ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4594/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 51 din 16

ianuarie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat în baza art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, pe inculpații B.C.S. la 12 ani și 6

luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de

trafic de droguri de mare risc și pe

I.N.R.

la 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare

risc.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen., a fost computată, din pedepsele aplicate, durata detenției

preventive și de la inculpatul B.C.S. a fost confiscată o anumită cantitate de

heroină.

Totodată, inculpații au fost

obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarele:

În ziua de 11 februarie 2003, în

baza a două denunțuri lucrătorii de poliție de la secția 10, au organizat un

flagrant pentru prinderea persoanelor, care vând droguri într-un imobil din sectorul

2 al Capitalei, în care scop au tratat cu praf fluorescent de culoare galbenă o

sumă de bani în bancnote pe care au scris cu creion chimic „trafic de droguri”,

sumă ce a fost dată denunțătorilor, care s-au deplasat la locul respectiv.

Ajungând în acel loc, ei au intrat

în imobil, iar după aproximativ 5-10 minute au ieșit și au predat, fiecare din

ei, lucrătorilor de poliție câte 3 doze din folie de culoare alb-transparentă

ce conținea o pulbere maronie, după care au mers din nou în locuință, de unde

unul din ei a cumpărat două seringi hipodermice. În acel moment lucrătorii de

poliție au pătruns în imobil și au efectuat o percheziție.

Cu această ocazie, într-o cameră au

găsit pe cei doi inculpați și alte trei persoane, iar în alta mai multe seringi

hipodermice noi sau folosite. În momentul când lucrătorii de poliție au intrat

în a treia cameră, recurentul B.C.S. a aruncat pe un reșou o sumă de bani, din

cea primită de la denunțători și a scos din buzunar o pungă, în care erau 15

doze ambalate, sub formă de bilă, în folie din plastic, pe care a aruncat-o sub

pat.

Totodată, s-a mai găsit o pungă din

plastic în care se afla o doză sub formă de bilă, aruncată de inculpatul I.N.R.,

un teanc de bancnote care fiind verificat cu lampa fluorescentă, s-a constatat

că una din ele prezenta urme de praf galben, fiind identificată ca făcând parte

din cele cu care denunțătorii au cumpărat heroină de la recurenți.

Inculpații au declarat apel, care a

fost respins prin decizia nr. 251 din 6 aprilie 2004 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală.

Nemulțumiți de soluție, inculpații

au declarat recurs.

Apărătorul a susținut că hotărârile

nu sunt legale și temeinice, deoarece în mod greșit instanțele l-au condamnat

pe inculpatul B.C.S., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, el nefiind traficant de droguri de mare risc, ci numai

consumator.

Pentru acest motiv a solicitat

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea, prevăzută de art. 2 din Legea nr.

143/2000 și aplicarea unei pedepse corespunzătoare.

Apărătorul și-a motivat cererea prin

aceea că inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei imputate și nu a fost

surprins în preajma drogurilor respective.

În ce privește, pe inculpatul I.N.R.,

apărătorul a solicitat reducerea pedepsei ca urmare a aplicării dispozițiilor art.

74 și art. 76 C. pen., deoarece a recunoscut și regretat că este traficant de

droguri, are doi copii minori în întreținere și îngrijire și nu are antecedente

penale.

În concluzie, apărătorul a solicitat

admiterea recursurilor, casarea hotărârilor, schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea, prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000, în ce privește pe

inculpatul B.C.S. și reducerea pedepsei aplicate recurentului I.N.R. ca urmare

a aplicării art. 74 și art. 76 C. pen.

Recursurile nu sunt fondate.

Analizând hotărârile atacate în

raport de motivele invocate precum și din oficiu se constată că sunt legale și

temeinice.

Instanțele au reținut săvârșirea

infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, în primul rând, pe baza constatărilor făcute la percheziția

domiciliară când recurentul a fost prins în flagrant în timp ce vindea asemenea

substanțe și asupra lui au fost găsite bancnote marcate cu praf fluorescent.

Fapta și vinovăția inculpatului

rezultă și din declarațiile martorilor, precum și din relatările coinculpatului

I.N.R.

În ce privește temeinicia

hotărârilor, sub aspectul individualizării pedepselor se constată că acestea au

fost bine stabilite, ele reflectând corect gradul de pericol social al faptei

și făptuitorilor.

Sub acest aspect s-a avut în vedere

gradul deosebit de pericol social concret al infracțiunii de trafic și consum de

droguri dar și de împrejurarea că inculpatul B.C.S. este recidivist, iar

celălalt a mai fost condamnat în timpul minorității și a executat pedepse

privative de libertate, ceea ce dovedește, pentru ambii recurenți perseverența

infracțională și că scopul educativ al pedepselor anterioare nu a fost

realizat.

Orientarea pedepselor către minimul

special prevăzut de lege, denotă că instanțele au avut în vedere totodată și

împrejurările favorabile inculpaților, menționate de apărător.

Așa cum au fost stabilite, pedepsele

aplicate vor asigura realizarea scopului educativ și de prevenirea săvârșirii

altor infracțiuni prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru aceste motive, recursurile

urmează să fie respinse.

Întrucât inculpații au fost judecați

în stare de arest, urmează ca din pedepsele aplicate să se compute durata

prevenției.

Cheltuielile efectuate de stat cu

ocazia soluționării cauzei, în care se include și onorariul apărătorului din

oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

inculpații B.C.S. și I.N.R., împotriva deciziei nr. 251/ A din 6 aprilie 2004 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondate.

Compută din pedepsele aplicate

pentru fiecare inculpat durata arestării preventive de la 12 februarie 2003, la

zi.

Obligă pe fiecare recurent să plătească statului 1.600.000 lei

cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu,

în sumă de câte 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 septembrie 2004.