ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4036/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4036/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față,
Examinând actele dosarului constată
următoarele:
Prin încheierea din 29 iunie 2004,
pronunțată în dosarul nr. 6027/2004, Curtea de Apel Ploiești, secția penală, a
admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și,
în baza art. 149
1
C. proc. pen., a dispus arestarea preventivă a
inculpatului S.V.N., pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu 28 iulie
2004, ora 15,30 și până la 26 august, ora 15,30. S-a dispus emiterea mandatului
de arestare preventivă.
În considerentele încheierii,
instanța a reținut că inculpatul S.V.N. este cercetat de Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Ploiești pentru săvârșirea infracțiunilor de participație
improprie la fals intelectual, la fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz
de fals, încercarea de a determina mărturia mincinoasă, instigare la mărturie
mincinoasă, omisiunea sesizării organelor judiciare, favorizarea infractorului,
asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni și înșelăciune, deoarece, în
perioada octombrie 2000 – ianuarie 2001 împreună cu alți inculpați s-a ocupat
cu traficul de autoturisme furate din străinătate, unele la comandă, de autori
neidentificați, autoturisme ce erau introduse în țară cu numere de
înmatriculare străine și apoi indigenizate, prin folosirea de acte false, și
vândute prin ascunderea provenienței ilicite. Prin aceste manopere și mijloace
frauduloase s-au sustras de la plata taxelor vamale în valoare de 638.212.768
lei.
Curtea de Apel a reținut că
inculpatul, cu intenție, a determinat pe martorii L.C., C.N. și S.D. să facă
afirmații neadevărate ori să nu declare ce tot ce știu asupra unor împrejurări
esențiale cu privire la care au fost întrebați. De asemenea, inculpatul a omis
să sesizeze de îndată procurorul sau organul de urmărire penală cu privire la
săvârșirea unor infracțiuni de către inculpatul B.B. și alții. Se mai reține că
activitatea infracțională a inculpaților nu s-ar fi putut desfășura fără
ajutorul inculpatului S.V.N. care avea rolul de a găsi persoane în numele
cărora să înmatriculeze autoturismele și să exercite influențe asupra
lucrătorilor de la Serviciul de evidență informatizată a populației, facilitând
înmatricularea acestora.
Față de inculpat s-a luat măsura
reținerii pe o durată de 24 de ore de la 27 iulie 2004 ora 15,30, până la 28
iulie 2004 ora 15,30, acțiunea penală fiind pusă în mișcare la 27 iulie 2004.
Curtea de apel a motivat luarea
măsurii preventive prin trimiterea în judecată a inculpatului și pentru
săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2)
C. pen., pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 ani, precum și prin faptul că
inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea
unor martori. De asemenea, s-a apreciat pericolul social al persoanei
inculpatului, datorat atât faptelor pentru care s-a pus în mișcare acțiunea
penală, cât și legăturilor sale apropiate cu inculpații proveniți din lumea
interlopă a capitalei și a județelor limitrofe.
Împotriva acestei încheieri,
inculpatul a declarat recurs, motivat oral, prin apărător, solicitând casarea
încheierii și respingerea propunerii de arestare preventivă, formulată de
parchet, întrucât nu sunt întrunite cerințele art. 149
1
C. proc.
pen.
Înalta Curte, examinând cauza sub
aspectele invocate, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce
urmează:
Potrivit art. 149
1
C.
proc. pen., referitor la arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale,
astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, publicată în (M. Of. nr.
748/26.10.2003), procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare
penală, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și există
vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148, când consideră că în interesul
urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, numai după ascultarea
acestuia în prezența apărătorului, prezintă dosarul cauzei cu propunerea
motivată de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului, președintelui
instanței sau judecătorului delegat de acesta.
Înalta Curte constată că, prin
încheierea atacată, Curtea de Apel Ploiești a respectat aceste prevederi
legale, precum și pe cele ale art. 143, referitoare la condițiile reținerii și
ale art. 148 C. proc. pen., referitoare la condițiile și cazurile în care se
dispune arestarea inculpatului.
Astfel, măsura preventivă a
arestării inculpatului a fost dispusă în temeiul art. 148 lit. d) și h) C.
proc. pen., în condițiile în care: există date suficiente că inculpatul a
încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor martori,
pentru unele dintre infracțiunile pentru care s-a pornit acțiunea penală (art.
215 alin. (1) și (2) C. pen.) legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4
ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un
pericol concret pentru ordinea publică (prin legăturile apropiate cu ceilalți
inculpați implicați în cauză, precum și cu persoane din lumea interlopă).
Înalta Curte consideră că în
interesul urmăririi penale a fost necesară măsura arestării preventive a
inculpatului.
Totodată, verificând și durata
pentru care s-a luat măsura arestării, Înalta Curte constată că se încadrează
în limita celor 29 de zile, rămase după scăderea reținerii de 24 de ore,
dispusă de procuror, conform art. 149
1
alin. (1
1
) C.
proc. pen., încheierea fiind legală și sub acest aspect.
Luarea măsurii arestării preventive
respectă și prevederile art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenția pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale, (referitor la cazurile de
excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate), deoarece inculpatul
a fost reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente,
existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
În consecință, pentru considerentele
expuse, constatând legalitatea și temeinicia încheierii atacate, Înalta Curte
urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către
stat în sumă de 600.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
inculpatul S.V.N. împotriva încheierii din 28 iulie 2004 a Curții de Apel
Ploiești, pronunțată în dosarul nr. 6027/2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de
600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3
august 2004.