ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5904/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 400/ D din 9 decembrie 1999 a Tribunalului Bacău, inculpatul R.C., a fost condamnat, alături de un alt inculpat, la 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. a), g) și i) și alin. utim C. pen. S-a menținut starea de arest și s-a dedus detenția preventivă de la 13 mai 1999. S-a constatat recuperat prejudiciul în valoare de 119.867.570 lei, prin restituirea corpului delict. S-a reținut că în baza unei înțelegeri prealabile, în noaptea de 8-9 martie 1999, inculpații R.C.

și B.T.F. s-au deplasat cu o căruță tractată de 2 cai, la stația de irigație S.P.P. Sărata și forțând ușa de la intrare, smulgând-o din toc, au pătruns în interiorul stației și au sustras diferite piese metalice pe care le-au transportat cu căruța și le-au valorificat la un centru de colectare. Potrivit raportului de expertiză tehnică valoarea pieselor furate este de 119.867.570 lei. Prin decizia penală nr. 61/2000 a Curții de Apel Bacău, au fost respinse apelurile inculpaților, iar prin decizia penală nr. 2787/2000 au fost respinse recursurile declarate de inculpați. La 19 aprilie 2004, condamnatul R.C., aflat în executarea pedepsei, a formulat contestație la executare, invocând dispozițiile art. 15 C. pen., susținând că prin O.U.G.

au fost modificate dispozițiile art. 146 C. pen., cu privire la înțelesul noțiunii de consecințe deosebit de grave, astfel că infracțiunea reținută în sarcina sa nu mai poate fi considerată că a avut astfel de consecințe, solicitând reducerea pedepsei. Prin sentința penală nr. 192/ D din 13 mai 2004, Tribunalul Bacău a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat R.C. și l-a obligat să plătească statului 400.000 lei cheltuieli judiciare. Totodată, a dispus plata sumei de 200.000 lei, onorariu apărător oficiu, din fondul Ministerului Justiției. Se motivează că în cazul pedepselor definitive, aplicarea conform art. 15 C. pen., a legii penale mai favorabile este facultativă și se ține seama de infracțiunea săvârșită, de persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunțarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei și de timpul cât a executat din pedeapsă.

Tribunalul, față de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana inculpatului, recidivist, cu atitudine nesinceră în fața instanței, de conduita acestuia după pronunțarea hotărârii și de timpul scurs de la începerea executării pedepsei, a apreciat că nu se impune reducerea pedepsei. Împotriva sentinței a declarat apel contestatorul condamnat, pe care nu l-a motivat în scris. Cu ocazia dezbaterilor, contestatorul prin apărător și personal a solicitat reducerea pedepsei, prin aplicarea legii penale mai favorabile. Prin decizia penală nr. 228 din 10 august 2004, Curtea de Apel Bacău, a admis apelul declarat de condamnat, a desființat în totalitate sentința atacată și în fond, a admis în baza art. 461 lit. a) C. proc.

pen., contestația formulată și în consecință: În baza art. 15 C. pen., cu referire la art. 1 pct. 5 din O.U.G. nr. 207/2000, aprobată prin Legea nr. 456/2001, prin care s-a modificat art. 146 C. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei în art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și s-a redus pedeapsa de la 10 la 8 ani închisoare. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței . Hotărârea instanței de apel a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care a invocat motivul prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., susținând că nelegal s-a dispus schimbarea încadrării juridice, intrată în puterea lucrului judecat, ceea ce a determinat greșita reducere a pedepsei.

Se solicită casarea deciziei recurate și menținerea hotărârii primei instanțe. Recursul este fondat. Modificarea pedepsei în cazul intervenirii unei legi penale noi, mai favorabilă este reglementată de art. 458 C. proc. pen. și privește numai pedeapsa aplicată, fără a putea duce și la modificarea încadrării juridice a faptei, aceasta fiind intrată în puterea lucrului judecat. În consecință, greșit instanța de apel a considerat că intervenirea unei noi legi penale mai favorabile, poate determina schimbarea încadrării, iar modificarea încadrării are ca urmare reducerea pedepsei. Aplicarea art. 15 C. pen., nu este de natură a duce la schimbarea încadrării juridice și nici nu este condiționată de o astfel de schimbare.

Aplicarea acestui articol este facultativă, instanța urmând să țină seama de unele criterii, care au fost arătate mai înainte. Prima instanță a ținut seama de aceste criterii, astfel cum s-a motivat în considerentele sentinței, le-a apreciat judicios și a concluzionat corect că nu se impune reducerea pedepsei. Instanța de apel, admițând apelul și contestația condamnatului a pronunțat o hotărâre contrară legii, ceea ce constituie motivul de recurs, prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. Pentru aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., urmează a admite recursul, a se casa decizia atacată și menține hotărârea primei instanțe, apelul fiind greșit admis. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, împotriva deciziei penale nr. 228 din 10 august 2004 a Curții de Apel Bacău, privind pe inculpatul R.C. Casează decizia atacată și menține sentința penală nr. 142/ D din 13 mai 2004 a Tribunalului Bacău. Onorariu avocat din oficiu în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2004.