ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5705/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul N.A.N. a solicitat

în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală anularea

adreselor din 15 iunie 2009 și din 7 septembrie 2009 emise de pârâte;

constatarea nulității Ordinului nr. 783/2009 al Președintelui Agenției

Naționale de Administrare Fiscală precum și a concursului din data de 7 aprilie

2009 și 9 aprilie 2009, repunerea sa în situația anterioară emiterii ordinului,

reintegrarea în funcția de director general adjunct la Direcția Generală de

Administrare a Marilor Contribuabili, Activitatea de Inspecție Fiscală; plata

unei despăgubiri, reprezentând suma drepturilor bănești de natură salarială ce

i-ar fi cuvenit în situația în care nu ar fi încetat activitatea în cadrul A.N.A.F.

și a prestațiilor de asigurări sociale, majorate și reactualizate, de la

momentul eliberării nelegale din funcția publică de conducere pană la efectiva

reîncadrare în funcția deținută anterior; obligarea A.N.A.F. la plata sumei de

5.000 RON, reprezentând daune morale.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că la data de

19 martie 2009, prin adresă, A.N.A.F., Direcția

Generala de Organizare și Resurse Umane i-a comunicat o adresa privitor la începerea

curgerii unui termen de preaviz de 12 zile, urmând ca la data de 2 aprilie 2009

sa fie eliberat din funcția publică pe care o ocup.

În opinia reclamantului

aceste preaviz este nelegal, având în vedere prevederile

art. 99 alin. (3) din

Legea nr. 188/1999.

A mai arătat reclamantul

că în cuprinsul aceluiași document, i s-a adus la cunoștință faptul ca poate opta

pentru o funcție de conducere echivalentă cu funcția deținută anterior sau pentru

o funcție superioară ori pentru o funcție publică corespunzătoare până la data de

23 martie 2009.

S-a mai precizat că la

data de 27 martie 2009 prin adresă, A.N.A.F. i-a comunicat o noua adresă de preaviz,

prin care reclamantului i se notifica faptul că eliberarea sa din funcția ocupată

urma să fie dispusă după expirarea unui termen de 30 de zile.

În urma primirii adresei

s-a menționat de către reclamant că a optat din nou pentru a-și desfășura activitatea

în calități de director general adjunct în cadrul

Direcției Generale de

Administrare a Marilor Contribuabili

.

A mai arătat reclamantul

că la data de 7 aprilie 2009, s-a prezentat la examenul de testare profesională,

examen de testare care cu toate că a avut loc, nu erau îndeplinite condițiile legale.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 5123

din 14 decembrie 2010, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată ca

neîntemeiată.

Curtea a constatat că

sunt respectate prevederile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.

Împrejurarea că printr-o

adresă anterioară, din 19 martie 2009, reclamantului i s-a acordat un preaviz de

12 zile, nu poate sta la baza anulării ordinului de eliberare din funcție.

De asemenea Curtea a constatat

că pârâta a respectat dispozițiile legal aplicabile situației de fapt, cu mențiunea

că era obligatorie organizarea examenului de testare profesională.

Prin sentința recurată,

Curtea a înlăturat apărările reclamantului cu privire la neîndeplinirea art. 100

alin. (4) din Legea nr. 188/1999.

Recursul

Împotriva sentinței pronunțată

de instanța de fond a declarat recurs N.A.N.

În motivarea cererii de

recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304

1

din C.

proc. civ., reclamantul a arătat următoarele:

- Hotărârea pronunțată

de instanța de fond este dată prin greșita interpretare și aplicare a legii.

Se arată că instanța de

fond a reținut o altă situație de fapt decât cea reală.

Consideră recurentul că

Ordinul nr. 783/2009 prin care Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală

a dispus eliberarea acestuia din funcția publică de conducere de director general

adjunct la Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, este lovit

de nulitate absolută fiind emis cu încălcarea art. 36 din Legea nr. 188/1999 privind

Statutul funcționarilor publici.

Se arată că în perioada

23 aprilie 2009–31 iulie 2009 recurentul s-a aflat în concediu medical iar instanța

în mod eronat a interpretat incidența Ordinului nr. 1465/2009, când în realitate

raporturile de muncă ale recurentului au încetat la data de 27 aprilie 2009.

- De asemenea se arată

că instanța fondului în mod eronat a stabilit situația de fapt în ceea ce privește

desființarea postului ocupat de recurent, organizarea concursului și desfășurarea

examenului de testare profesională.

Arată recurentul că prin

neprezentarea la examen, cea de-a treia persoană care a optat pentru postul de director

general adjunct a renunțat implicit la această opțiune și implicit nu se mai justifica

organizarea unui concurs pentru ocuparea posturilor oferite ca alternativă la concediere.

- În mod eronat se arată

de recurent a înlăturat instanța de fond apărările acestuia privind neîndeplinirea

condițiilor art. 100 din Legea nr. 188/1999, reținând că atribuțiile aferente postului,

se raportează la aria teritorială de competență.

- Consideră recurentul

că instanța de fond a reținut greșit respectarea dispozițiilor art. 74 din C. mun.,

privind comunicarea deciziei de concediere și conținutul său obligatoriu, aceasta

nu conține, mențiunile privind durata preavizului și lista tuturor locurilor de

muncă disponibile și termenul în care se poate opta pentru ocuparea acestora.

- În temeiul art. 304

1

din C. proc. civ., arată recurentul ca fiind greșit interpretat probatoriul și sub

aspectele referitoare la acordarea unui preaviz de 12 zile comunicat recurentului

prin adresa din 19 martie 2009, și cu mențiunea că poate opta pentru o funcție echivalentă,

sau o funcție inferioară.

