ÎCCJ, Decizia nr. 21/2004

prevăzut de art. 129 din Legea nr. 92/1992

Asupra contestației de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin adresa nr. 2480/CSM/2004,

ministrul justiției a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii, să

dispună eliberarea din funcția de magistrat a procurorului B.M., din cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești, datorită neîndeplinirii condiției

„bunei reputații”, prevăzută de art. 46 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 92/1992,

republicată, modificată și completată.

Consiliul Superior al Magistraturii,

prin hotărârea nr. 138 din 8 septembrie 2004, a admis sesizarea ministrului

justiției și a dispus eliberarea din funcția de magistrat, a procurorului B.M.,

din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești, pentru neîndeplinirea

condiției prevăzute de art. 46 lit. c) din Legea nr. 92/1992, pentru

organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările

ulterioare.

S-a reținut că procurorul B.M. a

încălcat dispozițiile art. 46 lit. c) teza a II-a din Legea nr. 92/1992, pentru

organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

prin aceea că, în luna martie 1997, a cerut și primit suma de 100.000 lei, de

la învinuita S.E., cercetată într-un dosar al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Sfântu Gheorghe, sub pretextul că această sumă trebuia depusă la

parchet.

S-a motivat că, deși s-a dispus

scoaterea de sub urmărire penală a procurorului B.M., în temeiul dispozițiilor art.

18

1

C. pen., deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al

unei infracțiuni, totuși fapta respectivă este de natură să-i afecteze grav

cariera profesională, aducând atingere bunei sale reputații.

Conchizându-se, s-a relevat că

procurorul B.M. nu se mai bucură de o bună reputație, pentru că a încălcat

dispozițiile legale, prin care este încriminată infracțiunea de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., precum

și regulile deontologice specifice profesiei de magistrat.

Împotriva acestei hotărâri,

procurorul B.M. (C.M., după căsătorie) a formulat contestație.

Contestația nu este admisibilă.

Așa cum s-a arătat, contestatoarea a

precizat că a atacat în contencios administrativ, prin acțiune înregistrată la Curtea de Apel Brașov, hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost

eliberată din funcția de magistrat.

În adevăr, prin art. 92 alin. (1) lit.

f) din Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, republicată,

astfel cum a fost modificată și completată, în baza căruia s-a dispus

eliberarea din funcție a procurorului B.M., se prevede că magistratul poate fi

eliberat din funcția pe care o deține, dacă „nu mai îndeplinește condițiile

prevăzute de art. 46 lit. a) - e)”.

Or, dacă pentru cazurile de

eliberare din funcție a magistratului, menționate la art. 97 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 92/1992, se prevede, prin alin. (3) al aceluiași articol, că

împotriva hotărârilor de îndepărtare din magistratură se poate face

contestație, care se judecă la Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet

format din 9 judecători, pentru situațiile de eliberare din funcție, în temeiul

art. 92 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 92/1992, în care se află și procurorul

B.M., nu este reglementată nici o cale de atac prin această lege.

Dar, în raport cu prevederile art. 13

din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale,

orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți au fost încălcate, are dreptul

să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea

s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor

oficiale, iar în conformitate cu art. 21 din Constituția României, privind

accesul liber la justiție, „orice persoană se poate adresa justiției, pentru

apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime”.

Totodată, este de observat că,

potrivit art. 133 alin. (7) din Constituție, „hotărârile Consiliului Superior

al Magistraturii sunt definitive și irevocabile, cu excepția celor prevăzute la

art. 134 alin. (2)”, care se referă la hotărârile date de acesta, când

îndeplinește rolul de instanță de judecată, prin secțiile sale, în domeniul

răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor.

Față de caracterul administrativ,

iar nu disciplinar, al hotărârii prin care Consiliul Superior al Magistraturii

a dispus eliberarea contestatoarei, din funcția de magistrat, în temeiul art. 92

alin. (1) lit. f), cu referire la art. 46 alin. (1) lit. c) teza a II-a din

Legea nr. 92/1992 și ținându-se seama că prin această lege nu este reglementată

nici o cale de atac împotriva unei atare hotărâri, este evident că pentru o

asemenea situație, sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990,

referitoare la posibilitatea persoanei, care se consideră lezată, de a se

adresa, pentru anularea actului, instanței judecătorești de contencios

administrativ.

Așa fiind și cum B.M. (căsătorită C.)

a și folosit această cale de atac împotriva hotărârii Consiliului Superior al

Magistraturii, prin care a fost eliberată din funcția de magistrat, iar prin

Legea nr. 92/1992 nu s-a prevăzut nici o cale de atac împotriva unei astfel de

hotărâri, se constată că folosirea concomitentă și a căii de atac a

contestației nu este admisibilă.

În consecință, urmează a se dispune

respingerea contestației, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă,

contestația formulată de B.M. (C.), împotriva hotărârii Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 138 din 8 septembrie 2004, privind eliberarea din funcția de

magistrat.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 noiembrie 2004.