ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 321/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 16 decembrie 2003, reclamantul Ș.I. a solicitat, pe calea

contenciosului administrativ, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 8078 din 28 noiembrie 2003, emisă de

pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Motivându-și cererea,

reclamantul a arătat că s-a născut în comuna Zece Hotare, localitate unde

părinții săi s-au refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate asupra populației române după Dictatul de la Viena. Cu ocazia preschimbării certificatelor de naștere în anul 1950, în mod greșit, însă, i

s-a înscris în certificatul de naștere, ca loc al nașterii, localitatea Vadu

Crișușui, unde familia se reîntorsese din refugiu.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 30/CA/2004 - PI

din 19 ianuarie 2004, a respins acțiunea.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut că față de probele administrate, respectiv

certificatul de naștere, din care rezultă că recurentul s-a născut la data de

22 noiembrie 1943, în localitatea Vadu Crișului, declarațiile celor doi martori

sunt neconcordante, iar actul emis de Arhivele Naționale ale județului Bihor,

referitor la un anume Ș.I., refugiat din 18 mai 1942, nu îl poate viza pe tatăl

reclamantului, fiind doar o coincidență de nume.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, în termen legal, reclamantul Ș.I., care a solicitat modificarea

soluției, în sensul admiterii acțiunii.

Recurentul a susținut că a

dovedit faptul că, în mai 1942, tatăl său s-a refugiat în cătunul Zece Hotare,

localitatea aparținătoare de comuna Vadu Crișului, dar de care era despărțit de

noua frontieră româno-maghiară, frontieră pe care mama sa avea permis să o

treacă, întâlnindu-se cu soțul său.

A mai precizat că, referitor

la neclaritățile cu privire la locul și momentul emiterii certificatului de

naștere, nu cunoaște dacă înregistrarea nașterii sale s-a făcut înainte de

refugiul mamei sale sau după întoarcerea întregii familii, din refugiu, la vechiul

domiciliu, dată fiind și preschimbarea certificatelor după anul 1950.

Recursul se va admite, în

sensul și în considerarea celor ce urmează.

În conformitate cu

dispozițiile art. 129 alin. (5) teza 1 C. proc. civ., „Judecătorii au

îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice

greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și

prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice

și legale”.

În raport cu prevederile

legale mai sus citate și dat fiind că la judecata în primă instanță, situația

de fapt nu a fost elucidată, urmează ca pentru stabilirea exactă a adevărului,

Curtea, în baza art. 313 teza 1 C. proc. civ., să admită recursul, să caseze

sentința atacată și să trimită cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță,

pentru suplimentarea probatoriului privind perioada și împrejurările refugiului

reclamantului și al mamei sale, din localitatea Vadu Crișului, în localitatea

Zece Hotare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul Ș.I., împotriva sentinței civile nr. 30/CA/2004 - PI din 19 ianuarie

2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2005.