ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2165/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2165/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prima instanță.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată

la data de 25 august 2008

pe rolul Curții de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.I. a chemat în judecată pe

pârâtul

Ministerul Economiei și Finanțelor

(în prezent Ministerul Finanțelor Publice, conform prevederilor art. 8 din

O.U.G. nr. 221/2008 și art. 26 alin. (2) din H.G. nr. 349/2001), solicitând

instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:

-

anularea

ordinului nr. 773 din 14 martie 2008 și a ordinului nr. 1114 din

10 aprilie 2008 emise de ministrul economiei și

finanțelor;

-

repararea pagubei suferite ca urmare a emiterii

ordinului ministrului

economiei și finanțelor nr. 1114 din 10 aprilie 2008, respectiv plata

indemnizației de conducere și a drepturilor aferente postului ocupat anterior;

-

suspendarea

executării actelor administrative atacate, până la soluționarea irevocabilă a

cauzei, în baza art. 15 alin. (1)  din Legea nr. 554/2004;

-

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În

motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat, în esență,

următoarele:

Prin

ordinul nr. 773 din 14 martie 2008, reclamantul, care ocupa funcția de

comisar-șef secție la Secția Gărzii Financiare a județului Satu Mare, a fost

detașat pe o perioadă de 6 luni la Secția Gărzii

Financiare a județului Brăila, în funcția publică de conducere de comisar-șef

secție. Detașarea s-a dispus în baza

art. 87 alin. (1) lit. a) și b) și

alin. (2) lit. b) și art. 89 alin. (1)  și (2) din Legea nr. l88/1999,

republicată.

Conform

comunicatului de presă emis de Ministerul Economiei și Finanțelor, detașarea

s-a făcut în cadrul unei acțiuni de detașare în masă la nivelul instituției în

considerarea faptului că persoanele „care au avut rezultate excelente pe plan

local au fost trimise să identifice și să elimine eventualele

disfuncționalități din județele cu performanțe mai scăzute".

Analizând

posibilitățile de menținere a relațiilor de familie, în funcție de distanța de

770 km dintre localitatea de domiciliu (Satu Mare) și localitatea de detașare

(Brăila), reclamantul a avut de suferit din punct de vedere medical, fiind

internat în spital în perioada 19 martie 2008 - 31 martie 2008, neputându-se

prezenta la postul în care a fost detașat, iar la data de 19 martie 2008 a

înaintat Comisariatului General al Gărzii Financiare motivele refuzului

detașării întemeiate pe dispozițiile art. 89 alin. (3) lit. c) și f) din Legea

nr. l88/1999, republicată.

A susținut reclamantul că ordinul nr. 773 din 14 martie

2008 reprezintă un abuz de drept, fiind emis cu rea-credință și cu încălcarea

dreptului la respectarea

vieții de familie, consacrat de art. 8 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Ulterior comunicării motivelor și refuzului detașării, la care nu a

primit

niciun răspuns, prin ordinul

ministrului economiei și finanțelor nr. 1114 din 10

aprilie 2008,

conform prevederilor art.91 alin. (4) din Legea nr.188/1999, republicată,

reclamantul a fost mutat definitiv în funcția publică de execuție de comisar

superior clasa I, treapta 1 în cadrul Secției județene a Gărzii Financiare

Satu-Mare, începând cu data de 1 aprilie 2008.

Reclamantul

a precizat că ordinul nr. 1114 din 10 aprilie 2008 retroactivează fiind emis la

10 aprilie 2008, dar dispunând mutarea începând cu data de 1 aprilie 2008, că,

deși a fost în concediu medical în perioada 19 martie-15 iunie 2008, ordinul nu

i-a fost comunicat personal, ci doar pe adresa Secției județene a

Gărzii Financiare Satu-Mare, fiindu-i comunicat la

cerere abia la data de 28 iulie

2008.

In probațiune, reclamantul a depus: cererea adresată Ministerului

Economiei și Finanțelor prin care solicita comunicarea ordinului nr. 1114 din

10 aprilie 2008; Raportul adresat Comisariatului General al Gărzii Financiare;

adresa prin care Ministerul Economiei și Finanțelor a comunicat reclamantului

ordinul nr. 1114 din 10 aprilie 2008; Ordinul ministrului economiei și

finanțelor nr. 1114 din 10 aprilie 2008; adresa prin care Secția Județeană a

Gărzii Financiare Satu-Mare a comunicat reclamantului cele dispuse prin Ordinul

nr. 1114 din 10 aprilie 2008; Ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 773

din 14 martie 2008, precum și alte înscrisuri.

