ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3466/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul D.I. a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună suspendarea executării Ordinului nr. 2797 din 5 octombrie 2009, cu privire la eliberarea sa din funcția de director coordonator al Secției Gărzii Financiare a județului Caraș Severin, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a actului în contencios administrativ.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 6 octombrie 2009, a fost comunicat către Garda Financiară Secția județului Caraș Severin, Ordinul nr. 2797 cu privire la eliberarea sa din funcția de director coordonator al Secției Gărzii Financiare a județului Caraș Severin . Împotriva Ordinului nr. 2797 din 5 octombrie 2009 reclamantul arată că a formulat plângere prealabilă prin care a solicitat organului emitent revocarea ordinului întrucât executarea acestuia i-ar crea un prejudiciu deosebit de mare, care ar fi greu de recuperat ulterior, după soluționarea cauzei în contencios administrativ, în momentul în care va avea câștig de cauză. Reclamantul a invocat și jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene care este constantă în a statua că, pentru a dispune suspendarea executării unui act emis de Comisie trebuie avut în vedere principiul proporționalității, respectiv riscul asociat fiecărui rezultat posibil.

Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 415 din 26 noiembrie 2009 a admis cererea formulată de reclamant și a suspendat executarea Ordinului nr. 2797 din 5 octombrie 2009 emis de către pârât până la pronunțarea instanței de fond. Totodată, a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1010,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că în speță sunt îndeplinite condițiile legale pentru a interveni suspendarea actului administrativ atacat. Astfel, reține instanța, în contextul în care reclamantul a deținut funcția de director coordonator al Gărzii Financiare Caraș Severin, în temeiul unui contract de management pe o perioadă de 1 an a impus o serie de reguli interne în scopul funcționării optime a componentelor compartimentului pe care la coordonat.

Odată cu eliberarea sa din funcție, aceste reguli intervine, menite să asigure buna funcționare a instituției nu mai sunt respectate, situație care cauzează perturbarea activității Gărzii Financiare Caraș Severin. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs A.N.A.F., pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În motivele de recurs se arată că în mod greșit instanța de fond a admis cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 2797 din 5 octombrie 2009, prin care s-a dispus eliberarea reclamantului – intimat din funcția de director coordonator al Secției Gărzii Financiare Caraș Severin, până la pronunțarea instanței de fond.

În cadrul motivelor de recurs se susține că cererea de suspendare nu îndeplinea condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul existenței unor cazuri bine justificate și a iminenței producerii unei pagube. Se arată că argumentele reținute, prin sentința atacată privind aparența de nelegalitate a ordinului contestat, nu reprezintă motive bine justificate care să infirme prezumția de legalitate a ordinului deoarece în cazul reclamantului nu a fost încălcată legea și contractul de management. Ordinul de eliberare a reclamantului din funcția publică deținută nr. 2797 din 5 octombrie 2009 s-a făcut în baza O.U.G. nr. 37/2009 – act normativ în vigoare la data emiterii sale și în baza raportului de evaluare, întocmit legal de către Comisia de evaluare care a evaluat activitatea reclamantului-intimat ca fiind necorespunzătoare fapt care a determinat emiterea ordinului.

Iar în cazul reclamantei au fost respectate dispozițiile art. 5 lit. d) din contractul de management recurentul exercitându-și dreptul de control cu privire la modul de îndeplinire a obligațiilor reclamantului-intimat asumate la data încheierii contractului de management. Se arată că în cauză nu poate fi asimilat contractul de management cu un contract individual de muncă, deoarece acest contract are în vedere doar dispozițiile H.G. nr. 527/2009 și O.U.G. nr. 37/2009 și nu se completează cu dispozițiile Codului muncii. Se concluzionează că nu există îndeplinită condiția existenței unor cazuri bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) care să infirme legalitatea ordinului a cărui suspendare se solicită.

În ceea ce privește condiția existenței unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 se arată în motivele de recurs că nu este îndeplinită. Eliberarea reclamantului din funcția publică deținută nu a determinat perturbarea gravă a activității Gărzii Financiare Caraș Severin, iar în perioada incapacității temporare de muncă reclamantul beneficiază de dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 158/2005. Iar potrivit Ordinului nr. 2866/2009 s-a dispus executarea prevederilor Ordinului nr. 2797/2009 ca urmare a ivirii incapacității temporare de muncă. Se invocă în susținerea recursului practică judecătorească. La dosarul intimatului-reclamant a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente. Sentința atacată este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul că sunt îndeplinite cumulativ condițiile privind suspendarea provizorie a ordinului de eliberare din funcție până la pronunțarea instanței de fond. Curtea nu va reține susținerile din recurs privind neîndeplinirea condiției privind existența unor cazuri bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. În cauză această condiție este îndeplinită deoarece în cazul reclamantului-intimat există o puternică îndoială asupra prezumției de legalitate de care se bucură Ordinul nr. 2797 din 5 octombrie 2009 emis în baza O.U.G.

nr. 37/2009. Faptul că acest act normativ era în vigoare la data emiterii nu asigură în mod absolut caracterul legal al ordinului contestat, care a fost emis în baza unei ordonanțe apreciată ulterior ca neconstituțională. Deși în recurs se invocă eliberarea din funcția publică și încetarea contractului de management ca urmare a aprecierii activității reclamantului ca fiind necorespunzătoare acestea nu pot face obiectul verificării în raport de obiect în cadrul cererii de suspendare. În mod aparent ordinul contestat a cărei suspendare se solicită este nemotivat în fapt deoarece nu pot fi verificate motivele pentru care activitatea recurentului a fost apreciată ca necorespunzătoare în raport cu atribuțiile sale din contractul de management.

Având în vedere nelegalitățile invocate cu privire la O.U.G. nr. 37/2009 – act normativ care a stat baza emiterii Ordinului nr. 2797 din 5 octombrie 2009, Curtea apreciază că în cauză nu sunt întemeiate susținerile din recurs privind neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind existența unor cazuri bine justificate care să creeze o îndoială serioasă privind legalitatea ordinului de eliberare din funcția publică. În ceea ce privește condiția existenței unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004 susținerile din recursuri nu sunt întemeiate. Faptul că dispozițiile ordinului, privind eliberarea reclamantului – intimat din funcția de conducere deținută, au fost suspendate pe perioada incapacității de muncă nu infirmă cele reținute de instanța de fond.

Eliberarea reclamantului-intimat din funcția publică de conducere aceea de director coordonator al Gărzii Financiare Caraș Severin, funcția deținută în baza unui contract de management a fost de natură a produce o pagubă iminentă pentru intimat constând în drepturile salariale dar în special emiterea ordinului a fost de natură să perturbe activitatea instituției Gărzii Financiare Caraș Severin ținând cont că odată cu eliberarea din funcție a reclamantului regulile interne impuse în scopul funcționării compartimentelor instituției nu sunt respectate, situație care cauzează perturbarea activității instituției. Față de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.A.F. din cadrul Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 415 din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 iunie 2010.