ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2165/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prima instanță. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 25 august 2008 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.I. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice, conform prevederilor art. 8 din O.U.G. nr. 221/2008 și art. 26 alin. (2) din H.G.

nr. 349/2001), solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: - anularea ordinului nr. 773 din 14 martie 2008 și a ordinului nr. 1114 din 10 aprilie 2008 emise de ministrul economiei și finanțelor; - repararea pagubei suferite ca urmare a emiterii ordinului ministrului economiei și finanțelor nr. 1114 din 10 aprilie 2008, respectiv plata indemnizației de conducere și a drepturilor aferente postului ocupat anterior; - suspendarea executării actelor administrative atacate, până la soluționarea irevocabilă a cauzei, în baza art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; - obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat, în esență, următoarele: Prin ordinul nr. 773 din 14 martie 2008, reclamantul, care ocupa funcția de comisar-șef secție la Secția Gărzii Financiare a județului Satu Mare, a fost detașat pe o perioadă de 6 luni la Secția Gărzii Financiare a județului Brăila, în funcția publică de conducere de comisar-șef secție. Detașarea s-a dispus în baza art. 87 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (2) lit. b) și art. 89 alin. (1) și (2) din Legea nr. l88/1999, republicată.

Conform comunicatului de presă emis de Ministerul Economiei și Finanțelor, detașarea s-a făcut în cadrul unei acțiuni de detașare în masă la nivelul instituției în considerarea faptului că persoanele „care au avut rezultate excelente pe plan local au fost trimise să identifice și să elimine eventualele disfuncționalități din județele cu performanțe mai scăzute". Analizând posibilitățile de menținere a relațiilor de familie, în funcție de distanța de 770 km dintre localitatea de domiciliu (Satu Mare) și localitatea de detașare (Brăila), reclamantul a avut de suferit din punct de vedere medical, fiind internat în spital în perioada 19 martie 2008 - 31 martie 2008, neputându-se prezenta la postul în care a fost detașat, iar la data de 19 martie 2008 a înaintat Comisariatului General al Gărzii Financiare motivele refuzului detașării întemeiate pe dispozițiile art. 89 alin. (3) lit. c) și f) din Legea nr. l88/1999, republicată.

A susținut reclamantul că ordinul nr. 773 din 14 martie 2008 reprezintă un abuz de drept, fiind emis cu rea-credință și cu încălcarea dreptului la respectarea vieții de familie, consacrat de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Ulterior comunicării motivelor și refuzului detașării, la care nu a primit niciun răspuns, prin ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 1114 din 10 aprilie 2008, conform prevederilor art.91 alin. (4) din Legea nr.188/1999, republicată, reclamantul a fost mutat definitiv în funcția publică de execuție de comisar superior clasa I, treapta 1 în cadrul Secției județene a Gărzii Financiare Satu-Mare, începând cu data de 1 aprilie 2008. Reclamantul a precizat că ordinul nr. 1114 din 10 aprilie 2008 retroactivează fiind emis la 10 aprilie 2008, dar dispunând mutarea începând cu data de 1 aprilie 2008, că, deși a fost în concediu medical în perioada 19 martie-15 iunie 2008, ordinul nu i-a fost comunicat personal, ci doar pe adresa Secției județene a Gărzii Financiare Satu-Mare, fiindu-i comunicat la cerere abia la data de 28 iulie 2008. In probațiune, reclamantul a depus: cererea adresată Ministerului Economiei și Finanțelor prin care solicita comunicarea ordinului nr. 1114 din 10 aprilie 2008; Raportul adresat Comisariatului General al Gărzii Financiare; adresa prin care Ministerul Economiei și Finanțelor a comunicat reclamantului ordinul nr. 1114 din 10 aprilie 2008; Ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 1114 din 10 aprilie 2008;

adresa prin care Secția Județeană a Gărzii Financiare Satu-Mare a comunicat reclamantului cele dispuse prin Ordinul nr. 1114 din 10 aprilie 2008; Ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 773 din 14 martie 2008, precum și alte înscrisuri. Soluția primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 180/C A/2008 - P.I.

din 20 octombrie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantului S.I., reținând, în esență, următoarele: Reclamantul nu a exprimat, în sensul dispozițiilor art. 89 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, refuzul său față de detașarea dispusă prin Ordinul nr. 773 din 14 martie 2008, întrucât prin actul pe care îl invocă, intitulat „Raport", arată evoluția stării sale de sănătate și faptul că după stabilizarea situației sale urmează a informa cu privire la continuarea activității sau renunțarea la funcția de conducere pe care o deținea și că se va consulta cu familia în privința refuzului detașării.

