Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.11.2004
inadmisibil

ÎCCJ, Decizia nr. 21/2004

HOTĂRÂRE
15.11.2004
CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, Decizia nr. 21/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

prevăzut de art. 129 din Legea nr. 92/1992 Asupra contestației de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin adresa nr. 2480/CSM/2004, ministrul justiției a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii, să dispună eliberarea din funcția de magistrat a procurorului B.M., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești, datorită neîndeplinirii condiției „bunei reputații”, prevăzută de art. 46 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 92/1992, republicată, modificată și completată. Consiliul Superior al Magistraturii, prin hotărârea nr. 138 din 8 septembrie 2004, a admis sesizarea ministrului justiției și a dispus eliberarea din funcția de magistrat, a procurorului B.M., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești, pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 46 lit. c) din Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

S-a reținut că procurorul B.M. a încălcat dispozițiile art. 46 lit. c) teza a II-a din Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin aceea că, în luna martie 1997, a cerut și primit suma de 100.000 lei, de la învinuita S.E., cercetată într-un dosar al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe, sub pretextul că această sumă trebuia depusă la parchet. S-a motivat că, deși s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a procurorului B.M., în temeiul dispozițiilor art. 18 1 C. pen., deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, totuși fapta respectivă este de natură să-i afecteze grav cariera profesională, aducând atingere bunei sale reputații.

Conchizându-se, s-a relevat că procurorul B.M. nu se mai bucură de o bună reputație, pentru că a încălcat dispozițiile legale, prin care este încriminată infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., precum și regulile deontologice specifice profesiei de magistrat. Împotriva acestei hotărâri, procurorul B.M. (C.M., după căsătorie) a formulat contestație. Contestația nu este admisibilă. Așa cum s-a arătat, contestatoarea a precizat că a atacat în contencios administrativ, prin acțiune înregistrată la Curtea de Apel Brașov, hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost eliberată din funcția de magistrat.

În adevăr, prin art. 92 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, republicată, astfel cum a fost modificată și completată, în baza căruia s-a dispus eliberarea din funcție a procurorului B.M., se prevede că magistratul poate fi eliberat din funcția pe care o deține, dacă „nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de art. 46 lit. a) - e)”. Or, dacă pentru cazurile de eliberare din funcție a magistratului, menționate la art. 97 alin. (1) și (2) din Legea nr. 92/1992, se prevede, prin alin. (3) al aceluiași articol, că împotriva hotărârilor de îndepărtare din magistratură se poate face contestație, care se judecă la Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet format din 9 judecători, pentru situațiile de eliberare din funcție, în temeiul art. 92 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 92/1992, în care se află și procurorul B.M., nu este reglementată nici o cale de atac prin această lege.

Dar, în raport cu prevederile art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale, iar în conformitate cu art. 21 din Constituția României, privind accesul liber la justiție, „orice persoană se poate adresa justiției, pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime”. Totodată, este de observat că, potrivit art. 133 alin. (7) din Constituție, „hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive și irevocabile, cu excepția celor prevăzute la art. 134 alin. (2)”, care se referă la hotărârile date de acesta, când îndeplinește rolul de instanță de judecată, prin secțiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor.

Față de caracterul administrativ, iar nu disciplinar, al hotărârii prin care Consiliul Superior al Magistraturii a dispus eliberarea contestatoarei, din funcția de magistrat, în temeiul art. 92 alin. (1) lit. f), cu referire la art. 46 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 92/1992 și ținându-se seama că prin această lege nu este reglementată nici o cale de atac împotriva unei atare hotărâri, este evident că pentru o asemenea situație, sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, referitoare la posibilitatea persoanei, care se consideră lezată, de a se adresa, pentru anularea actului, instanței judecătorești de contencios administrativ. Așa fiind și cum B.M.

(căsătorită C.) a și folosit această cale de atac împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost eliberată din funcția de magistrat, iar prin Legea nr. 92/1992 nu s-a prevăzut nici o cale de atac împotriva unei astfel de hotărâri, se constată că folosirea concomitentă și a căii de atac a contestației nu este admisibilă. În consecință, urmează a se dispune respingerea contestației, ca inadmisibilă.

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă, contestația formulată de B.M. (C.), împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 138 din 8 septembrie 2004, privind eliberarea din funcția de magistrat. Pronunțată în ședință publică, azi 15 noiembrie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-04-15
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1629/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 4005 din 19 octombrie 2007, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, re
ÎCCJ 2004-04-26
0,93
ÎCCJ, Decizia nr. 16/2004
cția de procuror. Contestația nu este fondată. În adevăr, între condițiile ce trebuie îndeplinite de un magistrat, este și aceea de a se bucura de „o bună reputație”, prevăzută în art. 46 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 92/1992 pentru organ
ÎCCJ 2008-03-20
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1178/2008
să administreze probe în cauză și să formuleze apărări, ceea ce a și făcut. într-adevăr, așa cum arată și reclamanta în contestație, prin intermediul unor note scrise prezentate înainte de audiere fiecăruia dintre cei 17 membrii ai C.S.M. ș
ÎCCJ 2009-09-30
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3981/2009
.D.M. nefiind de natură a afecta buna reputație a magistratului. Totodată,s-a avut în vedere că faptele celei în cauză au făcut obiectul cercetării judecătorești, stabilindu-se irevocabil că nu a săvârșit fapta penală care, neproducând efec
ÎCCJ 2006-06-08
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2181/2006
i de la 100 milioane lei (ROL), la 200 milioane lei (ROL). Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recursul de față, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, cererea fiind legal timbrată. În motivarea cererii, recurenta susține,
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă