ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5904/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 400/

D din 9 decembrie 1999 a Tribunalului Bacău, inculpatul R.C., a fost condamnat,

alături de un alt inculpat, la 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. a), g)

și i) și alin. utim C. pen.

S-a menținut starea de arest

și s-a dedus detenția preventivă de la 13 mai 1999.

S-a constatat recuperat

prejudiciul în valoare de 119.867.570 lei, prin restituirea corpului delict.

S-a reținut că în baza unei

înțelegeri prealabile, în noaptea de 8-9 martie 1999, inculpații R.C. și B.T.F.

s-au deplasat cu o căruță tractată de 2 cai, la stația de irigație S.P.P.

Sărata și forțând ușa de la intrare, smulgând-o din toc, au pătruns în

interiorul stației și au sustras diferite piese metalice pe care le-au

transportat cu căruța și le-au valorificat la un centru de colectare.

Potrivit raportului de

expertiză tehnică valoarea pieselor furate este de 119.867.570 lei.

Prin decizia penală nr. 61/2000

a Curții de Apel Bacău, au fost respinse apelurile inculpaților, iar prin

decizia penală nr. 2787/2000 au fost respinse recursurile declarate de

inculpați.

La 19 aprilie 2004,

condamnatul R.C., aflat în executarea pedepsei, a formulat contestație la

executare, invocând dispozițiile art. 15 C. pen., susținând că prin O.U.G. au

fost modificate dispozițiile art. 146 C. pen., cu privire la înțelesul noțiunii

de consecințe deosebit de grave, astfel că infracțiunea reținută în sarcina sa

nu mai poate fi considerată că a avut astfel de consecințe, solicitând

reducerea pedepsei.

Prin sentința penală nr. 192/

D din 13 mai 2004, Tribunalul Bacău a respins, ca nefondată, contestația la

executare formulată de contestatorul condamnat R.C. și l-a obligat să plătească

statului 400.000 lei cheltuieli judiciare.

Totodată, a dispus plata

sumei de 200.000 lei, onorariu apărător oficiu, din fondul Ministerului

Justiției.

Se motivează că în cazul

pedepselor definitive, aplicarea conform art. 15 C. pen., a legii penale mai

favorabile este facultativă și se ține seama de infracțiunea săvârșită, de

persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunțarea hotărârii sau în

timpul executării pedepsei și de timpul cât a executat din pedeapsă.

Tribunalul, față de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana inculpatului, recidivist, cu

atitudine nesinceră în fața instanței, de conduita acestuia după pronunțarea

hotărârii și de timpul scurs de la începerea executării pedepsei, a apreciat că

nu se impune reducerea pedepsei.

Împotriva sentinței a

declarat apel contestatorul condamnat, pe care nu l-a motivat în scris. Cu

ocazia dezbaterilor, contestatorul prin apărător și personal a solicitat

reducerea pedepsei, prin aplicarea legii penale mai favorabile.

Prin decizia penală nr. 228

din 10 august 2004, Curtea de Apel Bacău, a admis apelul declarat de condamnat,

a desființat în totalitate sentința atacată și în fond, a admis în baza art. 461

lit. a) C. proc. pen., contestația formulată și în consecință:

În baza art. 15 C. pen., cu

referire la art. 1 pct. 5 din O.U.G. nr. 207/2000, aprobată prin Legea nr. 456/2001,

prin care s-a modificat art. 146 C. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a

faptei în art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și s-a redus pedeapsa de la 10 la 8 ani

închisoare.

S-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței .

Hotărârea instanței de apel

a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care

a invocat motivul prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc.

pen., susținând că nelegal s-a dispus schimbarea încadrării juridice, intrată

în puterea lucrului judecat, ceea ce a determinat greșita reducere a pedepsei.

Se solicită casarea deciziei

recurate și menținerea hotărârii primei instanțe.

Recursul este fondat.

Modificarea pedepsei în

cazul intervenirii unei legi penale noi, mai favorabilă este reglementată de

art. 458 C. proc. pen. și privește numai pedeapsa aplicată, fără a putea duce

și la modificarea încadrării juridice a faptei, aceasta fiind intrată în

puterea lucrului judecat.

În consecință, greșit

instanța de apel a considerat că intervenirea unei noi legi penale mai

favorabile, poate determina schimbarea încadrării, iar modificarea încadrării

are ca urmare reducerea pedepsei.

Aplicarea art. 15 C. pen.,

nu este de natură a duce la schimbarea încadrării juridice și nici nu este

condiționată de o astfel de schimbare.

Aplicarea acestui articol

este facultativă, instanța urmând să țină seama de unele criterii, care au fost

arătate mai înainte.

Prima instanță a ținut seama

de aceste criterii, astfel cum s-a motivat în considerentele sentinței, le-a

apreciat judicios și a concluzionat corect că nu se impune reducerea pedepsei.

Instanța de apel, admițând

apelul și contestația condamnatului a pronunțat o hotărâre contrară legii, ceea

ce constituie motivul de recurs, prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, în

baza art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., urmează a admite

recursul, a se casa decizia atacată  și menține hotărârea primei instanțe, apelul

fiind greșit admis.

Onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu a inculpatului, urmează a se plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, împotriva deciziei penale nr. 228

din 10 august 2004 a Curții de Apel Bacău, privind pe inculpatul R.C.

Casează decizia atacată și

menține sentința penală nr. 142/ D din 13 mai 2004 a Tribunalului Bacău.

Onorariu avocat din oficiu

în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 noiembrie 2004.