Soluția primei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 180/C A/2008 - P.I. din 20 octombrie 2008,

Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal a respins acțiunea reclamantului S.I., reținând, în esență, următoarele:

Reclamantul nu a exprimat, în sensul dispozițiilor art. 89

alin. (3) din Legea

nr. 188/1999, refuzul său față de detașarea dispusă prin Ordinul nr. 773

din 14 martie 2008, întrucât prin actul pe care îl invocă, intitulat

„Raport", arată evoluția stării sale de sănătate și faptul că după

stabilizarea situației sale urmează a informa cu privire la continuarea

activității sau renunțarea la funcția de conducere pe care o deținea și că se

va consulta cu familia în privința refuzului detașării.

S-a

avut în vedere de prima instanță că, prin înscrisul din 1 aprilie 2008,

reclamantul, în considerarea stării sale de sănătate, a adresat Gărzii

Financiare rugămintea de a aproba trecerea sa de pe funcția de conducere de

comisar-șef secție pe funcția de execuție comisar superior, a solicitat să nu i

se acorde preavizul legal, iar trecerea să se facă începând cu data de 1

aprilie 2008, astfel că nici din acest înscris nu rezultă refuzul reclamantului

de fi detașat, ci doar motivele care fundamentează solicitarea de trecere într-o

funcție de execuție.

În raport de probatoriul administrat, Curtea de apel a concluzionat că,

la solicitarea scrisă a reclamantului, autoritatea publică pârâtă nu a avut de

soluționat refuzul reclamantului cu privire la detașare,

ci cererea acestuia de trecere pe o funcție de

execuție, motiv pentru care a emis ordinul nr. 1114 din

10 aprilie 2008,

cu respectarea prevederilor art. 97 din Legea nr. l88/1999, astfel că

reclamantul nu poate invoca o vătămare a drepturilor prevăzute de lege, atâta

timp cât autoritatea publică a dat curs întocmai

cererii acestuia.

Împotriva sentinței civile nr. 180/CA/2008 - P.I. din 20 octombrie 2008

a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, a declarat recurs reclamantul S.I.

Instanța de recurs

În motivele de recurs,

reclamantul a susținut că prin cererea depusă la 1 aprilie 2008, și raportul

din data de 19 martie 2008 reclamantul și-a exprimat refuzul de a fi detașat și

că instanța de fond a interpretat greșit conținutul acelor cereri.

A mai precizat că prima

instanță avea obligația legală de a cerceta voința reală cuprinsă în cererile

sale, context din care rezulta în mod evident că refuza detașarea, refuz

întemeiat pe motive de ordin medical și familial.

Recurentul a arătat că,

potrivit prevederilor art. 89 alin. (3) lit. c) și f) din Legea nr. 188/1999,

funcționarul public poate refuza detașarea dacă starea sănătății, dovedită cu

certificat medical, face contraindicată detașarea s-au dacă motive familiale

temeinice justifică refuzul de a da curs detașării.

A invocat și existența

cazului de nulitate a ordinului, cu motivarea că deși acesta a fost emis la 10

aprilie 2008, totuși mutarea în funcția publică de execuție s-a dispus începând

cu 1 aprilie 2008.

Examinând

motivele de recurs probele cauzei și legislația aplicabilă Înalta Curte reține

următoarele:

Legislația

aplicabilă.

Raporturile de serviciu ale

funcționarului public sunt guvernate de prevederile Legii nr. 188/1999 R,

privind Statutul funcționarului public.

Acest act normativ

reglementează în art. 87 , condițiile situațiile și modalitățile în care poate

fi modificat raportul de serviciu al funcționarului public de conducere s-au de

execuție.

De asemenea în cuprinsul

art. 87 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 R se prevede în mod expres că dacă

mobilitatea funcționarului public de execuție sau de conducere se dispune în

interes public, în condițiile legii, acesta nu poate refuza modificarea

raportului de serviciu, cu excepția cazurilor de la art. 89 alin. (3), sub

sancțiunea eliberării din funcție. Cazurile în care se poate refuza detașarea

sunt reglementate expres și limitativ în art. 89 alin. (3) din Legea nr. 188/1999

R, între acesta regăsindu-se și situația când starea sănătății, dovedită cu

certificat medical, face contraindicată detașarea lit. c) s-au când motive

familiale temeinice justifică refuzul de a da curs detașării lit. f).

Situația în

cauza prezentă.

Prin ordinul nr. 773 din 14

martie 2008 (fila nr.15 dosar fond), reclamantul S.I., comisar șef secție la

Secția Gărzii Financiare a Județului Satu Mare, a fost detașat pe o perioadă de

6 luni, în aceeași funcție, la Secția Gărzii Financiare a Județului Brăila,

începând cu data de 19 martie 2008.

S-au avut în vedere la

emiterea ordinului prevederile art. 87 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (2)

lit. b) precum și cele ale art. 89 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999 R.

În cuprinsul ordinului la

art. 3 s-a indicat faptul că detașarea poate fi refuzată în condițiile art. 89

alin. (3) din Legea nr. 188/1999 R.

