ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4447/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 124 din 4 martie 2003, Tribunalul București a admis acțiunea formulată de reclamantul S.D., în contradictoriu cu pârâții S.V., S.A. și Autoritatea Tutelară sector IV București, a constatat deschisă succesiunea defunctului S.G., decedat la 26 septembrie 1997 și a stabilit calitatea de moștenitori legali a reclamantului și pârâtei S.A., ca descendenți de gradul I și a pârâtei S.V. soție supraviețuitoare. S-a stabilit că masa succesorală se compune din cotele de ½ dintr-un apartament a cărui valoare de circulație este de 270.842.000 lei și dintr-un dulap de bucătărie în valoare de 700.000 lei și că părțile au cotele de câte 3/8 descendenții și 2/8 soția supraviețuitoare.

S-a mai constatat că pasivul succesoral se compune din: un împrumut în sumă de 500.000 lei, restituit de pârâta S.V. după data deschiderii succesiunii, cheltuieli de înmormântare în cuantum de 4.280.264 lei și cheltuieli pentru parastase în sumă de 1.030.675 lei, de asemenea suportate de pârâta S.V. Bunurile au fost atribuite pârâtei S.V., iar aceasta a fost obligată să plătească reclamantului și pârâtei S.A. câte 58.977.818 lei cu titlu de sultă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul și pârâtele, iar Curtea de Apel București, prin încheierea dată în dosarul nr. 1823/2003, la 2 decembrie 2004, a declinat competența de soluționare a apelurilor în favoarea Tribunalului București, în raport cu dispozițiile art. III din Legea nr. 493 din 10 noiembrie 2004. Primind dosarul, Tribunalul București, prin decizia civilă nr. 58 A din 4 februarie 2005, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a apelurilor declarate de reclamantul S.D. și pârâtele S.V. și S.A. în favoarea Curții de Apel București și constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curții de Casație și Justiție.

Tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor legale, calea de atac se îndreaptă către instanța imediat superioară celei care a pronunțat sentința atacată. De aceea, apelul fiind formulat împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul București, care a soluționat fondul cauzei, competentă să îl soluționeze este Curtea de apel, conform art. 3 pct. 2 C. proc. civ. Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a apelurilor în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente. Prin O.U.G. nr. 65/2004 s-au adus modificări pct. 2 al art. 2 C. proc.

civ., fiind stabilită competența tribunalelor de a judeca apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță în: cererile de divorț; cererile de împărțeală judiciară, cu excepția celor care potrivit legii nu sunt supuse apelului; cererile privind raporturile personale dintre părinți și copiii minori; cererile privind filiația; orice alte cazuri expres prevăzute de lege. Art. II din ordonanță, care cuprindea dispoziții tranzitorii, inițial a avut următorul conținut. „Procesele în curs de judecată în primă instanță, în apel sau în recurs la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe. Căile de atac exercitate după intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță înainte de intrarea în vigoare a acesteia, se judecă de instanțele competente potrivit prezentei ordonanțe de urgență.

Hotărârile pronunțate de judecătorii în primă instanță după intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență sunt supuse căilor de atac la instanțele competente potrivit prezentei ordonanțe de urgență. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență privitoare la competență sunt aplicabile”. Textul a fost însă modificat prin Legea nr. 493 din 10 noiembrie 2004, iar după modificare are următorul cuprins. „Procesele în curs de judecată în primă instanță la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe. Căile de atac se judecă de instanțele competente potrivit prezentei ordonanțe de urgență.

În cazurile prevăzute la alin. (2), apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție se trimit la curțile de apel. Trimiterea dosarelor se va face prin declinarea competenței, prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, fără citarea părților”. În lipsa vreunei precizări privitoare la instanța care a pronunțat hotărârea apelată, potrivit textului citat, modificat prin Legea nr. 493/2004, apelurile declarate împotriva hotărârilor la care se referă art. II din ordonanță, aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a legii, se trimit tribunalului, chiar dacă hotărârea apelată a fost pronunțată de tribunal.

Întrucât în prezenta cauză, la data intrării în vigoare a legii apelurile declarate împotriva hotărârii pronunțate în pricina care are ca obiect partaj succesoral se aflau pe rolul Curții de Apel București, competența aparține tribunalului. Prin urmare, se va stabili competența de soluționare a apelurilor în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a apelurilor în favoarea Tribunalului București. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2005.