ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1459/2014

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 3 decembrie 2008, reclamanta SC C. SA Șcheia prin administrator M.G., în contradictoriu cu pârâta SC R. SRL Iași - prin administrator H.T., a solicitat: - rezilierea contractului de asociere în participațiune din 27 mai 1996 ca urmare a neexecutării și încălcării în mod repetat și culpabil a contractului de către asociatul SC R. SRL, nerespectarea clauzelor din contract și efectuarea sistematică de cheltuieli nejustificate de către pârâta SC R. SRL în interes propriu, dar înscrise în contul și pe seama asociației cu scopul diminuării profitului societății reclamante; neonorarea angajamentelor asumate; înscrierea unor cheltuieli fraudulos și contrar asocierii, fiind incidente dispozițiile art. 970, art. 1020, art. 1021, art. 1080, art. 1082 C. civ.; - obligarea pârâtei să achite societății reclamante suma de 150.000 lei cu titlu de daune reprezentând, cu aproximație suma pe ultimii trei ani (suma exactă fiind determinată numai pe calea unei expertize) cu care s-a diminuat profitul rezultat din asociere prin trecerea, decontarea unor cheltuieli efectuate exclusiv de asociatul SC R. SRL în mod nejustificat și în interes propriu fără legătură directă cu obiectul contractului de asociere în participațiune,

cheltuieli neaduse la cunoștința asociatului - participant proprietar, neacceptate și neprobate, fără a fi în scopul și pentru asocierea în participațiune, cheltuieli ce au denaturat profitul în avantajul exclusiv al asociatului SC R. SRL și cu consecința prejudicierii și diminuării profitului ce ar fi trebuit realizat de SC C. SA, cât și dobânda legală de la data introducerii acțiunii și până la data stingerii obligației, fiind incidente dispozițiile art. 1078, art. 1082, art. 1084, art. 1086, art. 1088 C. civ.

- plata sumei de 10.193 lei cheltuieli cu despăgubiri, amenzi și penalități înscrise în decontul din 10 din octombrie 2005 comunicat SC C. SA și înregistrat la 5 decembrie 2005, sumă înscrisă la decontări în cadrul asociației în mod fraudulos, sumă care legal și în baza Deciziei nr. 96 din 7 septembrie 2005 a Tribunalului Suceava erau în plata exclusivă și în sarcina pârâtei SC R. SRL pentru nerespectarea contractului de asociere în participațiune din 27 mai 1996, cât și dobânda legală de la data introducerii acțiunii și până la data stingerii obligației, fiind incidente dispozițiile art. 1078 art. 1082, art. 1084, art. 1086, art. 1088 C. civ.; - contravaloarea bunurilor (în cazul demonstrării că există) proporțional cu cota stabilită prin art. 1 lit. b) din contractului de asociere în participațiune din 27 mai 1996, respectiv 50 % din bunurile achiziționate în cadrul asocierii de către SC R. SRL în nume propriu, dar din beneficiile aferente acestei asocieri, fără acordul SC C. SA ca efect al rezilierii contractului, în baza dispozițiilor art. 254 C. com.

coroborat cu art. 107, art. 1082, art. 1084, art. 1086 și art. 1088 C. civ. Prin sentința nr. 118 din 20 ianuarie 2012, Tribunalul Suceava a admis în parte cererea, a dispus rezilierea contractului de asociere în participațiune din 27 mai 1996 încheiat între părți; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 71.654,84 lei, cu titlu de daune la care se adaugă dobânda legală calculată de la 2 decembrie 2008 și până la plata efectivă, precum și la plata sumei de 19.099 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut în esență următoarele: Între părți s-a încheiat contractul de asociere în participațiune din 24 mai 2006 prin care s-a convenit că SC C. SA să pună la dispoziția SC R. SRL, spațiul în suprafață de 1.304,7 mp în incinta depozitului, pe care aceasta din urmă să construiască un număr de 80 standuri comerciale, pe care să le utilizeze prin contracte de asociere ori închiriere.

