ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1093/2011

Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.V.A., aflat în stare de detenție, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Pitești, să se constate încălcarea abuzivă și ilegală a drepturilor sale procedurale prevăzute de Codul penal, Codul de procedură penală și să se constate încălcarea de către organele de cercetare penală și judecătorească a prevederilor Statutului Judecătorilor și Procurorilor și a Codului deontologic profesional, în legătură cu dosarele penale în care a avut calitatea de inculpat. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în mod nelegal, Curtea de Apel Pitești a prelungit mandatele de arestare fără a studia conținutul dosarului și fără a se respecta prevederile legii penale, aspecte care au dus la condamnarea sa abuzivă și nedreaptă.

Reclamantul nu a indicat temeiul de drept al acțiunii.

Analizând cererea de chemare în judecată, prin prisma obiectului acesteia și a dispozițiilor Legii nr. 554/2004, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată". Din economia acestor dispoziții legale rezultă condițiile de admisibilitate ale acțiunii în contencios administrativ și anume: - actul atacat să fie act administrativ în formă tipică sau asimilată; - actul atacat să emane de la o autoritate publică; - actul atacat să vatăme un drept recunoscut de lege sau un interes legitim.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ definesc actul administrativ ca fiind: „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vedere organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice". Analizând demersul judiciar al reclamantului, se constată că niciuna dintre condițiile de admisibilitate enumerate mai sus nu sunt îndeplinite. Astfel, reclamantul invocă nelegalitatea unor acte procedurale efectuate cu ocazia efectuării cercetării judecătorești în dosarele penale în care a avut calitatea de inculpat, finalizate prin condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii cu executare, fără a indica, în mod concret, care sunt aceste acte.

Nemulțumirile reclamantului în raport de modul în care Curtea de Apel Pitești a înțeles să soluționeze cauzele penale aflate pe rolul acesteia, puteau fi invocate numai în cadrul procedurii judiciare prevăzute de Codul de procedură penală, instanța de contencios administrativ neavând competența să cenzureze hotărârile judecătorești pronunțate de instanța de drept penal. În concluzie, având în vedere că pârâta Curtea de Apel Pitești nu este autoritate publică în sensul Legii nr. 554/2004 atunci când pronunță hotărâri în exercitarea prerogativelor puterii judecătorești, acestea nefăcând parte din sfera actelor administrative ca modalitatea de realizare a puterii executive, se constată că prezenta acțiune nu îndeplinește niciuna dintre condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, urmând a fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge cererea formulată de R.V.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Pitești, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2011.