ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9021/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 23 septembrie 2003, reclamantul F.S. a solicitat anularea hotărârii nr. 7380/2579

din 28 august 2001, emisă de Casa de Pensii a municipiului București.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că pârâta i-a recunoscut doar prima perioadă de refugiu, 6 septembrie

1940 - 12 iunie 1941 și aceasta, eronat și nu îi recunoaște perioada a doua de

refugiu, de la data de 23 martie 1944, la 6 martie 1945.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 145 din 28 ianuarie 2004, a

respins ca neîntemeiată, acțiunea.

Hotărând astfel, instanța a reținut că

potrivit carnetului de identitate nr. 63368/117926, F.N. și familia acestuia,

soția și cei trei copii (S.A., S.E.) au fost repatriați prin Germania, la data

de 12 iunie 1941.

Curtea a apreciat că altă dată, decât

cea de 12 iunie 1941, nu poate fi luat în considerare, întrucât pentru luna

august 1941 nu a fost depus permisul de trecere, iar data de 1 noiembrie 1941

reprezintă aprobarea cererii formulată de tatăl reclamantului, neexistând

dovada că până la această dată, reîntoarcerea la Cernăuți a fost imposibilă.

Pentru cea de a doua perioadă de

refugiu, 23 martie 1944 - 6 martie 1945, instanța a apreciat că reclamantul nu

poate beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece acesta

se afla mai întâi la Școala de Ofițeri și apoi, a fost încorporat.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, F.S., criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea cererii de recurs s-a

arătat că nu a fost reconsiderată prima perioadă de refugiu, care nu se putea

termina la 12 iunie 1941, dată când a ajuns în portul Calafat, și nu data când familia

a revenit la Cernăuți.

Pentru perioada celui de al doilea

refugiu, 23 martie 1944 - 6 martie 1945, când familia reclamantului se afla

refugiată la Turnu Severin, acesta era elev la Școala de Ofițeri în Rezervă

Craiova și avea domiciliul la părinți și doar reședința la Școala de Ofițeri în

Rezervă Craiova.

Recursul este fondat și urmează să

fie admis.

Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, beneficiază de drepturile prevăzute de acest act normativ, persoanele

strămutate pentru motive etnice, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

Prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul Legii nr. 189/2000, cu

modificările ulterioare, inclusiv H.G. nr. 127/2002, se înțeleg și persoanele

din Basarabia, Nordul Bucovinei și Ardealul de Nord, care au fost expulzați ori

s-au refugiat.

În cauză, reclamantul F.S. s-a

refugiat de două ori, și anume, într-o primă perioadă, 22 octombrie 1940 - 15 octombrie

1941 și a doua oară, în perioada 13 martie 1944 - 6 martie 1945.

Potrivit actului ecuson –

legitimație de strămutat nr. 23/64/97, rezultă că reclamantul s-a refugiat în

România, prin Germania și a revenit la Cernăuți, conform declarațiilor martorilor A.V. și B.N., la data de 15 octombrie 1941.

În ce privește a doua perioadă de

refugiu, 13 martie 1944 - 6 martie 1945, nu se contestă că părinții

reclamantului au fost refugiați la Turnu Severin (autorizația nr. 826/E din 13 martie 1944), aceștia stabilindu-și domiciliul în str. Aurelian nr. 68 a.

Reclamantul nu figura în autorizația

nr. 826/E/1944, deoarece în această perioadă efectua stagiul militar la Școala

de Ofițeri Rezervă Artilerie Craiova, unde avea o reședință provizorie, domiciliul

fiind în orașul Turnu Severin.

Așa fiind, reclamantul avea statutul

de refugiat, ca și părinții săi, cărora li s-a recunoscut statutul de refugiat

în orașul Turnu Severin.

În consecință, Curtea, admițând

recursul, modifică sentința atacată și recunoaște reclamantului, calitatea de

beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioadele 22 octombrie 1940 - 15

octombrie 1941 și 13 martie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie

2002, având în vedere cererea de acordare a drepturilor a fost înregistrată sub

nr. 7360 din 7 august 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de F.S. împotriva

sentinței civile nr. 145 din 28 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția

de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și în fond,

admite acțiunea.

Anulează hotărârea nr. 7380/2579 din

28 august 2003 și obligă pârâta, să emită o nouă hotărâre, recunoscând

reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioadele

22 octombrie 1940 - 15 octombrie 1941 și, respectiv, de la 13 martie 1944, până

la 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2002.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 decembrie 2004.