,7

mp în incinta depozitului, pe care aceasta din urmă să construiască un număr de

80 standuri comerciale, pe care să le utilizeze prin contracte de asociere ori

închiriere.

Pârâta a acordat

reclamantei dreptul de a participa la profitul realizat din exploatarea

standurilor comerciale, în cotă de 50 % din profitul net, dar nu mai puțin de 4.887

dolari SUA pe lună, la cursul B.N.R. aferent primei zile ale lunii următoare

celei pentru care se face plata.

Conform art. 3 lit.

b), neplata cotei de participație sau a sumei limită timp de 2 luni consecutiv

atrage de drept, fără preaviz rezilierea contractului și dezdăunarea

reclamantei prin mijloace de drept civil.

Potrivit raportului

de expertiză contabilă efectuată în cauză s-a constatat că, pentru perioada

decembrie 2005 - decembrie 2008, nu există pentru toate cheltuielile înscrise

în deconturile lunare de către pârâtă o legătură directă în interesul și în

scopul asocierii pentru spațiile ce fac obiectul contractului în cauză. Pentru

această perioadă, pârâta a efectuat cheltuieli în interes propriu, fără

legătură cu activitatea asocierii în participațiune, în cuantum total de

143.309,68 lei, sumă cu care s-a diminuat profitul rezultat din asociere.

Întrucât reclamanta

avea dreptul la o cotă de 50 % din profitul net, rezultă că a fost păgubită în

perioada menționată cu suma de 71.654,84 lei.

Părțile nu au

prevăzut în contract cine suportă cheltuielile asocierii, astfel că instanța a

apreciat că puteau fi deduse de pârâtă doar cheltuielile aflate în strânsă

legătură cu activitatea asocierii în participațiune și cele acceptate expres de

reclamantă.

Instanța a reținut că

pârâta a dedus cheltuielile arătate, de 143.309,68 lei, cu încălcarea prevederilor

contractuale, prejudiciind-o pe reclamantă cu 50 % din această sumă.

Cu privire la suma de

10.193 lei, reprezentând cheltuieli cu despăgubiri, amenzi și penalități

înscrise în decontul din octombrie 2005, nu au fost reținute de către instanța

de fond, fiind împlinit termenul de prescripție de 3 ani.

În cauză nu s-a

demonstrat că bunurile achiziționate de pârâtă ar fi din beneficiile asocierii.

Pârâta a plătit

reclamantei în termen cota de profit datorată, conform calculului propriu,

condiții în care nu au fost încălcate dispozițiile art. 3 lit. b) din contract,

cu privire la rezilierea de drept a contractului.

Însă, pârâta a

încălcat o altă obligație esențială asumată prin contract, la art. 1 lit. b) și

anume aceea de a acorda dreptul reclamantei de a participa la profitul realizat

din exploatarea standurilor comerciale, în cotă de 50 % din profitul net, prin

diminuarea semnificativă și nejustificată.

Potrivit

dispozițiilor art. 1020 C. civ., condiția rezolutorie este subînțeleasă

totdeauna în contractele sinalagmatice, în care una din părți nu îndeplinește

angajamentului său.

De asemenea, potrivit

art. 1088 C. civ. „la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele -

interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile

speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate.

Aceste daune -

interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo

pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în

care, după lege, dobânda curge de drept”.

Nu sunt incidente

dispozițiile art. 43 C. com. cu privire la curgerea de drept a dobânzii de la

exigibilitate, întrucât datoria nu era lichidă până la pronunțarea sentinței.

În consecință,

dobânda legală va fi acordată potrivit dreptului comun de la data cererii de

chemare în judecată.