După primirea ordinului de

detașare nr. 773/2008 reclamantul-recurent S.I. a redactat un raport (fila

nr.11 dosar fond) către Garda de Mediu, Comisariatul Central, prin care a

arătat că are o stare de sănătate precară, că după stabilizarea sănătății,

urmează să informeze angajatorul, în sensul continuării activității sale pe funcția

de conducere pe care o deține sau renunțarea la această funcție, iar după

consultarea familiei va accepta sau refuza detașarea.

La data de 1 aprilie 2008,

prin cererea a cărei copie se află la fila 20 a dosarului de fond, reclamantul

recurent a adus la cunoștința angajatorului situația sa, sub aspectul stării de

sănătate, cât și al celei familiale.

În cerere a solicitat

aprobarea trecerii sale de pe funcția de conducere de comisar șef secție, pe

funcția de execuție comisar superior la Garda Financiară, secția Satu Mare,

începând cu data de 1 aprilie 2008.

Ulterior s-a emis ordinul

nr. 1114 din 10 aprilie 2008 (fila 13 dosar fond), prin care angajatorul, având

în vedere cererea reclamantului, a dispus mutarea definitivă a acestuia de la

data de 1 aprilie 2008, în funcția publică de execuție de comisar superior

clasa I treapta I, cu aceeași dată încetând aplicabilitatea ordinului nr. 673/2008.

În speța de față se

constată că deși reclamantul-recurent avea posibilitatea legală de a refuza

detașarea, pe motive medicale sau familiale, totuși în prima cerere (fila 11

dosar fond), al cărei conținut a fost rezumat mai sus, nu a refuzat detașarea,

ci numai a invocat motive de sănătate și de familie, precizând că după

stabilizarea sănătății și consultarea familiei va comunica angajatorului dacă

va mai continua activitatea în funcția de conducere și dacă acceptă sau refuză

detașarea, cu toate consecințele care decurg din aceasta.

Ulterior, ca urmare a

cererii formulate, din care rezultă fără echivoc voința funcționarului privind

trecerea într-o funcție de execuție, începând cu data de 1 aprilie 2008,

autoritatea angajatoare, luând act de voința funcționarului public, a procedat la

mutarea acestuia în funcția publică de execuție, măsură ce se circumscrie

noțiunii de modificare a raporturilor de serviciu la cererea funcționarului

public.

Față de situația de fapt

dovedită în cauza prezentă și de prevederile legale aplicabile speței, Înalta

Curte apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, că judecătorul

fondului a dat o corectă interpretare probelor și dispozițiilor legale, așa

încât motivul de recurs privind greșita interpretare a conținutului cererii

reclamantului formulată la data de 19 martie 2008 este nefondat.

Din prezentarea legislației

incidente în materia analizată rezultă că funcționarul public avea dreptul de a

refuza detașarea, numai în condițiile prevăzute de lege, iar refuzul său

trebuia să fie explicit și motivat.

Ori, în cererile pe care

le-a depus reclamantul-recurent nu a refuzat detașarea, ci a amânat exprimarea

unui punct de vedere privind eventualul refuz la o dată ulterioară.

Apoi, la 1 aprilie 2008

recurentul nu și-a exercitat dreptul de a refuza detașarea, ci a solicitat

trecerea într-o funcție de conducere, prin ordinul 1114 din 10 aprilie 2008

luându-se act de voința reclamantului.

În ceea ce privește motivul

de nulitate, constând în modificarea cu efect retroactiv a raporturilor de

serviciu, respectiv începând cu 1 aprilie 2008, deși data emiterii ordinului era

ulterioară, Înalta Curte arată că autoritatea emitentă a luat act de cererea

reclamantului, prin care solicita modificarea raporturilor de funcție începând

cu 1 aprilie 2008.

Ordinul privind modificarea

raporturilor de funcție, întemeiat pe cererea reclamantului, face parte din

categoria actelor administrative subiective, adică a acelor acte administrative

prin care se stabilesc, se modifică sau se sting drepturi subiective și

situații juridice individuale.

Ordinul fiind emis ca

urmare a exprimării voinței reclamantului, acesta are caracterul unui act

juridic bilateral, conținând acordul a două voințe, aceea a reclamantului și a

autorității angajatoare, acord prin care s-au modificat raporturile de

serviciu, situație în care critica din recurs este neavenită, iar motivul

respectiv nu poate constitui cauze de nulitate a ordinului.

Soluția instanței de recurs

Având în vedere analiza

efectuată mai sus, Înalta Curte reține că sentința primei instanței este legală

și temeinică, că toate criticile din recurs sunt nefondate, așa încât în

temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de S.I. împotriva sentinței civile nr. 180/CA/2008 - P.I. din

20 octombrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10

aprilie 2009.