Pârâta a acordat reclamantei dreptul de a participa la profitul realizat din exploatarea standurilor comerciale, în cotă de 50 % din profitul net, dar nu mai puțin de 4.887 dolari SUA pe lună, la cursul B.N.R. aferent primei zile ale lunii următoare celei pentru care se face plata. Conform art. 3 lit. b), neplata cotei de participație sau a sumei limită timp de 2 luni consecutiv atrage de drept, fără preaviz rezilierea contractului și dezdăunarea reclamantei prin mijloace de drept civil. Potrivit raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză s-a constatat că, pentru perioada decembrie 2005 - decembrie 2008, nu există pentru toate cheltuielile înscrise în deconturile lunare de către pârâtă o legătură directă în interesul și în scopul asocierii pentru spațiile ce fac obiectul contractului în cauză.

Pentru această perioadă, pârâta a efectuat cheltuieli în interes propriu, fără legătură cu activitatea asocierii în participațiune, în cuantum total de 143.309,68 lei, sumă cu care s-a diminuat profitul rezultat din asociere. Întrucât reclamanta avea dreptul la o cotă de 50 % din profitul net, rezultă că a fost păgubită în perioada menționată cu suma de 71.654,84 lei. Părțile nu au prevăzut în contract cine suportă cheltuielile asocierii, astfel că instanța a apreciat că puteau fi deduse de pârâtă doar cheltuielile aflate în strânsă legătură cu activitatea asocierii în participațiune și cele acceptate expres de reclamantă. Instanța a reținut că pârâta a dedus cheltuielile arătate, de 143.309,68 lei, cu încălcarea prevederilor contractuale, prejudiciind-o pe reclamantă cu 50 % din această sumă.

Cu privire la suma de 10.193 lei, reprezentând cheltuieli cu despăgubiri, amenzi și penalități înscrise în decontul din octombrie 2005, nu au fost reținute de către instanța de fond, fiind împlinit termenul de prescripție de 3 ani. În cauză nu s-a demonstrat că bunurile achiziționate de pârâtă ar fi din beneficiile asocierii. Pârâta a plătit reclamantei în termen cota de profit datorată, conform calculului propriu, condiții în care nu au fost încălcate dispozițiile art. 3 lit. b) din contract, cu privire la rezilierea de drept a contractului. Însă, pârâta a încălcat o altă obligație esențială asumată prin contract, la art. 1 lit. b) și anume aceea de a acorda dreptul reclamantei de a participa la profitul realizat din exploatarea standurilor comerciale, în cotă de 50 % din profitul net, prin diminuarea semnificativă și nejustificată.

Potrivit dispozițiilor art. 1020 C. civ., condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în care una din părți nu îndeplinește angajamentului său. De asemenea, potrivit art. 1088 C. civ. „la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele - interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune - interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept”. Nu sunt incidente dispozițiile art. 43 C. com. cu privire la curgerea de drept a dobânzii de la exigibilitate, întrucât datoria nu era lichidă până la pronunțarea sentinței.

În consecință, dobânda legală va fi acordată potrivit dreptului comun de la data cererii de chemare în judecată. Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs ambele părți, recalificate apeluri prin încheierea de ședință de la 24 mai 2012, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia nr. 24 din 29 aprilie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost r espins apelul declarat de reclamanta SC C. SA Suceava, a fost admis apelul declarat de pârâta SC R. SRL Iași și a fost schimbată în parte sentința, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 16.906,52 lei (în loc de 71.654,84 lei), cu titlu de daune, precum și suma de 13.179,82 lei cheltuieli de judecată (în loc de 19.099 lei), aferente pretențiilor admise; s-au menținut restul dispozițiilor sentinței cu privire la rezilierea contractului de asociere în participațiune din 29 mai 1996, precum și obligarea pârâtei la plata, către reclamantă a dobânzilor legale; a fost obligată reclamanta apelantă SC C. SA să-i plătească pârâtei - apelante SC R. SRL suma de 7.189,70 lei cheltuieli de judecată din apel.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut în esență următoarele: În cauză nu sunt întrunite cerințele art. 1201 C. civ., acțiunea ce a făcut obiectul Dosarului nr. 2377/2001 al Curții de Apel Suceava având alte temeiuri de fapt și de drept, cauzele celor două acțiuni fiind diferite, ca și perioadele la care s-a raportat reclamanta în fiecare dintre cele două acțiuni, motivele rezilierii contractului fiind diferite. Cu privire la cererea apelantei SC R. SRL privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului adus în asociere prin pierderea dreptului de proprietate al apelantei SC C. SA, Curtea a constatat că este o cerere nouă, formulată direct în apel, fapt ce contravine dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc.

