ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2840/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, la 24 septembrie 2004, reclamanta C.A., în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Botoșani, a solicitat anularea hotărârii nr. 1362 din

19 ianuarie 2004 și a i se acorda drepturile prevăzute de lege, pentru

persoanele persecutate din motive etnice, conform dispozițiilor art. 2 din O.G.

nr. 105/1999.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că în luna martie 1944 a fost nevoită ca, împreună cu

familia sa, să se refugieze din orașul Botoșani, în orașul Blaj, județul Alba.

Prin sentința nr. 246 din 20

octombrie 2004, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta C.A.,

în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a motivat că nu se poate reține că strămutarea

reclamantei ar fi fost o formă de manifestare a unei persecuții din motive

etnice.

Împotriva sentinței sus

menționate a declarat recurs, C.A., care a motivat, în esență, că împreună cu

familia au fost refugiați și au suferit traume psihice, materiale și umane

datorită măsurilor pripite și urgente dispuse de regimurile politice și ororile

celui de-al doilea război mondial.

Recursul este nefondat.

Se reține că recurenta a

fost o persoană refugiată din localitatea de domiciliu, ca urmare a războiului,

și nu ca urmare a unei persecuții din motive etnice.

Având în vedere că o parte

din teritoriul județului Botoșani era ocupat de către Armata Roșie, prin

înaintarea frontului, o mare parte a populației a fost evacuată spre centrul

țării, tocmai în scopul protejării acestora.

În consecință, recurenta a

fost nevoită ca, împreună cu familia, să-și părăsească domiciliul ca urmare a

înaintării Armatei Roșii, însă după încetarea războiului, aceasta a avut

posibilitatea de a se reîntoarce în localitatea de domiciliu.

În aceste condiții nu se

poate reține că strămutarea reclamantei ar fi fost o formă de manifestare a

unei persecuții din motive etnice, în sensul art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Față de considerentele mai

sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins în

temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.A.

împotriva sentinței civile nr. 246 din 20 octombrie 2004 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 aprilie 2005.