ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3907/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 764 din 6

noiembrie 2003 a Tribunalului Iași au fost condamnați inculpații:

luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37

lit. b) C. pen.

ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

S-a reținut că inculpații, în

noaptea de 14 decembrie 2001, au lovit părțile vătămate C.N. și C.Șt. și au

sustras un porc.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații și prin decizia penală nr. 463 din 16 decembrie 2003,

pronunțată în dosarul nr. 5229/2003 a Curții de Apel Iași au fost respinse

apelurile declarate ca fiind nefondate.

Această decizie a rămas definitivă

prin nerecurare.

În temeiul art. 409 și art. 410

alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., procurorul general a declarat recurs

în anulare împotriva sentinței penale nr. 764 din 6 noiembrie 2003 a

Tribunalului Iași și deciziei penale nr. 463 din 16 decembrie 2003 a Curții de

Apel Iași, considerând că hotărârile instanțelor au fost pronunțate cu

încălcarea legii.

S-a precizat că instanțele au

reținut în mod greșit starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.,

pentru inculpatul B.D., întrucât infracțiunile comise de acesta și considerate

ca fiind primul termen al recidivei au fost săvârșite în timpul minorității. De

asemenea, instanțele în mod greșit nu au reținut pentru inculpatul D.C. starea

de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., făcându-se abstracție de

pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 99 din

23 iunie 1994 a Tribunalului Iași.

Examinând hotărârile atacate, Curtea

consideră că recursul în anulare declarat de procurorul general este întemeiat.

Potrivit art. 37 lit. b) C. pen.,

există recidivă când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la

pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de

pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripție a executării unei

asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție

pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.

De asemenea, conform art. 38 alin.

(1) lit. a) și alin. (2) C. pen., la stabilirea termenului de recidivă nu se

ține seama de hotărârile de condamnare privitoare la infracțiunile săvârșite în

timpul minorității ori de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea

sau în privința cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.

Din dosarul de urmărire penală

rezultă că prin sentința penală nr. 2934 din 16 septembrie 1007 și prin

sentința penală nr. 3343 din 16 octombrie 1997 ale Judecătoriei Iași inculpatul

B.D. a fost condamnat la două pedepse de câte 2 ani închisoare și, respectiv, 3

ani închisoare, pentru infracțiunile de furt calificat, violare de domiciliu și

perversiuni sexuale prevăzute de art. 208 și art. 209 lit. a), g) și i) C.

pen., art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 201 alin. (1) și (2) C. pen., toate cu

aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

Judecătoria Craiova, prin sentința

penală nr. 2461 din 4 iunie 1998 a contopit pedepsele menționate și a dispus să

se execute pedeapsa de 3 ani închisoare, inculpatul fiind arestat preventiv la

22 iulie 1997 și liberat condiționat la 12 ianuarie 1999.

Așadar, inculpatul B.D. a săvârșit

aceste infracțiuni în timpul minorității și, ca tare, pedepsele menționate nu

pot constitui primul termen al recidivei.

Pe de altă parte, din dosarul de

urmărire penală, rezultă că prin sentința penală nr. 99 din 23 iunie 1994 a

Tribunalului Iași, definitivă prin neapelare, inculpatul D.C. a fost condamnat

la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de

tâlhărie și tentativă la infracțiunea de viol, prevăzute de art. 211 alin. (1)

și art. 20, raportat la art. 197 alin. (2) C. pen., fiind arestat de la 16

februarie 1994 la 10 iulie 1995, când a fost liberat condiționat.

Or, în raport de această condamnare,

conform art. 135 lit. a) C. pen., termenul de reabilitare judecătorească era de

5 ani și 9 luni și se socotește de la 18 iunie 1997 când a expirat durata

pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare.

Așadar, termenul de reabilitare

judecătorească trebuia să se împlinească la 17 martie 2003.

Cum inculpatul D.C. a comis

infracțiunea dedusă judecății la 14 decembrie 2001, anterior expirării

termenului de reabilitare, condamnarea de 3 ani și 6 luni închisoare constituie

primul termen al recidivei postexecutorii prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

Având în vedere această situație,

Curtea constată că recursul în anulare declarat de procurorul general este

întemeiat și în consecință, în conformitate cu art. 414

1

C. proc.

pen., urmează a-l admite, a casa cele două hotărâri numai cu privire la greșita

reținere a stării de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., pentru

inculpatul B.D. și omisiunea reținerii stării de recidivă, prevăzută de art. 37

lit. b) C. pen., pentru inculpatul D.C. Rejudecând cauza, Curtea urmează să-l

condamne pe inculpatul B.D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., la individualizarea

pedepsei avându-se în vedere faptul că a fost înlăturată starea de recidivă.

De asemenea, urmează să fie

condamnat inculpatul D.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen.,

la individualizarea pedepsei avându-se în vedere și reținerea stării de

recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

Se va face aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Se va menține starea de arest și se

vor deduce din pedepse perioadele executate.

Se vor anula vechile mandate

dispunându-se emiterea unor mandate noi pentru pedepsele aplicate.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor casate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei penale nr. 764 din 6 noiembrie 2003 a Tribunalului

Iași și deciziei penale nr. 463 din 16 decembrie 2003 a Curții de Apel Iași

privind pe inculpații B.D. și D.C.

Casează hotărârile atacate numai cu

privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., pentru

inculpatul B.D. și cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 37 lit.

b) C. pen. pentru inculpatul D.C. și rejudecând:

În baza art. 211 alin. (2) lit. a)

și d) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., condamnă pe inculpatul B.D. la

pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a)

și d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen.,

condamnă pe inculpatul D.C. la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen.

Anulează mandatele de executare nr.

1007/03 din 12 ianuarie 2004 al inculpatului B.D. și nr. 1008/03 din 12

ianuarie 2004 al inculpatului D.C. și dispune emiterea unor noi mandate pentru

pedepsele aplicate inculpaților.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului B.D. durata detenției de la 14 februarie 2002 la 15 februarie 2002

și de la 27 martie 2002 la 9 iulie 2004.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului D.C. durata detenției de la 26 martie 2002 la 9 iulie 2004.

Menține starea de arest a

inculpaților.

Menține celelalte dispoziții.

Onorariile cuvenite apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

iulie 2004.