S-a avut în vedere de prima instanță că, prin înscrisul din 1 aprilie 2008, reclamantul, în considerarea stării sale de sănătate, a adresat Gărzii Financiare rugămintea de a aproba trecerea sa de pe funcția de conducere de comisar-șef secție pe funcția de execuție comisar superior, a solicitat să nu i se acorde preavizul legal, iar trecerea să se facă începând cu data de 1 aprilie 2008, astfel că nici din acest înscris nu rezultă refuzul reclamantului de fi detașat, ci doar motivele care fundamentează solicitarea de trecere într-o funcție de execuție.

În raport de probatoriul administrat, Curtea de apel a concluzionat că, la solicitarea scrisă a reclamantului, autoritatea publică pârâtă nu a avut de soluționat refuzul reclamantului cu privire la detașare, ci cererea acestuia de trecere pe o funcție de execuție, motiv pentru care a emis ordinul nr. 1114 din 10 aprilie 2008, cu respectarea prevederilor art. 97 din Legea nr. l88/1999, astfel că reclamantul nu poate invoca o vătămare a drepturilor prevăzute de lege, atâta timp cât autoritatea publică a dat curs întocmai cererii acestuia. Împotriva sentinței civile nr. 180/CA/2008 - P.I. din 20 octombrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul S.I.

Instanța de recurs În motivele de recurs, reclamantul a susținut că prin cererea depusă la 1 aprilie 2008, și raportul din data de 19 martie 2008 reclamantul și-a exprimat refuzul de a fi detașat și că instanța de fond a interpretat greșit conținutul acelor cereri. A mai precizat că prima instanță avea obligația legală de a cerceta voința reală cuprinsă în cererile sale, context din care rezulta în mod evident că refuza detașarea, refuz întemeiat pe motive de ordin medical și familial. Recurentul a arătat că, potrivit prevederilor art. 89 alin. (3) lit. c) și f) din Legea nr. 188/1999, funcționarul public poate refuza detașarea dacă starea sănătății, dovedită cu certificat medical, face contraindicată detașarea s-au dacă motive familiale temeinice justifică refuzul de a da curs detașării.

A invocat și existența cazului de nulitate a ordinului, cu motivarea că deși acesta a fost emis la 10 aprilie 2008, totuși mutarea în funcția publică de execuție s-a dispus începând cu 1 aprilie 2008. Examinând motivele de recurs probele cauzei și legislația aplicabilă Înalta Curte reține următoarele: Legislația aplicabilă. Raporturile de serviciu ale funcționarului public sunt guvernate de prevederile Legii nr. 188/1999 R, privind Statutul funcționarului public. Acest act normativ reglementează în art. 87 , condițiile situațiile și modalitățile în care poate fi modificat raportul de serviciu al funcționarului public de conducere s-au de execuție.

De asemenea în cuprinsul art. 87 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 R se prevede în mod expres că dacă mobilitatea funcționarului public de execuție sau de conducere se dispune în interes public, în condițiile legii, acesta nu poate refuza modificarea raportului de serviciu, cu excepția cazurilor de la art. 89 alin. (3), sub sancțiunea eliberării din funcție. Cazurile în care se poate refuza detașarea sunt reglementate expres și limitativ în art. 89 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 R, între acesta regăsindu-se și situația când starea sănătății, dovedită cu certificat medical, face contraindicată detașarea lit. c) s-au când motive familiale temeinice justifică refuzul de a da curs detașării lit. f). Situația în cauza prezentă.

Prin ordinul nr. 773 din 14 martie 2008 (fila nr.15 dosar fond), reclamantul S.I., comisar șef secție la Secția Gărzii Financiare a Județului Satu Mare, a fost detașat pe o perioadă de 6 luni, în aceeași funcție, la Secția Gărzii Financiare a Județului Brăila, începând cu data de 19 martie 2008. S-au avut în vedere la emiterea ordinului prevederile art. 87 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (2) lit. b) precum și cele ale art. 89 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999 R. În cuprinsul ordinului la art. 3 s-a indicat faptul că detașarea poate fi refuzată în condițiile art. 89 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 R. După primirea ordinului de detașare nr. 773/2008 reclamantul-recurent S.I.

a redactat un raport (fila nr.11 dosar fond) către Garda de Mediu, Comisariatul Central, prin care a arătat că are o stare de sănătate precară, că după stabilizarea sănătății, urmează să informeze angajatorul, în sensul continuării activității sale pe funcția de conducere pe care o deține sau renunțarea la această funcție, iar după consultarea familiei va accepta sau refuza detașarea. La data de 1 aprilie 2008, prin cererea a cărei copie se află la fila 20 a dosarului de fond, reclamantul recurent a adus la cunoștința angajatorului situația sa, sub aspectul stării de sănătate, cât și al celei familiale.

