ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6808/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 937 din 15 iulie 2004, Tribunalul București a respins contestația contra executării sentinței penale nr. 216 din 4 martie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 288 din 16 ianuarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de condamnatul B.M., cu obligarea acestuia la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 2807 la data de 17 mai 2004, condamnatul a formulat contestație contra executării sentinței penale nr. 216 din 4 martie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 288 din 16 ianuarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea contestației condamnatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din trafic de droguri de mare risc în consum de droguri, susținând că în mod abuziv a fost condamnat pentru art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, deoarece deținea drogurile pentru consum propriu. Împotriva soluției condamnatul B.M. a declarat apel, cu privire la netemeinicia și nelegalitatea soluției în sensul că se impunea schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost condamnat, în sensul că este doar consumator de droguri și nu traficant. Prin sentința penală nr. 758/ A din 14 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a respins, ca nefondat, apelul condamnatului B.M., hotărâre ce a fost recurată în termen legal reiterându-se motivele formulate cu cererea introductivă.

Recursul declarat este nefondat. Contestația la executare este o cale de atac ce vizează executarea hotărârii penale, fără ca pe această cale să se poată aduce o modificare a conținutului hotărârii rezultat al deliberării, intrat în puterea lucrului judecat. Motivul invocat în contestația la executare și anume greșita încadrare juridică dată faptei nu-și găsește corespondentul în nici unul din cazurile limitativ prevăzute de art. 461 C. proc. pen. În raport de cele arătate, hotărârea instanței de apel este legală, astfel că recursul declarat de condamnat nu este fondat, urmând a fi respins, ca nefondat, cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 758 din 14 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 decembrie 2004.