ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5705/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul N.A.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală anularea adreselor din 15 iunie 2009 și din 7 septembrie 2009 emise de pârâte; constatarea nulității Ordinului nr. 783/2009 al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală precum și a concursului din data de 7 aprilie 2009 și 9 aprilie 2009, repunerea sa în situația anterioară emiterii ordinului, reintegrarea în funcția de director general adjunct la Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Activitatea de Inspecție Fiscală; plata unei despăgubiri, reprezentând suma drepturilor bănești de natură salarială ce i-ar fi cuvenit în situația în care nu ar fi încetat activitatea în cadrul A.N.A.F.

și a prestațiilor de asigurări sociale, majorate și reactualizate, de la momentul eliberării nelegale din funcția publică de conducere pană la efectiva reîncadrare în funcția deținută anterior; obligarea A.N.A.F. la plata sumei de 5.000 RON, reprezentând daune morale. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 19 martie 2009, prin adresă, A.N.A.F., Direcția Generala de Organizare și Resurse Umane i-a comunicat o adresa privitor la începerea curgerii unui termen de preaviz de 12 zile, urmând ca la data de 2 aprilie 2009 sa fie eliberat din funcția publică pe care o ocup. În opinia reclamantului aceste preaviz este nelegal, având în vedere prevederile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.

A mai arătat reclamantul că în cuprinsul aceluiași document, i s-a adus la cunoștință faptul ca poate opta pentru o funcție de conducere echivalentă cu funcția deținută anterior sau pentru o funcție superioară ori pentru o funcție publică corespunzătoare până la data de 23 martie 2009. S-a mai precizat că la data de 27 martie 2009 prin adresă, A.N.A.F. i-a comunicat o noua adresă de preaviz, prin care reclamantului i se notifica faptul că eliberarea sa din funcția ocupată urma să fie dispusă după expirarea unui termen de 30 de zile. În urma primirii adresei s-a menționat de către reclamant că a optat din nou pentru a-și desfășura activitatea în calități de director general adjunct în cadrul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili . A mai arătat reclamantul că la data de 7 aprilie 2009, s-a prezentat la examenul de testare profesională, examen de testare care cu toate că a avut loc, nu erau îndeplinite condițiile legale.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 5123 din 14 decembrie 2010, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată ca neîntemeiată. Curtea a constatat că sunt respectate prevederile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999. Împrejurarea că printr-o adresă anterioară, din 19 martie 2009, reclamantului i s-a acordat un preaviz de 12 zile, nu poate sta la baza anulării ordinului de eliberare din funcție. De asemenea Curtea a constatat că pârâta a respectat dispozițiile legal aplicabile situației de fapt, cu mențiunea că era obligatorie organizarea examenului de testare profesională. Prin sentința recurată, Curtea a înlăturat apărările reclamantului cu privire la neîndeplinirea art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999.

Recursul Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs N.A.N. În motivarea cererii de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304 1 din C. proc. civ., reclamantul a arătat următoarele: - Hotărârea pronunțată de instanța de fond este dată prin greșita interpretare și aplicare a legii. Se arată că instanța de fond a reținut o altă situație de fapt decât cea reală. Consideră recurentul că Ordinul nr. 783/2009 prin care Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală a dispus eliberarea acestuia din funcția publică de conducere de director general adjunct la Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, este lovit de nulitate absolută fiind emis cu încălcarea art. 36 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

Se arată că în perioada 23 aprilie 2009–31 iulie 2009 recurentul s-a aflat în concediu medical iar instanța în mod eronat a interpretat incidența Ordinului nr. 1465/2009, când în realitate raporturile de muncă ale recurentului au încetat la data de 27 aprilie 2009. - De asemenea se arată că instanța fondului în mod eronat a stabilit situația de fapt în ceea ce privește desființarea postului ocupat de recurent, organizarea concursului și desfășurarea examenului de testare profesională. Arată recurentul că prin neprezentarea la examen, cea de-a treia persoană care a optat pentru postul de director general adjunct a renunțat implicit la această opțiune și implicit nu se mai justifica organizarea unui concurs pentru ocuparea posturilor oferite ca alternativă la concediere.

- În mod eronat se arată de recurent a înlăturat instanța de fond apărările acestuia privind neîndeplinirea condițiilor art. 100 din Legea nr. 188/1999, reținând că atribuțiile aferente postului, se raportează la aria teritorială de competență. - Consideră recurentul că instanța de fond a reținut greșit respectarea dispozițiilor art. 74 din C. mun., privind comunicarea deciziei de concediere și conținutul său obligatoriu, aceasta nu conține, mențiunile privind durata preavizului și lista tuturor locurilor de muncă disponibile și termenul în care se poate opta pentru ocuparea acestora. - În temeiul art. 304 1 din C. proc. civ., arată recurentul ca fiind greșit interpretat probatoriul și sub aspectele referitoare la acordarea unui preaviz de 12 zile comunicat recurentului prin adresa din 19 martie 2009, și cu mențiunea că poate opta pentru o funcție echivalentă, sau o funcție inferioară.