Recurentul a optat pentru

un post identic cu cel deținut până atunci.

Ulterior la data de 27

martie 2009, prin adresa A.N.A.F. i-a comunicat un nou preaviz de 30 de zile și

o listă de posturi vacante spre opțiune iar recurentul a optat din nou pentru postul

de director adjunct.

La data de 6 aprilie 2009

i s-a adus la cunoștință recurentului că la data de 7 aprilie 2003 trebuie să se

prezinte la examenul de testare profesională unde s-a prezentat și, deși a treia

persoană renunțase la opțiune, concursul s-a desfășurat fără îndeplinirea condițiilor

legale .

Intimatul-pârât A.N.A.F.

a formulat note de concluzii scrise și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele și soluția

instanței de recurs

- În ceea ce privește

interpretarea și aplicarea greșită de către instanța de fond a prevederilor

art. 36 din Legea nr. 188/1999.

În conformitate cu prevederile

art. 36 din Legea nr. 188/1999 „În perioada concediilor de boală, a concediilor

de maternitate și a celor pentru creșterea și îngrijirea copiilor, raporturile de

serviciu nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa funcționarului

public în cauză”.

Așa cum a reținut și instanța

de fond, au fost respectate dispozițiile legale mai sus arătate având în vedere

că situația de indisponibilitate temporară de muncă a recurentului-reclamant a intervenit

după ce acesta a primit preavizul de 30 de zile comunicat prin adresa din 27 martie

2009.

Procedura de preavizare

a avut loc înainte de a interveni incapacitatea temporară de muncă, și se poate

interpreta că această situație a fost făcută de recurent în scopul împiedicării

producerii efectelor preavizului.

Cum recurentul venea cu

intermitențe din când în când la serviciu și apoi lipsea, pentru a respecta rigoarea

legii , instituția pârâtă A.N.A.F. prin Ordinul nr. 1465/2009, a dispus suspendarea

executării Ordinului nr. 783/2009 având efecte din 27 aprilie 2009, pentru ca recurentul

să poată beneficia de calitatea de asigurat medical și urmând să-și producă efectele

juridice cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, la data încetării incapacității

temporare de muncă a recurentului. Reclamantul avea obligația de a informa în scris

despre aceste aspecte însă nu a făcut acest lucru deși i-a încetat concediul medical

la data de 10 iunie 2009.

Este firesc ca după încetarea

incapacității de muncă să se poată dispune încetarea raportului de serviciu al funcționarului

astfel s-ar transforma această protecție a funcționarului într-o modalitate de tergiversare

a deciziilor autorității publice privind reorganizarea instituției.

- Referitor la organizarea

concursului și desfășurarea examenului, se constată că în mod corect a reținut instanța

de fond situația de fapt și de drept.

Este corect că reclamantul-recurent

a optat la data de 3 aprilie 2009 pentru o funcție publică de conducere echivalentă

cu cea deținută anterior pentru care au mai optat încă două persoane, fiind vorba

de 2 posturi și 3 persoane care au optat.

Se observă că rigoarea

art. 3 din Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare

profesională a fost respectată. Legiuitorul arată expres „mai multe persoane optează

pentru aceeași funcție publică” așa încât nu prezintă relevanță că după ce a optat

pentru ocuparea unei funcții, o persoană nu s-a mai prezentat, interpretarea dată

de recurent fiind nepertinentă, subiectivă, acesta susținând totuși examenul dar

fiind declarat „respins”.

- În ceea ce privește

neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999,

se reține de asemenea că în mod corect a interpretat instanța de fond că, prin faptul

că unul din cele trei posturi de directori generali adjuncți a fost desființat,

atribuțiile acestuia au fost preluate în întregime de cele două posturi rezultate

în urma reorganizării, aceasta însemnând modificarea atribuțiilor postului prin

raportare la aria teritorială de competență, în proporție de 50%.

- Nici motivul de recurs

privind aplicarea greșită a prevederilor nr. 74 din C. mun. nu este fondat, având

în vedere că reclamantului - recurent i s-au adus la cunoștință motivele de reorganizare

a autorității, cu desființarea unui post de director general adjunct, din cele 3

existente.

Prin adresele din 27 martie

2009, intimata–pârâtă a comunicat recurentului preavizul de 30 de zile calendaristice

cu funcțiile publice de conducere pentru care recurentul - reclamant putea opta

până la data de 3 aprilie 2009, lucru care s-a și întâmplat, acesta optând și participând

la examenul organizat în acest sens.

- Motivele prezentate

ca și situație de fapt în considerarea prevederilor art. 304

1

din C.

proc. civ. nu sunt de natură a modifica hotărârea recurată, raționamentul instanței

de fond fiind corect, fiind expus coerent și raportat la dispozițiile legale aplicabile

în cauză.

Cele arătate de recurent

în finalul cererii de recurs se constituie într-un rezumat al situației de fapt

fără a avea o relevanță aparte, toate aspectele privind preavizul de 12 zile care

a fost revocat, opțiunea reclamantului pentru o funcție echivalentă funcției de

conducere și prezentarea la concurs și susținerea examenului cu consecința respingerii

reclamantului–recurent au fost în mod riguros arătate de instanța de fond iar recurentul

nu a reușit prin motivele de recurs și probele administrate să schimbe această interpretare.

Față de cele reținute

mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. se

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de N.A.N. împotriva

sentinței nr. 5123 din 14 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie

2011.