ÎCCJ, Decizia nr. 16/2004

prevăzut de art. 97 alin. (3) din

Legea pentru

organizarea judecătorească

Asupra contestației de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 26 din 9

septembrie 2003, Consiliul Superior al Magistraturii a admis propunerea

ministrului justiției, dispunând eliberarea procurorului C.G. din funcția de

magistrat, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute în art. 46 lit. c) din

Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească.

S-a reținut că procurorul C.G. a

încălcat dispozițiile legale menționate, prin aceea că: - a condus un

autoturism pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică sub limita

legală și s-a sustras de la recoltarea probelor biologice, în vederea

stabilirii alcoolemiei, fapte care, chiar dacă nu constituie infracțiuni, au

adus o știrbire gravă bunei sale reputații; - a motivat necorespunzător

soluțiile pe care le-a adoptat în calitate de procuror, a tergiversat

soluționarea mai multor lucrări și a rezolvat necorespunzător unele cauze, ceea

ce a impus infirmarea soluțiilor sau redeschiderea dosarelor.

Împotriva hotărârii menționate,

magistratul a formulat contestație, susținând, în esență, că această hotărâre

este nelegală, deoarece nu a fost citat, astfel că s-a aflat în imposibilitate

de a-și face apărările, că aspectele în legătură cu care i s-au adus imputări

trebuiau considerate abateri disciplinare, supuse procedurii cercetării

prealabile, precum și că, în raport cu soluția de achitare pronunțată pentru

ambele infracțiuni ce i s-au pus în sarcină, nu se justifică eliberarea sa din

funcția de procuror.

Contestația nu este fondată.

În adevăr, între condițiile ce

trebuie îndeplinite de un magistrat, este și aceea de a se bucura de „o bună

reputație”, prevăzută în art. 46 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 92/1992 pentru

organizarea judecătorească.

Or, este evident că procurorul C.G. nu

se mai bucură de reputația bună, la care se referă acest text de lege, din

moment ce, prin conduita sa vădit imprudentă și contrară regulilor deontologice

ce trebuie respectate de magistrați, concretizată în conducerea sub influența

băuturilor alcoolice a autoturismului personal, precum și în refuzul de a se

supune probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, a adus o vădită

atingere onoarei și probității sale de magistrat.

În raport cu această atitudine,

contrară cerințelor deontologice privind pe un magistrat, stabilită prin

hotărâre judecătorească rămasă definitivă (decizia nr. 5696 din 20 decembrie

2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală), coroborată cu deficiențele

constatate în lucrările ce le-a efectuat în calitate de procuror, se impune

concluzia că sus-numitul contestator a manifestat o vădită incapacitate

profesională, datorită căreia a fost eliberat din funcție, în temeiul art. 97 alin.

(2) din Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, la sesizarea

ministrului justiției.

Așa fiind și cum, procedura

eliberării din funcție, în temeiul textului de lege menționat, nu este similară

celei aplicabile în cazul exercitării acțiunii disciplinare, pentru a fi

necesară efectuarea cercetării prealabile prevăzută de art. 125 din Legea nr. 92/1992,

iar din examinarea actelor dosarului rezultă că, totuși, contestatorul a avut

cunoștință despre sesizarea făcută de ministrul justiției și a depus memoriu la

Consiliul Superior al Magistraturii, se impune a se constata că nu este întemeiat

nici acest aspect al criticilor aduse hotărârii atacate.

În consecință, urmează a se dispune

respingerea contestației, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația

formulată de C.G., împotriva hotărârii nr. 26 din 9 septembrie 2003 a

Consiliului Superior al Magistraturii.

Pronunțată, în ședință publică, azi,

26 aprilie 2004.