Recurentul a optat pentru un post identic cu cel deținut până atunci. Ulterior la data de 27 martie 2009, prin adresa A.N.A.F. i-a comunicat un nou preaviz de 30 de zile și o listă de posturi vacante spre opțiune iar recurentul a optat din nou pentru postul de director adjunct. La data de 6 aprilie 2009 i s-a adus la cunoștință recurentului că la data de 7 aprilie 2003 trebuie să se prezinte la examenul de testare profesională unde s-a prezentat și, deși a treia persoană renunțase la opțiune, concursul s-a desfășurat fără îndeplinirea condițiilor legale . Intimatul-pârât A.N.A.F. a formulat note de concluzii scrise și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Considerentele și soluția instanței de recurs - În ceea ce privește interpretarea și aplicarea greșită de către instanța de fond a prevederilor art. 36 din Legea nr. 188/1999.

În conformitate cu prevederile art. 36 din Legea nr. 188/1999 „În perioada concediilor de boală, a concediilor de maternitate și a celor pentru creșterea și îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa funcționarului public în cauză”. Așa cum a reținut și instanța de fond, au fost respectate dispozițiile legale mai sus arătate având în vedere că situația de indisponibilitate temporară de muncă a recurentului-reclamant a intervenit după ce acesta a primit preavizul de 30 de zile comunicat prin adresa din 27 martie 2009. Procedura de preavizare a avut loc înainte de a interveni incapacitatea temporară de muncă, și se poate interpreta că această situație a fost făcută de recurent în scopul împiedicării producerii efectelor preavizului.

Cum recurentul venea cu intermitențe din când în când la serviciu și apoi lipsea, pentru a respecta rigoarea legii , instituția pârâtă A.N.A.F. prin Ordinul nr. 1465/2009, a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 783/2009 având efecte din 27 aprilie 2009, pentru ca recurentul să poată beneficia de calitatea de asigurat medical și urmând să-și producă efectele juridice cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, la data încetării incapacității temporare de muncă a recurentului. Reclamantul avea obligația de a informa în scris despre aceste aspecte însă nu a făcut acest lucru deși i-a încetat concediul medical la data de 10 iunie 2009. Este firesc ca după încetarea incapacității de muncă să se poată dispune încetarea raportului de serviciu al funcționarului astfel s-ar transforma această protecție a funcționarului într-o modalitate de tergiversare a deciziilor autorității publice privind reorganizarea instituției.

- Referitor la organizarea concursului și desfășurarea examenului, se constată că în mod corect a reținut instanța de fond situația de fapt și de drept. Este corect că reclamantul-recurent a optat la data de 3 aprilie 2009 pentru o funcție publică de conducere echivalentă cu cea deținută anterior pentru care au mai optat încă două persoane, fiind vorba de 2 posturi și 3 persoane care au optat. Se observă că rigoarea art. 3 din Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională a fost respectată. Legiuitorul arată expres „mai multe persoane optează pentru aceeași funcție publică” așa încât nu prezintă relevanță că după ce a optat pentru ocuparea unei funcții, o persoană nu s-a mai prezentat, interpretarea dată de recurent fiind nepertinentă, subiectivă, acesta susținând totuși examenul dar fiind declarat „respins”.

- În ceea ce privește neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, se reține de asemenea că în mod corect a interpretat instanța de fond că, prin faptul că unul din cele trei posturi de directori generali adjuncți a fost desființat, atribuțiile acestuia au fost preluate în întregime de cele două posturi rezultate în urma reorganizării, aceasta însemnând modificarea atribuțiilor postului prin raportare la aria teritorială de competență, în proporție de 50%. - Nici motivul de recurs privind aplicarea greșită a prevederilor nr. 74 din C. mun. nu este fondat, având în vedere că reclamantului - recurent i s-au adus la cunoștință motivele de reorganizare a autorității, cu desființarea unui post de director general adjunct, din cele 3 existente.

Prin adresele din 27 martie 2009, intimata–pârâtă a comunicat recurentului preavizul de 30 de zile calendaristice cu funcțiile publice de conducere pentru care recurentul - reclamant putea opta până la data de 3 aprilie 2009, lucru care s-a și întâmplat, acesta optând și participând la examenul organizat în acest sens. - Motivele prezentate ca și situație de fapt în considerarea prevederilor art. 304 1 din C. proc. civ. nu sunt de natură a modifica hotărârea recurată, raționamentul instanței de fond fiind corect, fiind expus coerent și raportat la dispozițiile legale aplicabile în cauză.

Cele arătate de recurent în finalul cererii de recurs se constituie într-un rezumat al situației de fapt fără a avea o relevanță aparte, toate aspectele privind preavizul de 12 zile care a fost revocat, opțiunea reclamantului pentru o funcție echivalentă funcției de conducere și prezentarea la concurs și susținerea examenului cu consecința respingerii reclamantului–recurent au fost în mod riguros arătate de instanța de fond iar recurentul nu a reușit prin motivele de recurs și probele administrate să schimbe această interpretare. Față de cele reținute mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.A.N. împotriva sentinței nr. 5123 din 14 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2011.