Împotriva acestei

sentințe, au declarat recurs ambele părți, recalificate apeluri prin încheierea

de ședință de la 24 mai 2012, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia nr. 24

din 29 aprilie

2013,

Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

a fost r

espins apelul declarat de reclamanta

SC

C. SA

Suceava, a fost admis apelul declarat de pârâta

SC R. SRL

Iași și a fost schimbată

în parte sentința, în sensul obligării pârâtei la plata

către reclamantă a sumei de 16.906,52 lei (în loc de 71.654,84 lei), cu titlu

de daune, precum și suma de 13.179,82 lei cheltuieli de judecată (în loc de

19.099 lei), aferente pretențiilor admise; s-au menținut restul dispozițiilor

sentinței cu privire la rezilierea contractului de asociere în participațiune din

29 mai 1996, precum și obligarea pârâtei la plata, către reclamantă a

dobânzilor legale; a fost obligată reclamanta apelantă

SC C. SA

să-i plătească pârâtei - apelante

SC R. SRL

suma de 7.189,70 lei cheltuieli de judecată din apel.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de Apel a reținut în esență următoarele:

În cauză nu sunt

întrunite cerințele art. 1201 C. civ., acțiunea ce a făcut obiectul Dosarului nr.

2377/2001 al Curții de Apel

Suceava având alte

temeiuri de fapt și de drept, cauzele celor două acțiuni fiind diferite, ca și

perioadele la care s-a raportat reclamanta în fiecare dintre cele două acțiuni,

motivele rezilierii contractului fiind diferite.

Cu

privire la cererea apelantei

SC R. SRL privind constatarea dobândirii dreptului de

proprietate asupra imobilului adus în asociere prin pierderea dreptului de

proprietate al apelantei SC C. SA, Curtea a constatat că este o cerere nouă,

formulată direct în apel, fapt ce contravine dispozițiilor art. 294 alin. (1) C.

proc. civ., o astfel de cerere fiind inadmisibilă.

Pârâta - apelantă SC

R. SRL

Iași a încălcat obligațiile asumate prin

contractul de asociere în

participațiune,

respectiv cea prevăzută de art. 1 lit. b) constând în încălcarea dreptului

reclamantei de a participa la profitul realizat din exploatarea standurilor

comerciale, prin diminuarea semnificativă și nejustificată a profitului net.

Dintre

cheltuielile efectuate de către

SC R. SRL pe perioada decembrie 2005 -

decembrie 2008, o serie dintre acestea nu sunt deductibile din veniturile

asocierii, întrucât nu au fost efectuate în scopul realizării de venituri.

Prin răspunsul la

obiecțiunile formulate, expertul desemnat în cauză concluzionează că suma cu

care s-a diminuat profitul reclamantei apelante este de 33.813,04 lei.

Potrivit clauzei

înscrise în art. 1 lit. b) din contract privind dreptul reclamantei de a

participa la profitul realizat din exploatarea standurilor comerciale în cotă

de 50 % din profitul net, astfel că suma cuvenită reclamantei potrivit

concluziilor expertului este de 16.901,52 lei.

Întrucât culpa

contractuală a pârâtei apelante SC R. SRL este evidentă, fiind incidente

dispozițiile art. 1020, 1088 C. civ., în mod corect instanța de fond a dispus

rezilierea

contractului de asociere în

participațiune din 27 mai 1996 încheiat între părți și a

obligat pârâta la plata către reclamantă a daunelor - interese, suma datorată

fiind însă cea menționată, respectiv

16.901,52 lei (în loc de

71.654,84 lei) la care se adaugă dobânda legală calculată

de la data înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 2 decembrie

2008 și până la plata efectivă.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs ambele părți.

Reclamanta

SC C. SA

critică decizia sub următoarele motive de nelegalitate:

Cu privire la

rezilierea

contractului de asociere în

participațiune se consideră că instanța de apel s-a

pronunțat obiectiv și legal, astfel că se solicită menținerea acestei

dispoziții.

Decizia

recurată nu este motivată în fapt și în drept și s-au reținut în considerente

concluziile expertizei efectuate în apel de expert

B.B.G., deși aceasta

este lipsită de temei legal în modul în care s-au reținut actele și faptele

financiar - contabile. Prejudiciul produs reclamantei a fost împărțit la 2 fără

să existe niciun temei pentru această diminuare.

