ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4594/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 51 din 16 ianuarie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, pe inculpații B.C.S. la 12 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc și pe I.N.R. la 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., a fost computată, din pedepsele aplicate, durata detenției preventive și de la inculpatul B.C.S.

a fost confiscată o anumită cantitate de heroină. Totodată, inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: În ziua de 11 februarie 2003, în baza a două denunțuri lucrătorii de poliție de la secția 10, au organizat un flagrant pentru prinderea persoanelor, care vând droguri într-un imobil din sectorul 2 al Capitalei, în care scop au tratat cu praf fluorescent de culoare galbenă o sumă de bani în bancnote pe care au scris cu creion chimic „trafic de droguri”, sumă ce a fost dată denunțătorilor, care s-au deplasat la locul respectiv. Ajungând în acel loc, ei au intrat în imobil, iar după aproximativ 5-10 minute au ieșit și au predat, fiecare din ei, lucrătorilor de poliție câte 3 doze din folie de culoare alb-transparentă ce conținea o pulbere maronie, după care au mers din nou în locuință, de unde unul din ei a cumpărat două seringi hipodermice.

În acel moment lucrătorii de poliție au pătruns în imobil și au efectuat o percheziție. Cu această ocazie, într-o cameră au găsit pe cei doi inculpați și alte trei persoane, iar în alta mai multe seringi hipodermice noi sau folosite. În momentul când lucrătorii de poliție au intrat în a treia cameră, recurentul B.C.S. a aruncat pe un reșou o sumă de bani, din cea primită de la denunțători și a scos din buzunar o pungă, în care erau 15 doze ambalate, sub formă de bilă, în folie din plastic, pe care a aruncat-o sub pat. Totodată, s-a mai găsit o pungă din plastic în care se afla o doză sub formă de bilă, aruncată de inculpatul I.N.R., un teanc de bancnote care fiind verificat cu lampa fluorescentă, s-a constatat că una din ele prezenta urme de praf galben, fiind identificată ca făcând parte din cele cu care denunțătorii au cumpărat heroină de la recurenți.

Inculpații au declarat apel, care a fost respins prin decizia nr. 251 din 6 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Nemulțumiți de soluție, inculpații au declarat recurs. Apărătorul a susținut că hotărârile nu sunt legale și temeinice, deoarece în mod greșit instanțele l-au condamnat pe inculpatul B.C.S., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, el nefiind traficant de droguri de mare risc, ci numai consumator. Pentru acest motiv a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea, prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000 și aplicarea unei pedepse corespunzătoare. Apărătorul și-a motivat cererea prin aceea că inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei imputate și nu a fost surprins în preajma drogurilor respective.

În ce privește, pe inculpatul I.N.R., apărătorul a solicitat reducerea pedepsei ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., deoarece a recunoscut și regretat că este traficant de droguri, are doi copii minori în întreținere și îngrijire și nu are antecedente penale. În concluzie, apărătorul a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea, prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000, în ce privește pe inculpatul B.C.S. și reducerea pedepsei aplicate recurentului I.N.R. ca urmare a aplicării art. 74 și art. 76 C. pen. Recursurile nu sunt fondate. Analizând hotărârile atacate în raport de motivele invocate precum și din oficiu se constată că sunt legale și temeinice.

Instanțele au reținut săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în primul rând, pe baza constatărilor făcute la percheziția domiciliară când recurentul a fost prins în flagrant în timp ce vindea asemenea substanțe și asupra lui au fost găsite bancnote marcate cu praf fluorescent. Fapta și vinovăția inculpatului rezultă și din declarațiile martorilor, precum și din relatările coinculpatului I.N.R. În ce privește temeinicia hotărârilor, sub aspectul individualizării pedepselor se constată că acestea au fost bine stabilite, ele reflectând corect gradul de pericol social al faptei și făptuitorilor. Sub acest aspect s-a avut în vedere gradul deosebit de pericol social concret al infracțiunii de trafic și consum de droguri dar și de împrejurarea că inculpatul B.C.S.

este recidivist, iar celălalt a mai fost condamnat în timpul minorității și a executat pedepse privative de libertate, ceea ce dovedește, pentru ambii recurenți perseverența infracțională și că scopul educativ al pedepselor anterioare nu a fost realizat. Orientarea pedepselor către minimul special prevăzut de lege, denotă că instanțele au avut în vedere totodată și împrejurările favorabile inculpaților, menționate de apărător. Așa cum au fost stabilite, pedepsele aplicate vor asigura realizarea scopului educativ și de prevenirea săvârșirii altor infracțiuni prevăzut de art. 52 C. pen. Pentru aceste motive, recursurile urmează să fie respinse. Întrucât inculpații au fost judecați în stare de arest, urmează ca din pedepsele aplicate să se compute durata prevenției.

Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de inculpații B.C.S. și I.N.R., împotriva deciziei nr. 251/ A din 6 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondate. Compută din pedepsele aplicate pentru fiecare inculpat durata arestării preventive de la 12 februarie 2003, la zi. Obligă pe fiecare recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 septembrie 2004.