ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3466/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamantul D.I. a chemat în judecată Ministerul

Finanțelor Publice solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța

să dispună suspendarea executării Ordinului nr. 2797 din 5 octombrie 2009, cu

privire la eliberarea sa din funcția de director coordonator al Secției Gărzii

Financiare a județului Caraș Severin, până la pronunțarea instanței de fond

asupra cererii de anulare a actului în contencios administrativ.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că

la data de 6 octombrie 2009, a fost comunicat către Garda Financiară Secția

județului Caraș Severin, Ordinul nr. 2797 cu privire la eliberarea sa din

funcția de director coordonator al Secției Gărzii Financiare a județului Caraș

Severin .

Împotriva Ordinului nr. 2797 din 5 octombrie

2009 reclamantul arată că a formulat plângere prealabilă prin care a solicitat

organului emitent revocarea ordinului întrucât executarea acestuia i-ar crea un

prejudiciu deosebit de mare, care ar fi greu de recuperat ulterior, după

soluționarea cauzei în contencios administrativ, în momentul în care va avea

câștig de cauză.

Reclamantul a invocat și jurisprudența Curții de

Justiție a Comunităților Europene care este constantă în a statua că, pentru a

dispune suspendarea executării unui act emis de Comisie trebuie avut în vedere

principiul proporționalității, respectiv riscul asociat fiecărui rezultat

posibil.

Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 415 din 26 noiembrie 2009 a admis cererea formulată de reclamant și a suspendat executarea Ordinului nr. 2797 din 5

octombrie 2009 emis de către pârât până la pronunțarea instanței de fond.

Totodată, a obligat pârâtul la plata către

reclamant a sumei de 1010,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată,

reprezentând onorariu de avocat, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.

Pentru a pronunța această sentință instanța a

reținut că în speță sunt îndeplinite condițiile legale pentru a interveni

suspendarea actului administrativ atacat.

Astfel, reține instanța, în contextul în care

reclamantul a deținut funcția de director coordonator al Gărzii Financiare

Caraș Severin, în temeiul unui contract de management pe o perioadă de 1 an a

impus o serie de reguli interne în scopul funcționării optime a componentelor compartimentului

pe care la coordonat. Odată cu eliberarea sa din funcție, aceste reguli

intervine, menite să asigure buna funcționare a instituției nu mai sunt

respectate, situație care cauzează perturbarea activității Gărzii Financiare

Caraș Severin.

Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală

și netemeinică a declarat recurs A.N.A.F., pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs se încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a

dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În motivele de recurs se arată că în mod greșit

instanța de fond a admis cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 2797

din 5 octombrie 2009, prin care s-a dispus eliberarea reclamantului – intimat

din funcția de director coordonator al Secției Gărzii Financiare Caraș Severin,

până la pronunțarea instanței de fond.

În cadrul motivelor de recurs se susține că

cererea de suspendare nu îndeplinea condițiile cumulative prevăzute de art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul existenței unor cazuri bine

justificate și a iminenței producerii unei pagube.

Se arată că argumentele reținute, prin sentința

atacată privind aparența de nelegalitate a ordinului contestat, nu reprezintă

motive bine justificate care să infirme prezumția de legalitate a ordinului

deoarece în cazul reclamantului nu a fost încălcată legea și contractul de

management.

Ordinul de eliberare a reclamantului din funcția

publică deținută nr. 2797 din 5 octombrie 2009 s-a făcut în baza O.U.G. nr. 37/2009

– act normativ în vigoare la data emiterii sale și în baza raportului de

evaluare, întocmit legal de către Comisia de evaluare care a evaluat

activitatea reclamantului-intimat ca fiind necorespunzătoare fapt care a

determinat emiterea ordinului.

Iar în cazul reclamantei au fost respectate

dispozițiile art. 5 lit. d) din contractul de management recurentul

exercitându-și dreptul de control cu privire la modul de îndeplinire a

obligațiilor reclamantului-intimat asumate la data încheierii contractului de

management.

