ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5132/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta F.C.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, obligarea acesteia să-i comunice informațiile de interes public solicitate și fixarea unui termen în acest sens, precum și obligarea la plata de daune morale în sumă de 1 RON și daune materiale în sumă de 18 000 RON. Ulterior, majorându-și cuantumul daunelor morale solicitate la 10 000 RON. În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 22 din Legea nr. 544/2001, coroborat cu art. 2, 7, 10 și 11 din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că Ia 14 aprilie 2009, în baza Legii nr. 544/2001, a solicitat în scris autorității pârâte să-i comunice temeiul legal în care aceasta a acordat aviz favorabil pentru exercitarea cu caracter temporar a funcției publice de conducere, de secretar general al Agenției Naționale de Integritate, pentru domnul H.G. și temeiul legal în care a avizat favorabil componența comisiei de concurs organizat în perioada 22 - 23 mai 2008, pentru ocuparea funcției publice de conducere de director general al Direcției Generale de Organizare și Resurse Umane din cadrul A.N.I., comisie din care a făcut parte și H.G.. Reclamanta a mai arătat faptul că nu a primit niciun răspuns la cererea înregistrată în data de 14 aprilie 2009 cu nr. 1890058 în termenul legal de 30 zile.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea cererii. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 897 din 19 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta F.C.F. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

3. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin Adresa din 14 aprilie 2009 reclamanta nu a solicitat elemente noi, ci a reluat doar prezentarea unor aspecte care fuseseră soluționate de pârâtă prin întreprinderea unor acțiuni de control, pârâta menținându-și punctele de vedere exprimate în Rapoartele de control din 25 martie 2009 și respectiv din 26 martie 2009, constatând astfel că autoritatea pârâtă a răspuns cererii reclamantei înregistrate în 14 aprilie 2009. În ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata daunelor, judecătorul fondului a constatat că nu există niciun prejudiciu atâta timp cât pârâta a răspuns cererilor formulate de reclamantă.

4. Recursul declarat de reclamantă Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta F.C.F., încadrând motivele de nelegalitate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că în mod greșit prima instanță nu a constatat că raportul pârâtei din 26 martie 2009 la sesizarea din 10 februarie 2009 nu i-a fost comunicat niciodată și, oricum, acest raport nu a răspuns elementelor cererii de solicitare de informații de interes public înregistrate în 14 aprilie 2009, iar răspunsul la această din urmă cerere i-a fost comunicat cu Adresa din 11 mai 2009 abia la data de 06 octombrie 2009 (data poștei), cu trei zile înainte de judecată.

Totodată, a criticat sentința de fond și sub aspectul neanalizării informațiilor de interes public solicitate prin cererea din 14 aprilie 2009, care nu se regăsesc în sesizarea din 10 februarie 2009, în condițiile în care Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1, prin ordonanța din 01 decembrie 2009, a dispus continuarea cercetărilor (...). II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Obiectul dedus judecății îl reprezintă comunicarea unor informații de interes public solicitate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 544/2001 privind informațiile de interes public. Înalta Curte constată că acțiunile având ca obiect comunicarea unor informații de interes public solicitate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 544/2001 sunt de competența Tribunalului, secția contencios administrativ și fiscal, în raport de incidența în cauză a dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, care prevăd că în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la Secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității pârâte ori al instituției publice.

Este de necontestat faptul că motivul de ordine publică referitor la competența materială a instanței de judecată este reglementat de norme imperative. Așa fiind, în litigiul dedus judecății, se impune a fi aplicat principiul lex specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 544/2001. 2. Soluția pronunțată în recurs Pentru considerentele expuse, conform art. 304 alin. (3) și art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de F.C.F. împotriva Sentinței nr. 897 din 19 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2010.