În

considerentele deciziei nu se regăsesc argumentele în fapt și de drept prin

care au fost înlăturate apărările reclamantei - apelante, obiecțiunile la

expertiza efectuată în apel cu privire la modul de stabilire a prejudiciului.

Nefundamentarea

legală a expertizei din apel, modul subiectiv și părtinitor reiese și din

răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză în care experta

răspunde contradictoriu în încercarea de a induce în eroare instanța de apel.

Instanța

de apel nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.,

respectiv nu și-a exercitat rolul activ în ocrotirea drepturilor și intereselor

părților.

Sunt

invocate dispozițiile art. 304, pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ. și se solicită

admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul obligării pârâtei

la plata prejudiciului cert stabilit și cuantificat în sumă de 153.333,21 lei

și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 24.083 lei.

Pârâta

SC R. SRL critică

decizia sub următoarele motive de nelegalitate:

Hotărârea este

nelegală din perspectiva aplicării și interpretării greșite a legii întrucât

instanța de apel a dat o rezolvare eronată excepției puterii de lucru judecat -

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Acțiunea de față se

identifică sub aspectul obiectului dedus judecății, respectiv la scopului final

urmărit de societatea reclamantă - în speță rezilierea

contractului

de asociere în

participațiune din 1996 și

acordarea de daune contractuale, cu cel care a făcut obiectul dosarului

soluționat irevocabil prin Decizia civilă nr. 11 din 28 martie 2002 pronunțată

de Curtea de Apel Suceava.

Este

lipsit de relevanță juridică faptul că în justificarea acțiunii reclamantei

s-ar face trimitere la o perioadă ulterioară pronunțării Deciziei civile

nr. 11

din 28 martie 2002 de către Curtea de Apel Suceava, cât timp situația factuală

determinată ce a stat la baza pronunțării hotărârii anterior menționate s-a

menționat și ulterior, pe parcursul timpului, părțile neaducând nicio

clarificare și nicio modificare clauzelor contractului de asociere în participațiune,

obligație reținută în sarcina acestora în considerentele deciziei din 2002.

Hotărârea

pronunțată este nelegală întrucât instanța de apel a efectuat o interpretare

greșită a legii și a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a

schimbat natura și înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia.

Astfel,

în mod greșit s-a reținut că cererea privind aplicabilitatea în cauză a

dispozițiilor art. 254 C. com. este o cerere nouă, formulată direct în apel.

Sunt

aplicabile astfel dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și se impune

casarea cu trimitere spre rejudecare, în opinia pârâtei fiindu-i încălcat

dreptul privind liberul acces la justiție.

Nu s-a

reținut încălcarea de către instanța de fond a principiului rolului activ al

judecătorului având în vedere că s-a solicitat ca, în cazul rezilierii contractului

de asociere în participațiune să se statueze și asupra situației juridice a

bunului imobil adus în asociere.

Hotărârea

instanței de apel este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin.

(4) și art. 304 pct. 5 C. proc. civ., precum și art. 6 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului.

De

asemenea, a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Față de

pretențiile admise de instanța de apel, în cuantum de 16.901 lei, rezultă că

profitul net al reclamantei ar fi fost diminuat față de nivelul total al

sumelor plătite acesteia cu un procent de aproximativ 2 %, procent care,

contrar celor reținute în motivare de către instanța de apel, nu poate

constitui o diminuare semnificativă a profitului realizat care să conducă la

rezilierea contractului de asociere în participațiune. Nu este îndeplinită

condiția substanțială unică a rezoluțiunii judiciare care constă numai în

neexecutarea însemnată a prestației la care s-a obligat pârâta.

Instanța

de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 1020 C. civ. și nu a

făcut aplicarea dispozițiilor art. 1021 C. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 1551 alin. (1) teza I din noul C. civ.: „Creditorul nu are

dreptul la rezoluțiune atunci când neexecutarea este de mică însemnătate”.

Aceasta înseamnă că, în realitate, creditorul are dreptul la rezoluțiune numai

atunci când neexecutarea este însemnată.

Hotărârea

cuprinde motive contradictorii, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 C.

proc. civ.

