ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1061/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe

rolul Curții de Apel Oradea, reclamantul C.S. a solicitat în contradictoriu cu

pârâții D.G.F.P. Bihor, Garda Financiară – Comisariatul General lămurirea

dispozitivului sentinței nr. 469/ CA din 1 noiembrie 2004.

drept care au stat la baza formulării cererii

Reclamantul arată că a

întâmpinat greutăți la punerea în executare a sentinței, fiind considerată de

pârâți „ambiguă”, deoarece deși s-a dispus anularea selecției care a stat la

baza preluării prin transfer în interesul serviciului a personalului cu

atribuțiile Gărzii Financiare și a personalului care rămâne în structura

Ministerului Finanțelor Publice, capătul de cerere privind încadrarea

reclamantului prin transfer la Garda Financiară a fost respins.

fond

Prin sentința nr. 178 din 20

octombrie 2008, pronunțată în

d

osar

nr. 4520/35/2004, Curtea de Apel Oradea a admis contestația la executare

formulată de reclamant și în interpretarea înțelesului întinderii și aplicării

dispozitivului sentinței nr. 469 din 1 noiembrie 2004, s-a reținut că

reclamantul redobândește funcția deținută anterior emiterii Deciziei nr. 93 din

29 ianuarie 2004, urmând a se face o selecție potrivit criteriilor stabilite și

comunicate de Garda Financiară în funcție de care se va face transferul

reclamantului sau va rămâne în structura M.F.

drept care au format convingerea instanței de fond

Curtea de Apel Oradea a

aplicat prevederile art. 400 C. proc. civ. și a enunțat considerentele de la

pagina 7 din sentința nr. 469/2004, conform cărora în urma anulării Deciziei nr.

93/2004, reclamantul urmează să redobândească funcția deținută anterior și în urma

anulării selecției făcute se va face o selecție potrivit criteriului

profesionalismului în funcție de care se va stabili dacă reclamantul va fi

transferat în interesul serviciului sau va rămâne în structura M.F.

pârâta D.G.F.P. Bihor

Motiv de recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul consideră că

cererea reclamantului a fost formulată cu încălcarea prevederilor art. 401

alin.

(1) pct. 1

C. proc. civ., nu a

respectat termenul prevăzut expres de lege, conform căruia „contestația privind

lămurirea înțelesului întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate

face oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere

executarea silită”.

Instanța de fond a respins

în mod greșit excepția tardivității formulării cererii, deoarece în dosar nu

există dovada vreunui act de executare de natură a întrerupe cursul

prescripției dreptului de a cere executarea silită.

Garda Financiară – Comisariatul General

Motive de recurs întemeiate

pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 C. proc. civ. și art. 304

1

C.

proc. civ.

6.1. Instanța a încălcat

formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității art. 105 alin. (2) C.

proc. civ.

Recurenta invocă împrejurarea

necitării, conform art. 89 și art. 114

1

alin. (3) C. proc. civ.,

precum și faptul că cererea introductivă de instanță nu cuprinde mențiunile

obligatorii prevăzute de art. 112 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

6.2. Hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine

de natura pricinii.

Instanța de fond, în

interpretarea dispozitivului sentinței nr. 469/2004, a reținut în mod eronat că

reclamantul redobândește funcția deținută anterior emiterii Deciziei nr. 93/2004,

urmând a se face o selecție potrivit criteriului profesionalismului în funcție

de care reclamantul va fi transferat în interesul serviciului sau va rămâne în

structura M.F.

Din lecturarea

dispozitivului se poate observa că instanța de fond a dispus că reclamantul

redobândește funcția deținută anterior emiterii Deciziei nr. 93/2004, dar și că

în urma unei noi selecții reclamantul va fi transferat în interesul serviciului

la Garda Financiară sau va rămâne în structura M.F.

Recurenta consideră că în

ipoteza în care reclamantul redobândește funcția deținută anterior la Garda Financiară nu este posibil ca în urma unei noi selecții acesta să fie transferat în

interesul serviciului tot la Garda Financiară, pe funcția pe care deja a redobândit-o.

II. Considerentele instanței

de recurs

recurs referitor la prescripția dreptului de a cere executarea silită și

implicit a tardivității formulării acțiunii ( art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Potrivit art. 405 alin. (1)

teza I C. proc. civ., „dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen

de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel”.

În materia contenciosului

administrativ nu este prevăzut un termen de executare silită derogatoriu de la

prevederile art. 405 C. proc. civ.

