ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2333/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la Tribunalul Arad în urma rămânerii definitive a sentinței civile

nr. 369 din 12 aprilie 2002 a Tribunalului Timiș, prin care s-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, acțiune

precizată la 12 septembrie 2002, reclamanta SC F.A. SA Timișoara a solicitat în

contradictoriu cu Primarul orașului Lipova anularea Dispoziției nr. 137 din 26

septembrie 2001 emisă de acesta, prin care s-a dispus restituirea în natură a

imobilului situat în localitatea Lipova, înscris în C.F. nr. 2359 Radna cu

nr.top. 451 – 452/a/II compus din apartament nr. 2.

Prin sentința civilă nr. 234 din 12

mai 2003 Tribunalul Arad a admis acțiunea precizată a reclamantei și a dispus

anularea deciziei nr. 137 din 26 septembrie 2002 emisă de Primarul orașului

Lipova.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Primarul orașului Lipova.

Prin decizia civilă nr. 141 din 16

octombrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, a fost respins ca tardiv apelul,

reținându-se că a fost depășit termenul de 15 zile de la comunicarea sentinței,

pe care legea îl stabilește pentru declararea apelului.

Primarul orașului Lipova a declarat

recurs împotriva deciziei și a sentinței pronunțate, susținând, în esență,

greșita respingere ca tardiv a apelului, faptul că hotărârea instanței de fond

cuprinde motive contradictorii, reclamanta fiind considerată uneori unitate

deținătoare, iar în alte considerente arătându-se că imobilul în litigiu se

află în patrimoniul acesteia, or reclamanta a avut doar drept de administrare

operativă asupra imobilului.

Recursul este nefondat.

Critica privind greșita respingere

ca tardiv a apelului este neîntemeiată.

Așa cum corect a reținut instanța de

apel, sentința a fost comunicată Primarului orașului Lipova la data de 2 iunie

2003, pe citație aflându-se semnătura primitorului (f. 38 dosar fond), iar

apelul a fost declarat la 20 iunie 2003 (data poștei), în mod evident cu

depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege.

Referitor la cel de-al doilea motiv

de recurs, se reține că este, de asemenea, neîntemeiat.

Instanța de fond a stabilit că

imobilul în litigiu se află în patrimoniul reclamantei.

Potrivit art. 27 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate

în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea

dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii

prin echivalent, iar notificarea se adresează instituției publice care a

efectuat privatizarea, A.P.A.P.S.

La dosar s-au depus acte din care

rezultă aspectele menționate, faptul că Oficiul Farmaceutic Timișoara a deținut

în evidențele sale imobilul în litigiu până în anul 1991, când, ca urmare a H.G.

nr. 15/1991, s-a transformat în SC F.A. SA.

A reieșit că societatea a fost

privatizată în întregime în 1999 de către FPS, cu respectarea dispozițiilor

legale, iar imobilul a fost preluat de către stat cu titlu valabil, aflându-se

evidențiat în patrimoniul societății SC F.A. SA.

Astfel, soluția instanței de fond

este legală și temeinică, iar recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Primarul orașului Lipova împotriva deciziei nr. 141 din 16

octombrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2005         .