ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3368/2011

Asupra

recursului de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința nr.

219/ F-Cont. din 13 octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești a fost respinsă

cererea reclamantului R.V.A. formulată în contradictoriu cu T.C. și S.R. prin

M.F.P.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut faptul că, prin cererea

introductivă, petentul a formulat plângere pentru sechestrare de persoană

solicitând anularea ordonanței de reținere, a mandatului de arestare

preventivă, a declarațiilor de martor și a altor acte de procedură din dosarul

penal de condamnare a sa.

Instanța de

fond sesizată cu cererea introductivă a constatat incidența în cauză a

dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu care nu

pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative

pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o

altă procedură judiciară, reținând că obiectul cererii de chemare în judecată

nu este supus cenzurii instanței de contencios administrativ.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R.V.A., criticând soluția

instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

Recurentul -

reclamant a prezentat motivele pentru care se consideră nedreptățit de

instanță, arătând că aceasta trebuia să citeze cu mandat de aducere pe pârâți,

să-i audieze și să-i confrunte cu recurentul-reclamant, precum și să-i

amendeze.

A arătat că la

termenul din 6 octombrie 2010, instanța de judecată nu a procedat la audierea

sa, așa cum prevăd dispozițiile legale și nu a fost lăsat să-și susțină cauza,

întrucât nu a fost admisă nici cerere de probatorii.

A precizat că a

atacat actele false din dosarul penal, dar până în prezent nu s-a dispus nicio

cercetare penală și a solicitat ca, în paralel cu cererea de recurs să fie

sesizat Parchetul pentru efectuarea cercetărilor necesare.

Recurentul

M.F.P. a criticat încheierea de ședință de la data de 17 noiembrie 2010,

arătând că prin această hotărâre a fost admisă cererea de acordare a

cheltuielilor, reprezentând onorariu avocat din oficiu, fără a fi menționat

faptul că aceste cheltuieli se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat de reclamant,

mai înainte de a analiza motivele de recurs formulate, a constatat că recursul

nu a fost timbrat, deși recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei

datorate.

Înalta Curte

reține că în conformitate cu prevederile art. ll din Legea nr. 146/1997 privind

taxele judiciare de timbru, recursul trebuia timbrat cu suma de 2 lei și cu

0,15 lei timbru judiciar conform prevederilor O.G. nr. 32/1995 modificată prin

Legea nr. 123/1997.

Având în vedere

faptul că recurentul nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea, conform

prevederilor legale arătate, Curtea va aplica sancțiunea prevăzută de

dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din

O.G. nr. 32/1995 și, în conformitate cu prevederile art. 312 alin (1) C. proc.

civ., va anula recursul ca netimbrat.

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat de M.F.P.,

analizând motivele invocate în

raport cu

încheierea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în

cauză,

va respinge recursul formulat ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a

constatat că problema privind achitarea onorariului de avocat din oficiu este

stabilită de lege și nu trebuie ca instanța să precizeze prin dispozitivul

hotărârii faptul că aceste cheltuieli vor fi avansate din fondul Ministerului

Justiției. Constatând că nu sunt motive de casare sau modificare a încheierii

atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de pârât va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

recursul formulat de R.V.A. împotriva sentinței nr. 219/ F-Cont. din 13

octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și

fiscal, ca netimbrat.

Respinge

recursul formulat de M.F.P. împotriva încheierii de ședință de la data de 17

noiembrie 2010 pronunțată de aceeași instanță în același dosar ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 9 iunie 2011.