ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5132/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta

F.C.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a Funcționarilor

Publici, obligarea acesteia să-i comunice informațiile de interes public

solicitate și fixarea unui termen în acest sens, precum și obligarea la plata

de daune morale în sumă de 1 RON și daune materiale în sumă de 18 000 RON.

Ulterior, majorându-și cuantumul daunelor morale solicitate la 10 000 RON.

În drept, reclamanta

și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 22 din Legea nr. 544/2001,

coroborat cu art. 2, 7, 10 și 11 din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului

administrativ.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că Ia 14 aprilie 2009, în baza Legii nr. 544/2001, a

solicitat în scris autorității pârâte să-i comunice temeiul legal în care

aceasta a acordat aviz favorabil pentru exercitarea cu caracter temporar a

funcției publice de conducere, de secretar general al Agenției Naționale de

Integritate, pentru domnul H.G. și temeiul legal în care a avizat favorabil

componența comisiei de concurs organizat în perioada 22 - 23 mai 2008, pentru

ocuparea funcției publice de conducere de director general al Direcției

Generale de Organizare și Resurse Umane din cadrul A.N.I., comisie din care a

făcut parte și H.G..

Reclamanta a mai

arătat faptul că nu a primit niciun răspuns la cererea înregistrată în data de

14 aprilie 2009 cu nr. 1890058 în termenul legal de 30 zile.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea cererii.

instanțe

Prin Sentința nr. 897

din 19 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de

reclamanta F.C.F. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a

Funcționarilor Publici.

și de drept care au format convingerea primei instanțe

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin Adresa din 14

aprilie 2009 reclamanta nu a solicitat elemente noi, ci a reluat doar

prezentarea unor aspecte care fuseseră soluționate de pârâtă prin

întreprinderea unor acțiuni de control, pârâta menținându-și punctele de vedere

exprimate în Rapoartele de control din 25 martie 2009 și respectiv din 26

martie 2009, constatând astfel că autoritatea pârâtă a răspuns cererii

reclamantei înregistrate în 14 aprilie 2009.

În ceea ce privește

capătul de cerere referitor la plata daunelor, judecătorul fondului a constatat

că nu există niciun prejudiciu atâta timp cât pârâta a răspuns cererilor

formulate de reclamantă.

de reclamantă

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta F.C.F., încadrând motivele de

nelegalitate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că în mod greșit prima

instanță nu a constatat că raportul pârâtei din 26 martie 2009 la sesizarea din

10 februarie 2009 nu i-a fost comunicat niciodată și, oricum, acest raport nu a

răspuns elementelor cererii de solicitare de informații de interes public

înregistrate în 14 aprilie 2009, iar răspunsul la această din urmă cerere i-a

fost comunicat cu Adresa din 11 mai 2009 abia la data de 06 octombrie 2009

(data poștei), cu trei zile înainte de judecată.

Totodată, a criticat

sentința de fond și sub aspectul neanalizării informațiilor de interes public

solicitate prin cererea din 14 aprilie 2009, care nu se regăsesc în sesizarea

din 10 februarie 2009, în condițiile în care Parchetul de pe lângă Judecătoria

sectorului 1, prin ordonanța din 01 decembrie 2009, a dispus continuarea

cercetărilor (...).

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

motivelor de recurs invocate

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că

recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Obiectul dedus

judecății îl reprezintă comunicarea unor informații de interes public

solicitate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 544/2001 privind informațiile de

interes public.

Înalta Curte constată

că acțiunile având ca obiect comunicarea unor informații de interes public

solicitate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 544/2001 sunt de competența

Tribunalului, secția contencios administrativ și fiscal, în raport de incidența

în cauză a dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, care prevăd

că în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale,

prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la Secția de contencios

administrativ și fiscal a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază

sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității pârâte ori al

instituției publice.

Este de necontestat

faptul că motivul de ordine publică referitor la competența materială a

instanței de judecată este reglementat de norme imperative.

Așa fiind, în

litigiul dedus judecății, se impune a fi aplicat principiul lex specialia

generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei

norme speciale, respectiv Legea nr. 544/2001.

în recurs

Pentru considerentele

expuse, conform art. 304 alin. (3) și art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta

Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre

competentă soluționare Tribunalului București, secția contencios administrativ

și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de F.C.F. împotriva Sentinței nr. 897 din 19 februarie 2010 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2010.