În cerere a solicitat aprobarea trecerii sale de pe funcția de conducere de comisar șef secție, pe funcția de execuție comisar superior la Garda Financiară, secția Satu Mare, începând cu data de 1 aprilie 2008. Ulterior s-a emis ordinul nr. 1114 din 10 aprilie 2008 (fila 13 dosar fond), prin care angajatorul, având în vedere cererea reclamantului, a dispus mutarea definitivă a acestuia de la data de 1 aprilie 2008, în funcția publică de execuție de comisar superior clasa I treapta I, cu aceeași dată încetând aplicabilitatea ordinului nr. 673/2008.

În speța de față se constată că deși reclamantul-recurent avea posibilitatea legală de a refuza detașarea, pe motive medicale sau familiale, totuși în prima cerere (fila 11 dosar fond), al cărei conținut a fost rezumat mai sus, nu a refuzat detașarea, ci numai a invocat motive de sănătate și de familie, precizând că după stabilizarea sănătății și consultarea familiei va comunica angajatorului dacă va mai continua activitatea în funcția de conducere și dacă acceptă sau refuză detașarea, cu toate consecințele care decurg din aceasta. Ulterior, ca urmare a cererii formulate, din care rezultă fără echivoc voința funcționarului privind trecerea într-o funcție de execuție, începând cu data de 1 aprilie 2008, autoritatea angajatoare, luând act de voința funcționarului public, a procedat la mutarea acestuia în funcția publică de execuție, măsură ce se circumscrie noțiunii de modificare a raporturilor de serviciu la cererea funcționarului public.

Față de situația de fapt dovedită în cauza prezentă și de prevederile legale aplicabile speței, Înalta Curte apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, că judecătorul fondului a dat o corectă interpretare probelor și dispozițiilor legale, așa încât motivul de recurs privind greșita interpretare a conținutului cererii reclamantului formulată la data de 19 martie 2008 este nefondat. Din prezentarea legislației incidente în materia analizată rezultă că funcționarul public avea dreptul de a refuza detașarea, numai în condițiile prevăzute de lege, iar refuzul său trebuia să fie explicit și motivat. Ori, în cererile pe care le-a depus reclamantul-recurent nu a refuzat detașarea, ci a amânat exprimarea unui punct de vedere privind eventualul refuz la o dată ulterioară.

Apoi, la 1 aprilie 2008 recurentul nu și-a exercitat dreptul de a refuza detașarea, ci a solicitat trecerea într-o funcție de conducere, prin ordinul 1114 din 10 aprilie 2008 luându-se act de voința reclamantului. În ceea ce privește motivul de nulitate, constând în modificarea cu efect retroactiv a raporturilor de serviciu, respectiv începând cu 1 aprilie 2008, deși data emiterii ordinului era ulterioară, Înalta Curte arată că autoritatea emitentă a luat act de cererea reclamantului, prin care solicita modificarea raporturilor de funcție începând cu 1 aprilie 2008. Ordinul privind modificarea raporturilor de funcție, întemeiat pe cererea reclamantului, face parte din categoria actelor administrative subiective, adică a acelor acte administrative prin care se stabilesc, se modifică sau se sting drepturi subiective și situații juridice individuale.

Ordinul fiind emis ca urmare a exprimării voinței reclamantului, acesta are caracterul unui act juridic bilateral, conținând acordul a două voințe, aceea a reclamantului și a autorității angajatoare, acord prin care s-au modificat raporturile de serviciu, situație în care critica din recurs este neavenită, iar motivul respectiv nu poate constitui cauze de nulitate a ordinului. Soluția instanței de recurs Având în vedere analiza efectuată mai sus, Înalta Curte reține că sentința primei instanței este legală și temeinică, că toate criticile din recurs sunt nefondate, așa încât în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.I. împotriva sentinței civile nr. 180/CA/2008 - P.I. din 20 octombrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2009.