ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5434/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 59/F-CONT din 19 martie 2010

a Curții de Apel Pitești a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului C.I.

formulată în contradictoriu cu Parchetul de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin acțiunea introductivă, reclamantul

a solicitat obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

să răspundă la cererea sa referitoare la stadiul cercetărilor în dosarele aflate

pe rolul acestei instituții, indicând date de identificare a petițiilor sale.

Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat reclamantului situația în dosarele

înregistrate pe rolul său, astfel în Dosarul nr. 1138/P/2007 a precizat că a fost

dispusă neînceperea urmăririi penale prin rezoluția din 23 septembrie 2008; în Dosarul

nr. 1455/P/2007 s-a precizat că a fost comunicată reclamantei soluția dispusă, iar

cu privire la Dosarul nr. 572/P/2007 s-a arătat că a fost disjuns din Dosarul

nr. 318/P/2007, însă reclamantul nu figurează ca parte în acest dosar.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamantul.

În motivarea recursului

formulat, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că hotărârea atacată nu este

motivată întrucât nu face referire la niciunul din aspectele sesizate prin cererea

de chemare în judecată și prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.

În acest sens, recurentul

susține că nu a solicitat să-i fie comunicate rezoluțiile din dosarele penale înregistrate

la instituția pârâtă, ci să i se comunice sediul soluționării acestora, iar pe de

altă parte, în ceea ce privește comunicările respective, apreciază că i-au fost

înaintate după expirarea termenului legal de 30 de zile de la data înregistrării

cererii, dar și după data introducerii acțiunii în instanță.

Totodată, recurentul-reclamant

critică soluția instanței de fond apreciind că aceasta este nelegală și netemeinică

și sub aspectul neacordării de daune materiale și morale pentru prejudiciul suferit

ca urmare a necomunicării relațiilor solicitate de către instituția intimată, precum

și a cheltuielilor de judecată aferente.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Analizând sentința atacată

în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât

și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul formulat este nefondat.

Astfel, în ceea ce privește

criticile formulate de recurent vizând nemotivarea hotărârii nu pot fi reținute

întrucât din examinarea acesteia rezultă că au fost respectate dispozițiile

art. 261 C. proc. civ. în sensul că instanța a motivat atât în drept, cât și în

fapt soluția pronunțată.

Nici susținerile recurentului

vizând nulitatea hotărârii atacate ca urmare a pronunțării acesteia de către un

judecător incompatibil nu pot fi reținute având în vedere că cererea de abținere

formulată a fost respinsă prin încheierea nr. 92/F-CC din 05 noiembrie 2008 a Curții

de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

În ceea ce privește criticile

formulate de către recurent cu privire la neacordarea daunelor materiale, morale

precum și a cheltuielilor de judecată, se constată că sunt nefondate, având în vedere

că acțiunea sa vizând nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, întemeiată

pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ a fost respinsă ca neîntemeiată,

iar în ceea ce privește depășirea termenului în comunicarea răspunsului nu a făcut

nicio dovadă cu privire la existența unui prejudiciu și nici cu privire la vătămarea

suferită, astfel cum impun dispozițiile art. 1, cât și dispozițiile art. 18

alin. (3) din Legea nr. 554/2004, republicat, și nici condițiile legale prevăzute

de dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel fiind, reținând

că hotărârea atacată este legală și temeinică, neexistând motive legale pentru casarea

sau modificarea acesteia, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată,

va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.I. împotriva sentinței nr. 59/F-CONT din 19 martie 2010 a Curții de Apel Pitești,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 decembrie 2010.