ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 402/2005

Asupra recursului în anulare

de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

612/1998, Judecătoria Slatina l-a condamnat pe inculpatul A.A. la:

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 12 din Legea nr.

87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- un an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de

art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 10 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 41 C. pen.

S-a constatat că pedepsele

de un an închisoare și 10 luni închisoare, aplicate pentru infracțiunile

prevăzute de art. 288 și art. 291 C. pen., sunt grațiate, potrivit art. 1 din

Legea nr. 137/1997.

Hotărârea a rămas definitivă

la 11 aprilie 1998, întrucât prin decizia penală nr. 670/1998 Tribunalul Olt a

respins apelul inculpatului ca tardiv formulat, iar Curtea de Apel Craiova a

respins, prin decizia penală nr. 1705/1998, recursul împotriva deciziei sus

citate, ca nefondat.

În baza hotărârii de condamnare,

s-a emis mandat de executare, inculpatul fiind încarcerat de la 3 septembrie

1998 până la 6 septembrie 1999, când s-a liberat condiționat.

Instanța care a pronunțat

sentința penală nr. 612/1998 a reținut că la 27 iunie și la 10 iulie 1995,

inculpatul a introdus în țară două combine agricole de recoltat, achiziționate

din Germania cu câte 17.000 mărci germane, prezentând la vamă două facturi pe

care le-a falsificat, înscriind ca preț, al fiecărei combine, suma de 300 mărci

germane, cu scopul diminuării taxelor vamale.

În urma promovării unui

recurs în anulare, Curtea Supremă de Justiție prin decizia penală nr. 4692 din

15 decembrie 1999, a admis recursul, a casat toate cele trei hotărâri și a

trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Slatina.

În fond, după casare, prin

sentința penală nr. 1555/2000 Judecătoria Slatina l-a achitat pe inculpat

pentru infracțiunea de evaziune fiscală și l-a condamnat la câte 10 luni

închisoare, pentru infracțiunile de fals și uz de fals, constatând aceste

pedepse ca fiind grațiate, conform Legii nr. 137/1997.

Prin decizia penală nr.

132/2001, Tribunalul Olt a admis apelul inculpatului, a desființat ultima

sentință și a trimis cauza, din nou, spre rejudecare.

Instanța de trimitere, prin

sentința penală nr. 1798/2001 a dispus achitarea inculpatului pentru toate cele

trei infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată.

Prin decizia penală nr.

355/2002 Tribunalul Olt a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Judecătoria Slatina, a desființat sentința penală nr. 1798/2001 și rejudecând

cauza l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune

fiscală la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pedeapsă a cărei executare a fost

suspendată condiționat, conform art. 81 C. pen., precum și la două pedepse de câte

10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material și uz de

fals. S-a constatat că ultimele două pedepse sunt grațiate conform art. 1 din

Legea nr. 137/1997.

Curtea de Apel Craiova a

admis recursul declarat de inculpat, l-a achitat în baza art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, menținând dispozițiile privind

condamnarea acestuia pentru infracțiunile de fals material și uz de fals, precum

și constatarea grațierii celor două pedepse de câte 10 luni închisoare.

Împotriva ultimelor

hotărâri, în termen legal, la data de 24 septembrie 2004, Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs

în anulare, în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7

1

teza I C. proc. pen., solicitând casarea parțială a acestora și înlăturarea

dispoziției privind constatarea grațierii celor două pedepse de câte 10 luni

închisoare.

S-a motivat că instanțele au

făcut o greșită aplicare a Legii nr. 137/1997, creând inculpatului o situație

mai grea, atâta timp cât i-au atras atenția, potrivit art. 10 din sus citata

lege, că dacă până la 12 noiembrie 2005 va mai săvârși vreo infracțiune, va

executa și pedepsele cu privire la care a beneficiat de grațiere. Or,

inculpatul executând din pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru evaziune fiscală,

perioada de la 3 septembrie 1998 la 6 septembrie 1999, trebuia să se constate

că pedepsele pentru faptele concurente de fals și uz de fals, sunt executate.

Recursul în anulare este

întemeiat.

Potrivit art. 36 alin. (1)

și (2) C. pen., dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior

pentru o infracțiune concurentă, se aplică dispozițiile art. 34 și art. 35 C.

pen., ca și în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas

definitivă, se constată că cel condamnat suferise și o altă condamnare

definitivă pentru o infracțiune concurentă.

Alin. (3), al textului sus

citat, prevede că dacă infractorul a executat în totul sau în parte pedeapsa

aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata

pedepsei aplicate pentru infracțiunile concurente.

În același timp se constată

că potrivit art. 88 alin. (1) teza II C. pen., timpul arestării preventive se

scade din durata pedepsei pronunțate și atunci când condamnatul a fost judecat

pentru mai multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost achitat pentru fapta

care a determinat arestarea preventivă.

Totodată, potrivit art. 120

C. pen., grațierea are ca efect, înlăturarea, în totul sau în parte, a

executării pedepsei.

În cazul inculpatului A.A.,

se constată că acesta după ce a executat în perioada 3 septembrie 1998 – 6

septembrie 1999, o parte din pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală, ulterior prin decizia penală nr. 1460/2002

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a fost achitat, în baza art. 11 pct. 2

lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru această

infracțiune. Prin aceeași hotărâre s-au menținut greșit dispozițiile din

decizia penală nr. 355/2002 a Tribunalului Olt potrivit cărora pedepsele de

câte 10 luni închisoare, aplicate pentru infracțiunile concurente, de fals

material și uz de fals, sunt grațiate.

Or, corect, instanța trebuia

să constate că pedepsele respective sunt executate, atâta timp cât inculpatul a

fost încarcerat și a executat mai mult de 10 luni închisoare, dintr-o pedeapsă

aplicată pentru o faptă concurentă, chiar dacă a fost achitat pentru acea

faptă.

Așa fiind, Curtea, în baza

art. 414

1

C. proc. pen., raportat la art. 385

15

pct. 2

lit. d) C. proc. pen., admițând recursul în anulare, va casa parțial decizia

penală nr. 355 din 5 iunie 2002 a Tribunalului Olt și decizia penală nr.

1460/2002 a Curții de Apel Craiova, numai în sensul sus arătat, înlăturând

dispoziția privind grațierea celor două pedepse de câte 10 luni închisoare și

constatând că acestea sunt executate integral, conform art. 88 alin. (1) teza

II C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 1798 din 6

noiembrie 2001 a Judecătoriei Slatina, deciziei penale nr. 355 din 5 iunie 2002

a Tribunalului Olt și deciziei penale nr. 1460 din 12 noiembrie 2002 a Curții

de Apel Craiova, privind pe intimatul inculpat A.A.

Casează parțial decizia

penală nr. 355 din 5 iunie 2002 a Tribunalului Olt și decizia penală nr. 1460

din 12 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, numai cu privire la constatarea

grațierii pedepselor de câte 10 luni închisoare, aplicate pentru săvârșirea

infracțiunilor, prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) din același cod și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

din același cod.

Înlătură dispozițiile

privind constatarea grațierii acestor pedepse conform art. 1 din Legea nr.

137/1997.

Constată că aceste pedepse

au fost integral executate în condițiile art. 88 alin. (1) teza II C. pen.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 ianuarie 2005.