ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2356/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 360 din 8 aprilie 2003, Tribunalul București, secția I penală, l-a condamnat pe inculpatul B.C.A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri fără drept pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000. Prin sentința penală nr. 949/2003, definitivă, aceeași instanță a revocat suspendarea executării sub supraveghere, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare în regim de detenție. La 30 iulie 2004, sub nr. 4307, pe rolul Tribunalului București s-a înregistrat contestația la executare formulată de condamnatul B.C.A., întemeiată pe dispozițiile art. 461 lit. d) C. proc.

pen., solicitând înlocuirea pedepsei închisorii cu o sancțiune neprivativă de libertate, dintre cele prevăzute de noul C. pen., respectiv muncă în folosul comunității. Prin sentința penală nr. 1427 din 11 noiembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată, contestația la executare cu motivarea că sancțiunea solicitată de contestator nu este prevăzută de Codul penal în vigoare. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul, reiterând cererea sa de înlocuire a pedepsei închisorii cu o pedeapsă mai ușoară, conform noului Cod penal. Prin decizia penală nr. 1014 din 23 decembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul B.C.A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, rejudecând, admiterea contestației la executare și reducerea pedepsei. Examinând decizia atacată, atât prin prisma motivului de recurs formulat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează. Condamnatul B.C.A. a formulat contestația la executare în temeiul dispozițiilor art. 461 lit. d) C. proc. pen., invocând ca o cauză de micșorare a pedepsei prevederile noului Cod penal, solicitând, de fapt, înlocuirea pedepsei închisorii cu obligarea la muncă în folosul comunității, sancțiune prevăzută de noul Cod penal.

Potrivit dispozițiilor art. 512 C. pen., acesta va intra în vigoare la un an de la data publicării în M. Of., adică la 29 iunie 2005. Prin urmare, aplicarea sancțiunii solicitată de condamnat nu este posibilă în acest moment întrucât actul normativ care prevede această sancțiune nu este în vigoare. Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de condamnat, ca nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.C.A. împotriva deciziei penale nr. 1014 din 23 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2005.