civ., o astfel de cerere fiind inadmisibilă. Pârâta - apelantă SC R. SRL Iași a încălcat obligațiile asumate prin contractul de asociere în participațiune, respectiv cea prevăzută de art. 1 lit. b) constând în încălcarea dreptului reclamantei de a participa la profitul realizat din exploatarea standurilor comerciale, prin diminuarea semnificativă și nejustificată a profitului net. Dintre cheltuielile efectuate de către SC R. SRL pe perioada decembrie 2005 - decembrie 2008, o serie dintre acestea nu sunt deductibile din veniturile asocierii, întrucât nu au fost efectuate în scopul realizării de venituri. Prin răspunsul la obiecțiunile formulate, expertul desemnat în cauză concluzionează că suma cu care s-a diminuat profitul reclamantei apelante este de 33.813,04 lei.

Potrivit clauzei înscrise în art. 1 lit. b) din contract privind dreptul reclamantei de a participa la profitul realizat din exploatarea standurilor comerciale în cotă de 50 % din profitul net, astfel că suma cuvenită reclamantei potrivit concluziilor expertului este de 16.901,52 lei. Întrucât culpa contractuală a pârâtei apelante SC R. SRL este evidentă, fiind incidente dispozițiile art. 1020, 1088 C. civ., în mod corect instanța de fond a dispus rezilierea contractului de asociere în participațiune din 27 mai 1996 încheiat între părți și a obligat pârâta la plata către reclamantă a daunelor - interese, suma datorată fiind însă cea menționată, respectiv 16.901,52 lei (în loc de 71.654,84 lei) la care se adaugă dobânda legală calculată de la data înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 2 decembrie 2008 și până la plata efectivă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți. Reclamanta SC C. SA critică decizia sub următoarele motive de nelegalitate: Cu privire la rezilierea contractului de asociere în participațiune se consideră că instanța de apel s-a pronunțat obiectiv și legal, astfel că se solicită menținerea acestei dispoziții. Decizia recurată nu este motivată în fapt și în drept și s-au reținut în considerente concluziile expertizei efectuate în apel de expert B.B.G., deși aceasta este lipsită de temei legal în modul în care s-au reținut actele și faptele financiar - contabile. Prejudiciul produs reclamantei a fost împărțit la 2 fără să existe niciun temei pentru această diminuare. În considerentele deciziei nu se regăsesc argumentele în fapt și de drept prin care au fost înlăturate apărările reclamantei - apelante, obiecțiunile la expertiza efectuată în apel cu privire la modul de stabilire a prejudiciului.

Nefundamentarea legală a expertizei din apel, modul subiectiv și părtinitor reiese și din răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză în care experta răspunde contradictoriu în încercarea de a induce în eroare instanța de apel. Instanța de apel nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., respectiv nu și-a exercitat rolul activ în ocrotirea drepturilor și intereselor părților. Sunt invocate dispozițiile art. 304, pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ. și se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul obligării pârâtei la plata prejudiciului cert stabilit și cuantificat în sumă de 153.333,21 lei și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 24.083 lei.

Pârâta SC R. SRL critică decizia sub următoarele motive de nelegalitate: Hotărârea este nelegală din perspectiva aplicării și interpretării greșite a legii întrucât instanța de apel a dat o rezolvare eronată excepției puterii de lucru judecat - art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Acțiunea de față se identifică sub aspectul obiectului dedus judecății, respectiv la scopului final urmărit de societatea reclamantă - în speță rezilierea contractului de asociere în participațiune din 1996 și acordarea de daune contractuale, cu cel care a făcut obiectul dosarului soluționat irevocabil prin Decizia civilă nr. 11 din 28 martie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Suceava.

Este lipsit de relevanță juridică faptul că în justificarea acțiunii reclamantei s-ar face trimitere la o perioadă ulterioară pronunțării Deciziei civile nr. 11 din 28 martie 2002 de către Curtea de Apel Suceava, cât timp situația factuală determinată ce a stat la baza pronunțării hotărârii anterior menționate s-a menționat și ulterior, pe parcursul timpului, părțile neaducând nicio clarificare și nicio modificare clauzelor contractului de asociere în participațiune, obligație reținută în sarcina acestora în considerentele deciziei din 2002. Hotărârea pronunțată este nelegală întrucât instanța de apel a efectuat o interpretare greșită a legii și a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia.