Se arată că în cauză nu poate fi asimilat

contractul de management cu un contract individual de muncă, deoarece acest

contract are în vedere doar dispozițiile H.G. nr. 527/2009 și O.U.G. nr. 37/2009

și nu se completează cu dispozițiile Codului muncii.

Se concluzionează că nu există îndeplinită

condiția existenței unor cazuri bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2

alin. (1) lit. t) care să infirme legalitatea ordinului a cărui suspendare se

solicită.

În ceea ce privește condiția existenței unei

pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004

se arată în motivele de recurs că nu este îndeplinită. Eliberarea reclamantului

din funcția publică deținută nu a determinat perturbarea gravă a activității

Gărzii Financiare Caraș Severin, iar în perioada incapacității temporare de

muncă reclamantul beneficiază de dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 158/2005.

Iar potrivit Ordinului nr. 2866/2009 s-a dispus executarea prevederilor

Ordinului nr. 2797/2009 ca urmare a ivirii incapacității temporare de muncă.

Se invocă în susținerea recursului practică

judecătorească. La dosarul intimatului-reclamant a formulat întâmpinare în care

a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de

motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele

considerente.

Sentința atacată este legală și temeinică fiind

dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

în sensul că sunt îndeplinite cumulativ condițiile privind suspendarea

provizorie a ordinului de eliberare din funcție până la pronunțarea instanței

de fond.

Curtea nu va reține susținerile din recurs

privind neîndeplinirea condiției privind existența unor cazuri bine justificate

în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În cauză această condiție este îndeplinită

deoarece în cazul reclamantului-intimat există o puternică îndoială asupra

prezumției de legalitate de care se bucură Ordinul nr. 2797 din 5 octombrie

2009 emis în baza O.U.G. nr. 37/2009. Faptul că acest act normativ era în

vigoare la data emiterii nu asigură în mod absolut caracterul legal al

ordinului contestat, care a fost emis în baza unei ordonanțe apreciată ulterior

ca neconstituțională.

Deși în recurs se invocă eliberarea din funcția

publică și încetarea contractului de management ca urmare a aprecierii

activității reclamantului ca fiind necorespunzătoare acestea nu pot face

obiectul verificării în raport de obiect în cadrul cererii de suspendare.

În mod aparent ordinul contestat a cărei

suspendare se solicită este nemotivat în fapt deoarece nu pot fi verificate

motivele pentru care activitatea recurentului a fost apreciată ca

necorespunzătoare în raport cu atribuțiile sale din contractul de management.

Având în vedere nelegalitățile invocate cu

privire la O.U.G. nr. 37/2009 – act normativ care a stat baza emiterii

Ordinului nr. 2797 din 5 octombrie 2009, Curtea apreciază că în cauză nu sunt

întemeiate susținerile din recurs privind neîndeplinirea condiției prevăzute de

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind existența unor cazuri bine

justificate care să creeze o îndoială serioasă privind legalitatea ordinului de

eliberare din funcția publică.

În ceea ce privește condiția existenței unei

pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004

susținerile din recursuri nu sunt întemeiate. Faptul că dispozițiile ordinului,

privind eliberarea reclamantului – intimat din funcția de conducere deținută,

au fost suspendate pe perioada incapacității de muncă nu infirmă cele reținute

de instanța de fond.

Eliberarea reclamantului-intimat din funcția

publică de conducere aceea de director coordonator al Gărzii Financiare Caraș

Severin, funcția deținută în baza unui contract de management a fost de natură

a produce o pagubă iminentă pentru intimat constând în drepturile salariale dar

în special emiterea ordinului a fost de natură să perturbe activitatea

instituției Gărzii Financiare Caraș Severin ținând cont că odată cu eliberarea

din funcție a reclamantului regulile interne impuse în scopul funcționării

compartimentelor instituției nu sunt respectate, situație care cauzează

perturbarea activității instituției.

Față de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 312

alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca

legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de A.N.A.F. din cadrul Ministerul Finanțelor Publice împotriva

sentinței civile nr. 415 din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 iunie

2010.