ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1573/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea atacată cu recurs, încheierea nr. 430/CA/2004 - PI, pronunțată la data de 6 septembrie 2004, în dosarul nr. 3167/2004, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a admis cererea formulată de reclamantul J.A., în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul de Poliție de Frontieră Bihor și Direcția de Poliție de Frontieră Oradea și a dispus suspendarea executării dispoziției nr. S/II/7195 din 22 iunie 2004, emisă de Secretarul de stat din ministerul pârât. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că reclamantul a contestat legalitatea dispoziției nr. S/II/7195 din 22 iunie 2004, prin care s-a luat măsura mutării reclamantului, în interesul serviciului, la Direcția Poliției de Frontieră Constanța, în dosarul nr. 3168/CA/2004, aflat pe rolul aceleiași Curți.

În considerentele soluției, instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, cu motivarea că punerea în executare a dispoziției respective ar crea un prejudiciu moral pentru familia reclamantului. Împotriva acestei soluții a formulat recurs, Ministerul Administrației și Internelor, susținând că instanța de fond a dat o hotărâre lipsită de temei legal, reținând în mod greșit că ar fi fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990. Recursul este întemeiat. Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanței, să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la soluționarea acțiunii.

Deci, legiuitorul a instituit două condiții cumulative, și anume, trebuie să existe un caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care poate fi prevenită prin suspendarea executării actului administrativ atacat. Or, în cauză, nici din încheierea pronunțată și nici din actele dosarului nu rezultă iminența producerii unei pagube în dauna intimatului-reclamant, simpla afirmație în legătură cu un eventual prejudiciu moral pentru familia acestuia, nefiind în măsură să conducă la concluzia că cerințele art. 9 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, în vigoare la data litigiului, ar fi satisfăcute. Astfel fiind, recursul de față este întemeiat și va fi admis, hotărârea atacată va fi casată și, rejudecând cauza, cererea de suspendare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor împotriva încheierii nr. 430/CA/2004 - PI din 6 septembrie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și contencios administrativ. Casează încheierea atacată și pe fond, respinge cererea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2005.