ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3907/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 764 din 6 noiembrie 2003 a Tribunalului Iași au fost condamnați inculpații: 1. B.D. la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. 2. D.C. fost B.C. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. S-a reținut că inculpații, în noaptea de 14 decembrie 2001, au lovit părțile vătămate C.N. și C.Șt. și au sustras un porc. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și prin decizia penală nr. 463 din 16 decembrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 5229/2003 a Curții de Apel Iași au fost respinse apelurile declarate ca fiind nefondate.

Această decizie a rămas definitivă prin nerecurare. În temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., procurorul general a declarat recurs în anulare împotriva sentinței penale nr. 764 din 6 noiembrie 2003 a Tribunalului Iași și deciziei penale nr. 463 din 16 decembrie 2003 a Curții de Apel Iași, considerând că hotărârile instanțelor au fost pronunțate cu încălcarea legii. S-a precizat că instanțele au reținut în mod greșit starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., pentru inculpatul B.D., întrucât infracțiunile comise de acesta și considerate ca fiind primul termen al recidivei au fost săvârșite în timpul minorității. De asemenea, instanțele în mod greșit nu au reținut pentru inculpatul D.C.

starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., făcându-se abstracție de pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 99 din 23 iunie 1994 a Tribunalului Iași. Examinând hotărârile atacate, Curtea consideră că recursul în anulare declarat de procurorul general este întemeiat. Potrivit art. 37 lit. b) C. pen., există recidivă când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.

De asemenea, conform art. 38 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., la stabilirea termenului de recidivă nu se ține seama de hotărârile de condamnare privitoare la infracțiunile săvârșite în timpul minorității ori de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau în privința cărora s-a împlinit termenul de reabilitare. Din dosarul de urmărire penală rezultă că prin sentința penală nr. 2934 din 16 septembrie 1007 și prin sentința penală nr. 3343 din 16 octombrie 1997 ale Judecătoriei Iași inculpatul B.D. a fost condamnat la două pedepse de câte 2 ani închisoare și, respectiv, 3 ani închisoare, pentru infracțiunile de furt calificat, violare de domiciliu și perversiuni sexuale prevăzute de art. 208 și art. 209 lit. a), g) și i) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen.

și art. 201 alin. (1) și (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. Judecătoria Craiova, prin sentința penală nr. 2461 din 4 iunie 1998 a contopit pedepsele menționate și a dispus să se execute pedeapsa de 3 ani închisoare, inculpatul fiind arestat preventiv la 22 iulie 1997 și liberat condiționat la 12 ianuarie 1999. Așadar, inculpatul B.D. a săvârșit aceste infracțiuni în timpul minorității și, ca tare, pedepsele menționate nu pot constitui primul termen al recidivei. Pe de altă parte, din dosarul de urmărire penală, rezultă că prin sentința penală nr. 99 din 23 iunie 1994 a Tribunalului Iași, definitivă prin neapelare, inculpatul D.C. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie și tentativă la infracțiunea de viol, prevăzute de art. 211 alin. (1) și art. 20, raportat la art. 197 alin. (2) C. pen., fiind arestat de la 16 februarie 1994 la 10 iulie 1995, când a fost liberat condiționat.

Or, în raport de această condamnare, conform art. 135 lit. a) C. pen., termenul de reabilitare judecătorească era de 5 ani și 9 luni și se socotește de la 18 iunie 1997 când a expirat durata pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare. Așadar, termenul de reabilitare judecătorească trebuia să se împlinească la 17 martie 2003. Cum inculpatul D.C. a comis infracțiunea dedusă judecății la 14 decembrie 2001, anterior expirării termenului de reabilitare, condamnarea de 3 ani și 6 luni închisoare constituie primul termen al recidivei postexecutorii prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. Având în vedere această situație, Curtea constată că recursul în anulare declarat de procurorul general este întemeiat și în consecință, în conformitate cu art. 414 1 C. proc.

pen., urmează a-l admite, a casa cele două hotărâri numai cu privire la greșita reținere a stării de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., pentru inculpatul B.D. și omisiunea reținerii stării de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., pentru inculpatul D.C. Rejudecând cauza, Curtea urmează să-l condamne pe inculpatul B.D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., la individualizarea pedepsei avându-se în vedere faptul că a fost înlăturată starea de recidivă. De asemenea, urmează să fie condamnat inculpatul D.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și art. 13 C. pen., la individualizarea pedepsei avându-se în vedere și reținerea stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. Se va face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Se va menține starea de arest și se vor deduce din pedepse perioadele executate. Se vor anula vechile mandate dispunându-se emiterea unor mandate noi pentru pedepsele aplicate. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor casate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei penale nr. 764 din 6 noiembrie 2003 a Tribunalului Iași și deciziei penale nr. 463 din 16 decembrie 2003 a Curții de Apel Iași privind pe inculpații B.D. și D.C. Casează hotărârile atacate numai cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., pentru inculpatul B.D. și cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. pentru inculpatul D.C. și rejudecând: În baza art. 211 alin. (2) lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., condamnă pe inculpatul B.D. la pedeapsa de 6 ani închisoare. În baza art. 211 alin. (2) lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și art. 13 C. pen., condamnă pe inculpatul D.C. la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare. Face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Anulează mandatele de executare nr. 1007/03 din 12 ianuarie 2004 al inculpatului B.D. și nr. 1008/03 din 12 ianuarie 2004 al inculpatului D.C. și dispune emiterea unor noi mandate pentru pedepsele aplicate inculpaților. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.D. durata detenției de la 14 februarie 2002 la 15 februarie 2002 și de la 27 martie 2002 la 9 iulie 2004. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.C. durata detenției de la 26 martie 2002 la 9 iulie 2004. Menține starea de arest a inculpaților. Menține celelalte dispoziții. Onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 iulie 2004.