ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1093/2011

Asupra cererii de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal,

reclamantul R.V.A., aflat în stare de detenție, a solicitat în contradictoriu

cu pârâta Curtea de Apel Pitești, să se constate încălcarea abuzivă și ilegală

a drepturilor sale procedurale prevăzute de Codul penal, Codul de procedură

penală și să se constate încălcarea de către organele de cercetare penală și

judecătorească a prevederilor Statutului Judecătorilor și Procurorilor și a

Codului deontologic profesional, în legătură cu dosarele penale în care a avut

calitatea de inculpat.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că, în mod nelegal, Curtea de Apel Pitești a

prelungit mandatele de arestare fără a studia conținutul dosarului și fără a se

respecta prevederile legii penale, aspecte care au dus la condamnarea sa

abuzivă și nedreaptă.

Reclamantul nu a indicat temeiul de drept al

acțiunii.

Analizând cererea de

chemare în judecată, prin prisma obiectului acesteia și a dispozițiilor Legii

nr. 554/2004, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 1 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 „Orice persoană care se consideră vătămată într-un

drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică,

printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei

cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente,

pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim

și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".

Din economia acestor

dispoziții legale rezultă condițiile de admisibilitate ale acțiunii în

contencios administrativ și anume:

- actul atacat să fie

act administrativ în formă tipică sau asimilată;

- actul atacat să

emane de la o autoritate publică;

- actul atacat să

vatăme un drept recunoscut de lege sau un interes legitim.

Pe de altă parte,

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ

definesc actul administrativ ca fiind: „actul unilateral cu caracter individual

sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în

vedere organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care

dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".

Analizând demersul

judiciar al reclamantului, se constată că niciuna dintre condițiile de

admisibilitate enumerate mai sus nu sunt îndeplinite.

Astfel, reclamantul

invocă nelegalitatea unor acte procedurale efectuate cu ocazia efectuării

cercetării judecătorești în dosarele penale în care a avut calitatea de

inculpat, finalizate prin condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii cu

executare, fără a indica, în mod concret, care sunt aceste acte.

Nemulțumirile reclamantului în

raport de modul în care Curtea de Apel Pitești a înțeles să soluționeze cauzele

penale aflate pe rolul acesteia, puteau fi invocate numai în cadrul procedurii

judiciare prevăzute de Codul de procedură penală, instanța de contencios

administrativ neavând competența să cenzureze hotărârile judecătorești pronunțate

de instanța de drept penal.

În concluzie, având

în vedere că pârâta Curtea de Apel Pitești nu este autoritate publică în sensul

Legii nr. 554/2004 atunci când pronunță hotărâri în exercitarea prerogativelor

puterii judecătorești, acestea nefăcând parte din sfera actelor administrative

ca modalitatea de realizare a puterii executive, se constată că prezenta

acțiune nu îndeplinește niciuna dintre condițiile de admisibilitate prevăzute

de art. 1 din Legea nr. 554/2004, urmând a fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge cererea

formulată de R.V.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Pitești, ca

inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 februarie 2011.