ÎCCJ, Decizia nr. 16/2004

prevăzut de art. 97 alin. (3) din Legea pentru organizarea judecătorească Asupra contestației de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea nr. 26 din 9 septembrie 2003, Consiliul Superior al Magistraturii a admis propunerea ministrului justiției, dispunând eliberarea procurorului C.G. din funcția de magistrat, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute în art. 46 lit. c) din Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească. S-a reținut că procurorul C.G.

a încălcat dispozițiile legale menționate, prin aceea că: - a condus un autoturism pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică sub limita legală și s-a sustras de la recoltarea probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, fapte care, chiar dacă nu constituie infracțiuni, au adus o știrbire gravă bunei sale reputații; - a motivat necorespunzător soluțiile pe care le-a adoptat în calitate de procuror, a tergiversat soluționarea mai multor lucrări și a rezolvat necorespunzător unele cauze, ceea ce a impus infirmarea soluțiilor sau redeschiderea dosarelor.

Împotriva hotărârii menționate, magistratul a formulat contestație, susținând, în esență, că această hotărâre este nelegală, deoarece nu a fost citat, astfel că s-a aflat în imposibilitate de a-și face apărările, că aspectele în legătură cu care i s-au adus imputări trebuiau considerate abateri disciplinare, supuse procedurii cercetării prealabile, precum și că, în raport cu soluția de achitare pronunțată pentru ambele infracțiuni ce i s-au pus în sarcină, nu se justifică eliberarea sa din funcția de procuror. Contestația nu este fondată. În adevăr, între condițiile ce trebuie îndeplinite de un magistrat, este și aceea de a se bucura de „o bună reputație”, prevăzută în art. 46 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească.

Or, este evident că procurorul C.G. nu se mai bucură de reputația bună, la care se referă acest text de lege, din moment ce, prin conduita sa vădit imprudentă și contrară regulilor deontologice ce trebuie respectate de magistrați, concretizată în conducerea sub influența băuturilor alcoolice a autoturismului personal, precum și în refuzul de a se supune probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, a adus o vădită atingere onoarei și probității sale de magistrat.

În raport cu această atitudine, contrară cerințelor deontologice privind pe un magistrat, stabilită prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă (decizia nr. 5696 din 20 decembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală), coroborată cu deficiențele constatate în lucrările ce le-a efectuat în calitate de procuror, se impune concluzia că sus-numitul contestator a manifestat o vădită incapacitate profesională, datorită căreia a fost eliberat din funcție, în temeiul art. 97 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, la sesizarea ministrului justiției.

Așa fiind și cum, procedura eliberării din funcție, în temeiul textului de lege menționat, nu este similară celei aplicabile în cazul exercitării acțiunii disciplinare, pentru a fi necesară efectuarea cercetării prealabile prevăzută de art. 125 din Legea nr. 92/1992, iar din examinarea actelor dosarului rezultă că, totuși, contestatorul a avut cunoștință despre sesizarea făcută de ministrul justiției și a depus memoriu la Consiliul Superior al Magistraturii, se impune a se constata că nu este întemeiat nici acest aspect al criticilor aduse hotărârii atacate. În consecință, urmează a se dispune respingerea contestației, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația formulată de C.G., împotriva hotărârii nr. 26 din 9 septembrie 2003 a Consiliului Superior al Magistraturii. Pronunțată, în ședință publică, azi, 26 aprilie 2004.