ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4447/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 124 din 4 martie 2003, Tribunalul București a

admis acțiunea formulată de reclamantul S.D., în contradictoriu cu pârâții S.V.,

S.A. și Autoritatea Tutelară sector IV București, a constatat deschisă

succesiunea defunctului S.G., decedat la 26 septembrie 1997 și a stabilit

calitatea de moștenitori legali a reclamantului și pârâtei S.A., ca descendenți

de gradul I și a pârâtei S.V. soție supraviețuitoare.

S-a stabilit că masa succesorală se

compune din cotele de ½ dintr-un apartament a cărui valoare de

circulație este de 270.842.000 lei și dintr-un dulap de bucătărie în valoare de

700.000 lei și că părțile au cotele de câte 3/8 descendenții și 2/8 soția

supraviețuitoare.

S-a mai constatat că pasivul

succesoral se compune din: un împrumut în sumă de 500.000 lei, restituit de

pârâta S.V. după data deschiderii succesiunii, cheltuieli de înmormântare în

cuantum de 4.280.264 lei și cheltuieli pentru parastase în sumă de 1.030.675

lei, de asemenea suportate de pârâta S.V. Bunurile au fost atribuite pârâtei S.V.,

iar aceasta a fost obligată să plătească reclamantului și pârâtei S.A. câte

58.977.818 lei cu titlu de sultă.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel reclamantul și pârâtele, iar Curtea de Apel București, prin

încheierea dată în dosarul nr. 1823/2003, la 2 decembrie 2004, a declinat

competența de soluționare a apelurilor în favoarea Tribunalului București, în

raport cu dispozițiile art. III din Legea nr. 493 din 10 noiembrie 2004.

Primind dosarul, Tribunalul

București, prin decizia civilă nr. 58 A din 4 februarie 2005, a admis excepția

necompetenței materiale invocată din oficiu, a declinat competența de

soluționare a apelurilor declarate de reclamantul S.D. și pârâtele S.V. și S.A.

în favoarea Curții de Apel București și constatând ivit conflictul negativ de

competență, a înaintat dosarul Înaltei Curții de Casație și Justiție.

Tribunalul a reținut că, potrivit

dispozițiilor legale, calea de atac se îndreaptă către instanța imediat

superioară celei care a pronunțat sentința atacată. De aceea, apelul fiind

formulat împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul București, care a

soluționat fondul cauzei, competentă să îl soluționeze este Curtea de apel,

conform art. 3 pct. 2 C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin.

(3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a apelurilor în

favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente.

Prin O.U.G. nr. 65/2004 s-au adus

modificări pct. 2 al art. 2 C. proc. civ., fiind stabilită competența tribunalelor

de a judeca apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii

în primă instanță în: cererile de divorț; cererile de împărțeală judiciară, cu

excepția celor care potrivit legii nu sunt supuse apelului; cererile privind

raporturile personale dintre părinți și copiii minori; cererile privind

filiația; orice alte cazuri expres prevăzute de lege.

Art. II din ordonanță, care

cuprindea dispoziții tranzitorii, inițial a avut următorul conținut.

„Procesele în curs de judecată în

primă instanță, în apel sau în recurs la data schimbării competenței

instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe.

Căile de atac exercitate după

intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență împotriva hotărârilor

pronunțate de judecătorii în primă instanță înainte de intrarea în vigoare a

acesteia, se judecă de instanțele competente potrivit prezentei ordonanțe de

urgență.

Hotărârile pronunțate de judecătorii

în primă instanță după intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență

sunt supuse căilor de atac la instanțele competente potrivit prezentei

ordonanțe de urgență.

În caz de casare cu trimitere spre

rejudecare, dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență privitoare la

competență sunt aplicabile”.

Textul a fost însă modificat prin

Legea nr. 493 din 10 noiembrie 2004, iar după modificare are următorul cuprins.

„Procesele în curs de judecată în

primă instanță la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor

continua să fie judecate de acele instanțe.

Căile de atac se judecă de

instanțele competente potrivit prezentei ordonanțe de urgență.

În cazurile prevăzute la alin. (2),

apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a legii

de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență se trimit la tribunale, iar

recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție se trimit la

curțile de apel. Trimiterea dosarelor se va face prin declinarea competenței,

prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, fără citarea părților”.

În lipsa vreunei precizări

privitoare la instanța care a pronunțat hotărârea apelată, potrivit textului

citat, modificat prin Legea nr. 493/2004, apelurile declarate împotriva

hotărârilor la care se referă art. II din ordonanță, aflate pe rolul curților

de apel la data intrării în vigoare a legii, se trimit tribunalului, chiar dacă

hotărârea apelată a fost pronunțată de tribunal.

Întrucât în prezenta cauză, la data

intrării în vigoare a legii apelurile declarate împotriva hotărârii pronunțate

în pricina care are ca obiect partaj succesoral se aflau pe rolul Curții de

Apel București, competența aparține tribunalului.

Prin urmare, se va stabili

competența de soluționare a apelurilor în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a

apelurilor în favoarea Tribunalului București.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2005.