ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3383/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 2180/COM/1998,

reclamanta SC D.M.S.I. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC S.T.C. SRL, pentru

ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de

11.000.000 lei, reprezentând contravaloare lucrări executate și cheltuieli de

judecată, arătând că a realizat în regim de subantrepriză, lucrări de

termoficare și confecții metalice, contravaloarea acestora fiind încasată de

pârâta-antreprenor de la beneficiarul SC T.A. SA Constanța, fără, însă, a

achita reclamantei factura nr. 1730917 din 27 aprilie 1997, cu o valoare de

5.000.000 lei, în totalitate, și factura nr. 1730916 din 31 martie 1997, cu o

valoare de 10.000.000 lei, parțial, deși acceptase și semnase respectivele

facturi fără obiecțiuni.

Prin sentința civilă nr. 907/COM din

15 iunie 1999, Tribunalul Constanța a respins acțiunea reclamantei ca

nefondată, reținându-se că nu a făcut dovada pretențiilor sale.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamanta, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică,

instanța de fond dând o apreciere eronată probelor administrate în cauză.

Prin decizia civilă nr. 57/COM din

29 ianuarie 2001, Curtea de Apel Constanța admite apelul declarat de reclamanta

SC D.M.S.I. SRL Constanța împotriva sentinței civile nr. 907 din 15 iunie 1999,

pronunțată de Tribunalul Constanța, schimbă în totalitate hotărârea atacată, în

sensul admiterii acțiunii și, în consecință, obligă pârâta să plătească

reclamantei suma de 11.000.000 lei, reprezentând contravaloare lucrări, plus

suma de 4.342.500 lei cheltuieli de judecată.

În pronunțarea acestei hotărâri s-a

reținut, cu luarea în considerare și a expertizei tehnice efectuate în cauză,

că pârâta a acceptat fără obiecții cele două facturi în litigiu, pe care le-a

înscris în contabilitatea sa și le-a și încasat de la beneficiarul SC T.A. SA,

acestea reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate, achitând, însă,

reclamantei numai o parte din contravaloarea lucrărilor executate de aceasta,

executare confirmată de beneficiarul final SC T.A. SA.

În consecință, în temeiul art. 969 C.

civ., a fost obligată pârâta la achitarea către reclamantă a sumei de

11.000.000 lei contravaloare lucrări, iar în temeiul art. 274-298 C. proc. civ.,

a sumei de 4.342.500 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei menționate,

pârâta SC S.T.C. SRL Constanța a declarat recurs, susținând, în esență, că

decizia este netemeinică și nelegală, întrucât nu s-au apreciat corect actele

de la dosar, iar expertiza efectuată în cauză a fost superficială, dar recunoaște

că a primit și semnat fără obiecțiuni cele două facturi în litigiu.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă

solicită respingerea recursului, apreciind că este tardiv introdus, nul pentru

că nu ar fi fost motivat în termen și motivele formulate nu se încadrează în

situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și nefondat, pârâta-recurentă

nesolicitând o contraexpertiză și, mai mult, acceptând și semnând fără obiecții

facturile în litigiu prin unicul asociat și administrator și achitând parțial

una dintre acestea.

Asupra recursului de față, din

verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:

Recursul a fost declarat în termen,

respectiv, la 23 martie 2001, decizia recurată fiind comunicată pârâtei-recurente

la 14 martie 2001 și, deci, excepția de tardivitate, invocată de intimata

reclamantă, urmează a fi respinsă.

Recursul nu este nul, întrucât a

fost motivat în termen, iar motivele invocate pot fi încadrate în motivele

prevăzute de art. 304 pct. 8, pct. 9, pct. 10 C. proc. civ. și, deci, cu

aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., excepția invocată de intimata-reclamantă

urmează a fi respinsă.

Criticile recurentei, însă, nu pot

fi reținute, deoarece, așa cum recurenta recunoaște, facturile emise de

reclamanta-intimată au fost acceptate și semnate fără obiecții, iar din actele

dosarului rezultă că beneficiarul, SC T.A. SA, le-a și achitat fără a obiecta

cu privire la neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor

asumate de subantreprenor, respectiv, de intimata reclamantă. Se reține, de

asemenea, că în mod corect probele administrate în cauză, înscrisuri, expertiză

și interogatoriu, au fost avute în vedere de instanța de apel și corect

apreciate de către aceasta și, în consecință, decizia recurată fiind temeinică și

legală, recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de pârâta SC S.T.C. SRL Constanța,

împotriva deciziei nr. 57/COM din 29 ianuarie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția

comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 7 octombrie 2004.