ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3120/2004

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1057 din 18

noiembrie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul V.G. împotriva

sentinței penale nr. 49 din 29 ianuarie 2002 a Tribunalului București, secția a

II-a penală.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a arătat că motivele invocate de condamnat în cererea de revizuire nu se

regăsesc în cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 C.

proc. pen.

Astfel, instanța a reținut din

cererea formulată de condamnat că motivele de revizuire invocate sunt

următoarele:

- la trecerea graniței de către

condamnat și la controlul vamal nu s-au găsit droguri asupra sa;

- condamnatul a fost găsit cu

droguri asupra sa în timp ce se îndrepta spre terminalul de curse interne, urmând

a se îmbarca în cursa de Cluj, susținând că a cumpărat drogurile din România.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, condamnatul a declarat apel criticând-o sub aspectul

nelegalității, în sensul că instanța de fond nu a administrat probe, iar parchetul

nu a făcut cercetări pentru a verifica susținerile revizuientului, în

condițiile în care împrejurările invocate de condamnat nu au fost cunoscute de

instanță la soluționarea cauzei.

Prin decizia penală nr. 69 din 4

februarie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca legală și temeinică

soluția pronunțată de prima instanță.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, condamnatul V.G. a declarat recurs reiterând motivele invocate la

instanțele de fond și apel.

Verificând actele dosarului, Curtea

constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Susținerile revizuientului nu se

încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Mai mult decât atât, aceste

susțineri contrazic declarațiile date de condamnat în faza de urmărire penală

și menținute în cursul cercetării judecătorești, în sensul că acesta a declarat

că a introdus drogurile în țară pentru consumul propriu.

Față de aceste considerente, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins

recursul declarat de condamnat, ca nefondat.

În baza art. 192 C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul V.G. împotriva deciziei penale nr. 69 din 4 februarie

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

iunie 2004.