În speță, posibilitatea de a

cere executarea silită a început la 21 aprilie 2005, conform art. 24 din Legea nr.

554/2004.

În termen de 3 ani,

reclamantul a solicitat executarea sentinței, însă cursul prescripției a fost

întrerupt conform art. 405

2

alin. (1) C. proc. civ., deoarece recurenta

- pârâtă Garda Financiară – Comisariatul General, în vederea lămuririi

situației, a cerut punctul de vedere al Direcției Generale Juridice din cadrul

M.E.F., conform adresei.

Răspunsul Direcției juridice

nu a fost depus la dosar, iar reclamantul a fost nevoit să acționeze în

instanță, prin cererea depusă la 15 septembrie 2008.

Față de acestea se va

constata că acțiunea a fost formulată înăuntrul termenului de prescripție,

potrivit art. 401 alin. (1)

1

C. proc. civ., motivul de recurs fiind

nefondat.

recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. – încălcarea

formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C.

proc. civ.

Motivul de recurs se va

respinge ca nefondat, deoarece recurenta a fost citată prin fax, existând

dovada acestuia, iar sentința recurată a fost comunicată la sediul din București,

sediul confirmat chiar de recurentă.

Mențiunile de la art. 112 alin.

(1) pct. 1 C. proc. civ. nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității cererii,

iar recurenta nu a făcut dovada vătămării, ce nu se poate înlătura decât prin

anularea cererii având în vedere că părțile au fost citate la sediul acestora.

De asemenea, nu s-a făcut

dovada vătămării lipsei din acțiune a numărului de înmatriculare în registrul

comerțului, codul fiscal și contul bancar al recurentei.

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., art. 304

1

C.

proc. civ. este întemeiat.

Dispozitivul sentinței nr. 469

din 1 noiembrie 2004 nu necesită lămurire, deoarece acesta dispune în mod clar

anularea deciziei nr. 93/2004, anularea selecției care a stat la baza preluării

prin transfer în interesul serviciului a personalului cu atribuțiile Gărzii

Financiare și a personalului care rămâne în structura M.F.

S-a dispus și respingerea

cererii reclamantului de încadrare prin transfer la Garda Financiară și despăgubiri.

Executarea hotărârii

judecătorești trebuie făcută în sensul dispozitivului acesteia, respectiv a

efectuării unei noi selecții de preluare prin transfer în interesul serviciului

a personalului care rămâne în structura M.F. și a personalului care va trece la Garda Financiară reorganizată.

În mod firesc s-a dispus

respingerea cererii reclamantului de încadrare prin transfer la Garda Financiară deoarece numai în baza unei noi selecții, care va respecta prevederile

legale, se va hotărî dacă reclamantul rămâne în structura M.F. sau va fi

transferat la Garda Financiară.

Interpretarea dispozitivului

sentinței nr. 469/2004 prin referire la considerente excede prevederilor art. 400

C. proc. civ., deoarece dispozitivul nu conține mențiunea că reclamantul

dobândește funcția deținută anterior.

Considerentele sentinței se

referă la funcția dobândită anterior emiterii deciziei nr. 93/2004, care nu era

în structura Gărzii Financiare astfel cum a fost reorganizată, ci subordonată M.F.P.

Instanța de recurs nu înțelege

din ce motiv într-un termen rezonabil, nu s-a făcut o nouă selecție a

personalului pentru a se putea stabili dacă reclamantul rămâne în structura M.F.P.

sau trece în subordinea Autorității Naționale de

c

ontrol, la Garda Financiară, reorganizată conform O.U.G. nr. 91/2003.

În prezent, este firesc a se

pune problema redobândirii de către reclamant a funcției deținute anterior emiterii

deciziei nr. 93/2008, deoarece Garda Financiară a revenit în subordinea M.F.,

iar selecția nu mai poate fi realizată.

Astfel, dacă reclamantul a

solicitat repunerea în drepturile avute anterior Deciziei nr. 93/2004, cererea

este conformă sentinței nr. 469/2004, însă pentru aceasta nu este nevoie de

lămurirea dispozitivului, care este clar, ci de studierea și înțelegerea

reglementărilor intervenite după apariția O.U.G. nr. 91/2003.

temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. și art. 30 din Legea nr. 554/2004,

modificată și completată, urmează a se admite recursurile, a se casa sentința

recurată și a respinge cererea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de D.G.F.P. Bihor și Garda Financiară – Comisariatul General, împotriva

sentinței nr. 178/CA-P.I. din 20 octombrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

respinge cererea formulată de C.S., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 26 februarie 2009.