Instanța

de apel menține restul dispozițiilor sentinței cu privire la rezilierea contractului

de asociere în participațiune, însă instanța de fond a reținut că pârâta a

plătit reclamantei în termen cota de profit datorată, condiții în care nu au

fost încălcate dispozițiile art. 3 lit. b) din contract, cu privire la

rezilierea de drept a contractului.

Hotărârea

a fost dată cu interpretarea greșită a înțelesului lămurit și vădit

neîndoielnic al actului juridic dedus judecății - art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Art. 3 lit.

b) din contract prevede că neplata cotei de participație sau a sumei limită

stabilită la art. 1 din contract, 2 luni consecutiv, atrage de drept, fără

preaviz, rezilierea contractului.

Instanța

de apel a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestei clauze

contractuale, considerând că, în accepțiunea părților contractante, această

clauză s-ar aplica și în condițiile în care am fi în situația unei plăți

parțiale.

În cauză,

SC C. SA

a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului declarat de SC R.

SRL.

Analizând recursurile

prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că

acestea sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru următoarele

considerente:

În ceea ce privește

recursul declarat de reclamanta SC C. SA:

Criticile reclamantei

privesc motivarea deciziei, recurenta reclamantă susținând că aceasta este „mai

mult decât sumară, lipsită de orice motivație în fapt și în drept”.

În realitate, decizia

recurată respectă exigențele art. 261 pct. 5 C. proc. civ. și cuprinde motivele

de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru

care s-au înlăturat cererile părților.

Așa fiind, în cauză

nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Referitor la

criticile privind reținerea concluziilor expertizei efectuate în apel de

expert

Brădățan Bumbu Gabriela, expertiză care în

opinia recurentei reclamante este lipsită de temei legal în modul cum s-au

reținut actele și faptele financiar - contabile.

Înalta Curte

apreciază că acestea sunt nefondate, deoarece în recurs nu se pot face

aprecieri asupra probelor administrate, acestea nefiind subsumate motivelor de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.: „Judecătorii au îndatorirea

să stăruie, prin

toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea

adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a

legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea

ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile

se împotrivesc”.

Nu poate fi primită

critica recurentei reclamante în sensul că instanța de apel nu a făcut

aplicarea acestor dispoziții legale, câtă vreme în apel s-au administrat probe,

s-a efectuat o nouă expertiză contabilă, s-au încuviințat obiecțiuni la

raportul de expertiză și s-a răspuns la acestea.

Așadar, judecătorii

au stăruit prin toate mijloacele legale pentru a descoperi adevărul și pentru a

preveni orice greșeală în cunoașterea faptelor.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt întrunite cerințele art.

304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ., astfel cum susține recurenta reclamantă și,

pe cale de consecință, recursul acesteia urmează a fi respins ca nefondat.

În ceea ce privește

recursul declarat de pârâta SC R. SRL:

În cauză nu sunt

întrunite cerințele art. 1201 C. civ. întrucât între prezenta acțiune și

acțiunea ce a făcut obiectul Dosarului nr. 2377/2001 al Curții de Apel Suceava

nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Astfel, cauzele celor

două acțiuni sunt diferite, precum și perioadele la care s-a raportat

reclamanta în fiecare dintre cele două acțiuni, motivele pentru care se solicită

rezilierea

contractului de asociere în

participațiune fiind diferite.

Așa

fiind, în mod corect instanța de apel a reținut că excepția autorității de

lucru judecat nu poate fi primită, nefiind întrunite cerințele legale,

respectiv art. 1201 C. civ.

Înalta

Curte reține că are relevanță juridică faptul că în prezenta cauză se face

trimitere la o perioadă ulterioară pronunțării Deciziei civile nr. 11 din 28

martie 2002 a Curții de Apel Suceava, întrucât este o altă situație de fapt și

sunt alte motive pentru care se solicită rezilierea contractului.

În ceea

ce privește solicitarea ca instanța să dispună asupra imobilului adus în

asociere în sensul aplicabilității art. 254 C. com., o astfel de solicitare nu

a existat în fața instanței de fond, astfel că în apel, aceasta este o cerere

nouă și nu poate fi primită, față de dispozițiile art. 294 C. proc. civ.

