ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6771/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

La data de 24 mai 2002 L.G.A. a chemat în

judecată Consiliul Local Săvârșin și Primarul comunei Săvârșin, județul Arad,

pentru a fi obligați să-i restituie în natură, în baza Legii nr. 10/2001,

terenul de 532 mp, identic cu p.t. nr. 210/b/2 și 210/b/01/b din C.F. Săvârșin,

expropriat prin Decretul nr. 213/1984. Totodată, a cerut anularea dispoziției

nr. 223 din 8 august 2002 prin care pârâții au dispus măsuri reparatorii prin

echivalent pentru terenul solicitat și obligarea lor (a pârâților) la plata

unor daune morale și penalități de întârziere, calculate pe timpul neexecutării

restituirii în natură a bunului.

Tribunalul Arad, secția civilă, prin

sentința nr. 535 din 22 noiembrie 2002, a admis în parte acțiunea, a dispus

restituirea în natură a terenului solicitat și l-a debitat pe reclamant cu

1.700.000 lei, reprezentând taxele judiciare de timbru aferente daunelor morale

și penalităților de întârziere pretinse prin acțiune.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă,

prin decizia nr. 28 din 6 martie 2003, a admis apelul reclamantului și a

schimbat în parte sentința apelată în sensul că a înlăturat dispoziția privind

debitarea cuantumului taxelor judiciare de timbru. În motivarea acestei soluții

s-a reținut că, potrivit art. 51 din Legea nr. 10/2001, taxele judiciare de

timbru debitate nu sunt datorate. De asemenea, nu sunt debite în sarcina

pârâților nici daunele morale, penalitățile de întârziere și cheltuielile de

judecată.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a

declarat recurs prin care a stăruit pentru admiterea în întregime a acțiunii

sale, fără a arăta însă, care sunt motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul.

Recursul este nefondat.

Din economia prevederilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., rezultă că, sub sancțiunea nulității, cererea de recurs trebuie să arate

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau,

după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Textul definește, în principal,

caracterul nondevolutiv al recursului în sensul că el nu este de natură să

provoace rejudecarea în fond a pricinii. Cu excepția ipotezei avută în vedere

de art. 304

1

C. proc. civ.,

de regulă generală, atributul

recursului se limitează la verificarea legalității hotărârii pentru motivele de

nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege. În esență, rolul recursului

este de a înlătura erorile de drept, ridicate de partea recurentă prin cererea

de recurs sau, pentru rațiuni de protecție a ordinii publice, invocate din

oficiu de către instanță și puse în dezbaterea părților [art. 306 alin. (2) C.

proc. civ.].

Cum, în speță, cererea de recurs nu

cuprinde și nici nu dezvoltă (separat) motivele de nelegalitate a hotărârii

atacate, iar din oficiu asemenea motive nu au fost constatate, se impune

respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul

L.G.A. împotriva deciziei civile nr. 28 din 6 martie 2003 a Curții de Apel

Timișoara, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 decembrie 2004.