Astfel, în mod greșit s-a reținut că cererea privind aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 254 C. com. este o cerere nouă, formulată direct în apel. Sunt aplicabile astfel dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, în opinia pârâtei fiindu-i încălcat dreptul privind liberul acces la justiție. Nu s-a reținut încălcarea de către instanța de fond a principiului rolului activ al judecătorului având în vedere că s-a solicitat ca, în cazul rezilierii contractului de asociere în participațiune să se statueze și asupra situației juridice a bunului imobil adus în asociere. Hotărârea instanței de apel este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (4) și art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., precum și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De asemenea, a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Față de pretențiile admise de instanța de apel, în cuantum de 16.901 lei, rezultă că profitul net al reclamantei ar fi fost diminuat față de nivelul total al sumelor plătite acesteia cu un procent de aproximativ 2 %, procent care, contrar celor reținute în motivare de către instanța de apel, nu poate constitui o diminuare semnificativă a profitului realizat care să conducă la rezilierea contractului de asociere în participațiune. Nu este îndeplinită condiția substanțială unică a rezoluțiunii judiciare care constă numai în neexecutarea însemnată a prestației la care s-a obligat pârâta.

Instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 1020 C. civ. și nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1021 C. civ. Potrivit dispozițiilor art. 1551 alin. (1) teza I din noul C. civ.: „Creditorul nu are dreptul la rezoluțiune atunci când neexecutarea este de mică însemnătate”. Aceasta înseamnă că, în realitate, creditorul are dreptul la rezoluțiune numai atunci când neexecutarea este însemnată. Hotărârea cuprinde motive contradictorii, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Instanța de apel menține restul dispozițiilor sentinței cu privire la rezilierea contractului de asociere în participațiune, însă instanța de fond a reținut că pârâta a plătit reclamantei în termen cota de profit datorată, condiții în care nu au fost încălcate dispozițiile art. 3 lit. b) din contract, cu privire la rezilierea de drept a contractului.

Hotărârea a fost dată cu interpretarea greșită a înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății - art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Art. 3 lit. b) din contract prevede că neplata cotei de participație sau a sumei limită stabilită la art. 1 din contract, 2 luni consecutiv, atrage de drept, fără preaviz, rezilierea contractului. Instanța de apel a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestei clauze contractuale, considerând că, în accepțiunea părților contractante, această clauză s-ar aplica și în condițiile în care am fi în situația unei plăți parțiale. În cauză, SC C. SA a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului declarat de SC R. SRL.

Analizând recursurile prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru următoarele considerente: În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta SC C. SA: Criticile reclamantei privesc motivarea deciziei, recurenta reclamantă susținând că aceasta este „mai mult decât sumară, lipsită de orice motivație în fapt și în drept”. În realitate, decizia recurată respectă exigențele art. 261 pct. 5 C. proc. civ. și cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Așa fiind, în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. Referitor la criticile privind reținerea concluziilor expertizei efectuate în apel de expert Brădățan Bumbu Gabriela, expertiză care în opinia recurentei reclamante este lipsită de temei legal în modul cum s-au reținut actele și faptele financiar - contabile. Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, deoarece în recurs nu se pot face aprecieri asupra probelor administrate, acestea nefiind subsumate motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.: „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc”. Nu poate fi primită critica recurentei reclamante în sensul că instanța de apel nu a făcut aplicarea acestor dispoziții legale, câtă vreme în apel s-au administrat probe, s-a efectuat o nouă expertiză contabilă, s-au încuviințat obiecțiuni la raportul de expertiză și s-a răspuns la acestea. Așadar, judecătorii au stăruit prin toate mijloacele legale pentru a descoperi adevărul și pentru a preveni orice greșeală în cunoașterea faptelor. Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ., astfel cum susține recurenta reclamantă și, pe cale de consecință, recursul acesteia urmează a fi respins ca nefondat.

În ceea ce privește recursul declarat de pârâta SC R. SRL: În cauză nu sunt întrunite cerințele art. 1201 C. civ. întrucât între prezenta acțiune și acțiunea ce a făcut obiectul Dosarului nr. 2377/2001 al Curții de Apel Suceava nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză. Astfel, cauzele celor două acțiuni sunt diferite, precum și perioadele la care s-a raportat reclamanta în fiecare dintre cele două acțiuni, motivele pentru care se solicită rezilierea contractului de asociere în participațiune fiind diferite. Așa fiind, în mod corect instanța de apel a reținut că excepția autorității de lucru judecat nu poate fi primită, nefiind întrunite cerințele legale, respectiv art. 1201 C. civ.