De

altfel, chiar în motivele de apel, pârâta

SC R. SRL menționează că și în situația în

care o astfel de cerere nu există în cererea de chemare în judecată sau

întâmpinare, instanța avea obligația de a pune în discuția părților și de a se

pronunța cu privire la proprietatea asupra imobilului adus în asociere.

Această

critică nu poate fi primită, procesul civil fiind guvernat de principiul

disponibilității părților, astfel că instanța nu are „obligația” de a se

pronunța asupra unor cereri care nu au fost formulate de părți în conformitate

cu dispozițiile legale.

Așa

fiind, în cauză nu au fost încălcate dispozițiile art. 129 alin. (4), art. 304 pct.

5 C. proc. civ. și nici ale art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Decizia

recurată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței și reliefează în amănunt concluziile raportului de expertiză prin

care se demonstrează care este suma datorată cu titlu de daune - interese.

S-a

reținut astfel că suma cu care s-a diminuat profitul reclamantei este de

33.813,04 lei.

Cum

potrivit clauzei inserate în art. 1 lit. b) din contract privind dreptul

reclamantei de a participa la profirul realizat din exploatarea standurilor

comerciale, în cotă de 50 % din profitul net, suma cuvenită reclamantei

potrivit concluziilor expertului este de 16.901,52 lei calculată astfel:

Profitul

brut calculat inițial prin expertiză în sumă de 38.312,10 lei, redus cu 10.193

lei aferentă cheltuielilor cu amenzi și penalități, rezultând un profit brut de

28.119,10 lei la care se aplică impozitul pe profit de 16 %, rezultând un

profit net de 23.620,04 lei la care se adaugă suma de 10.193 lei (amenzile și

penalitățile aferente), rezultând 33.813,04 lei, împărțit la 2 (cota de 50 %

cuvenită fiecăreia dintre părți conform art. 1 lit. b) din contract),

rezultatul fiind 16.901,52 lei.

Critica

privind diminuarea profitului net al reclamantei cu un procent de aproximativ 2

% procent care nu poate constitui o diminuare semnificativă a profitului

realizat care să conducă la

rezilierea contractului de asociere în participațiune

este nefondată.

Potrivit

dispozițiilor contractului încheiat între părți, „neplata cotei de participație

sau a sumei limită stabilită la art. 1 din contract, 2 luni consecutiv, atrage

de drept, fără preaviz, rezilierea contractului și dezdăunarea

SC C. SA

prin mijloace de drept civil, inclusiv prin adjudecarea

standurilor comerciale”.

Reglementarea

din noul C. civ. art. 1551 alin. (1) teza I nu are aplicabilitate în cauză,

litigiul fiind supus dispozițiilor C. civ. de la 1864.

Pârâta

SC R. SRL Iași a

încălcat obligațiile asumate prin contract, respectiv cea prevăzută de art. 1 lit.

b) constând în încălcarea dreptului reclamantei de a participa la profitul

realizat din exploatarea

standurilor comerciale, prin

diminuarea nejustificată a profitului net.

Instanța

de apel nu a interpretat greșit și nici nu a schimbat înțelesul lămurit și

vădit neîndoielnic al actului dedus judecății.

Hotărârea

recurată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței, astfel că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 7 C.

proc. civ.

S-a

reținut în mod corect incidența în cauză a dispozițiilor art. 1020, respectiv

1088 C. civ., pârâta fiind aceea care a încălcat obligația esențială asumată

prin contract, respectiv aceea de a acorda dreptul reclamantei de a participa

la profitul realizat din exploatarea standurilor comerciale, în cotă de 50 %

din profitul net, prin diminuarea semnificativă și nejustificată.

Față de

aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză există motive de

nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei recurate și, pe

cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de reclamanta

SC C. SA Ș

cheia și de pârâta SC R. SRL Iași împotriva Deciziei

nr. 24 din 29 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 aprilie 2014.