ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5212/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 122 din 7

aprilie 2004, Tribunalul Ialomița a respins, ca neîntemeiată, cererea de

întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul M.T.

A fost obligat condamnatul la

500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din

oficiu în sumă de 200.000 lei s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Ialomița

sub nr. 11 din 5 ianuarie 2004, condamnatul M.T. a solicitat întreruperea

executării pedepsei de 9 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentința

penală nr. 748/2000 a Tribunalului București.

În motivarea cererii condamnatul a

arătat că părinții săi sunt bătrâni și nu au posibilități materiale pentru

asigurarea traiului.

S-a mai reținut că prin sentința

penală nr. 748/2000 a Tribunalului București, M.T. a fost condamnat la pedeapsa

de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt.

Deși condamnatului i-a fost admisă

proba cu ancheta socială, aceasta nu a putut fi efectuată nici la domiciliul

părinților săi, indicat, în municipiul Oltenița, str. 1 Decembrie, nici la

domiciliul numitei P.L., sora condamnatului, care este plecată în Spania.

Cum persoanele indicate de condamnat

la domiciliul cărora urma să se facă ancheta socială nu au fost găsite, prima

instanță a constatat că în cauză nu a rezultat împrejurările speciale care să

conducă la întreruperea executării pedepsei.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnatul M.T., criticând-o ca fiind netemeinică, susținând că

sunt întrunite condițiile legale pentru a se dispune întreruperea executării

pedepsei pentru a-și ajuta material părinții, care sunt bătrâni și bolnavi.

Prin decizia penală nr. 564/ A din

27 iunie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnat, acesta fiind obligat la plata sumei de

800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs condamnatul M.T. solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor

și în fond, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei pe care a

formulat-o pentru a avea posibilitatea să-și ajute material părinții care se

află la o vârstă înaintată și au o stare de sănătate precară.

Recursul declarat nu este fondat.

Potrivit art. 455, cu referire la

art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi

întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată ar

avea consecințe grave pentru condamnat, familia sau unitatea la care lucrează.

Examinând actele și lucrările

dosarului se constată în cauză nu s-a putut efectua o anchetă socială pentru a

se verifica dacă cele susținute de condamnat corespund realității.

Astfel, din adresa nr. 67 din 3

februarie 2001 emisă de Primăria municipiului Oltenița, Serviciul Public de

Asistență Socială și atașată la dosar rezultă că la adresa indicată de

condamnat ca fiind domiciliul părinților săi, respectiv în municipiul Oltenița,

str. 1 Decembrie, judecătorul Călărași, aceștia nu au fost găsiți și nici nu au

răspuns invitației scrise de a se prezenta la sediul Primăriei.

Așadar, în cauză condamnatul nu a

făcut dovada existenței unor împrejurări speciale în care s-ar afla părinții

săi și care să impună întreruperea executării pedepsei de către acesta, conform

textelor de lege mai sus menționate.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul

declarat de condamnatul M.T. să fie respins ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., urmează ca recurentul condamnat să fie obligat la plata

cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul M.T. împotriva deciziei penale nr. 564/ A din 27 iulie

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurentul condamnat la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 octombrie 2004.