Înalta Curte reține că are relevanță juridică faptul că în prezenta cauză se face trimitere la o perioadă ulterioară pronunțării Deciziei civile nr. 11 din 28 martie 2002 a Curții de Apel Suceava, întrucât este o altă situație de fapt și sunt alte motive pentru care se solicită rezilierea contractului. În ceea ce privește solicitarea ca instanța să dispună asupra imobilului adus în asociere în sensul aplicabilității art. 254 C. com., o astfel de solicitare nu a existat în fața instanței de fond, astfel că în apel, aceasta este o cerere nouă și nu poate fi primită, față de dispozițiile art. 294 C. proc. civ. De altfel, chiar în motivele de apel, pârâta SC R. SRL menționează că și în situația în care o astfel de cerere nu există în cererea de chemare în judecată sau întâmpinare, instanța avea obligația de a pune în discuția părților și de a se pronunța cu privire la proprietatea asupra imobilului adus în asociere.

Această critică nu poate fi primită, procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilității părților, astfel că instanța nu are „obligația” de a se pronunța asupra unor cereri care nu au fost formulate de părți în conformitate cu dispozițiile legale. Așa fiind, în cauză nu au fost încălcate dispozițiile art. 129 alin. (4), art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și nici ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Decizia recurată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și reliefează în amănunt concluziile raportului de expertiză prin care se demonstrează care este suma datorată cu titlu de daune - interese. S-a reținut astfel că suma cu care s-a diminuat profitul reclamantei este de 33.813,04 lei.

Cum potrivit clauzei inserate în art. 1 lit. b) din contract privind dreptul reclamantei de a participa la profirul realizat din exploatarea standurilor comerciale, în cotă de 50 % din profitul net, suma cuvenită reclamantei potrivit concluziilor expertului este de 16.901,52 lei calculată astfel: Profitul brut calculat inițial prin expertiză în sumă de 38.312,10 lei, redus cu 10.193 lei aferentă cheltuielilor cu amenzi și penalități, rezultând un profit brut de 28.119,10 lei la care se aplică impozitul pe profit de 16 %, rezultând un profit net de 23.620,04 lei la care se adaugă suma de 10.193 lei (amenzile și penalitățile aferente), rezultând 33.813,04 lei, împărțit la 2 (cota de 50 % cuvenită fiecăreia dintre părți conform art. 1 lit. b) din contract), rezultatul fiind 16.901,52 lei.

Critica privind diminuarea profitului net al reclamantei cu un procent de aproximativ 2 % procent care nu poate constitui o diminuare semnificativă a profitului realizat care să conducă la rezilierea contractului de asociere în participațiune este nefondată. Potrivit dispozițiilor contractului încheiat între părți, „neplata cotei de participație sau a sumei limită stabilită la art. 1 din contract, 2 luni consecutiv, atrage de drept, fără preaviz, rezilierea contractului și dezdăunarea SC C. SA prin mijloace de drept civil, inclusiv prin adjudecarea standurilor comerciale”. Reglementarea din noul C. civ. art. 1551 alin. (1) teza I nu are aplicabilitate în cauză, litigiul fiind supus dispozițiilor C. civ.

de la 1864. Pârâta SC R. SRL Iași a încălcat obligațiile asumate prin contract, respectiv cea prevăzută de art. 1 lit. b) constând în încălcarea dreptului reclamantei de a participa la profitul realizat din exploatarea standurilor comerciale, prin diminuarea nejustificată a profitului net. Instanța de apel nu a interpretat greșit și nici nu a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului dedus judecății. Hotărârea recurată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, astfel că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 7 C. proc. civ. S-a reținut în mod corect incidența în cauză a dispozițiilor art. 1020, respectiv 1088 C. civ., pârâta fiind aceea care a încălcat obligația esențială asumată prin contract, respectiv aceea de a acorda dreptul reclamantei de a participa la profitul realizat din exploatarea standurilor comerciale, în cotă de 50 % din profitul net, prin diminuarea semnificativă și nejustificată.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză există motive de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei recurate și, pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta

SC C. SA Ș

cheia și de pârâta SC R. SRL Iași împotriva Deciziei nr. 24 din 29 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2014.