ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3411/2006

Asupra recursurilor penale de față:

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 165 din 23 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr. 5775/2003, au fost condamnați, în baza art. 31 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 inculpatul B.I.C., poreclit B., la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de determinare la introducerea în țară de droguri de risc fără drept.

I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani în limitele prevăzute de art. 65 C. pen.

În baza art. 3 alin. (1)din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pct. 2 din rechizitoriu, a mai fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc.

I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului B.I.C. și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen.,

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.D.G., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și vânzare de droguri de risc, fără drept.

I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri, pentru consum propriu.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicate inculpatului B.D.G. și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.G.C., la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la deținere și vânzare de droguri de risc, precum și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pct. 2 din rechizitoriu, a mai fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri, pentru consum propriu.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicate inculpatului M.G.C. și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.G.V., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la vânzare de droguri de risc, precum și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pct. 2 din rechizitoriu, a mai fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri, pentru consum propriu.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicate inculpatului C.G.V. și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaților B.D.G., M.G.C. și C.G.V. în sarcina S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Satu Mare.

În baza art. 86

2

C. pen., au fost stabilite termene de încercare pe o perioadă de 6 ani pentru inculpatul B.D.G. și de 5 ani pentru inculpații M.G.C. și C.G.V.

În baza art. 86

3

C. pen., s-a stabilit ca pe durata termenului de încercare aceștia urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la S.R.S.S. Satu Mare;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.

În temeiul art. 86

3

pct. 3 lit. a) C. pen., au fost obligați inculpații B.D.G., M.G.C. și C.G.V. să urmeze un curs de calificare la A.J.O.F.M. Satu Mare și li s-a atras atenția în conformitate cu art. 359 C. proc. pen., asupra consecințelor nerespectării art. 86

4

C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților B.D.G., M.G.C. și C.G.V. durata reținerii și a arestului preventiv începând cu data de 26 iunie 2003 și până la 07 iulie 2003.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităților de 15,88 grame, respectiv 23,50 grame „rezină de cannabis”, depuse la I.G.P.R. Direcția Cazier Judiciar și Evidență Operativă prin dovezile seriile B 2694 din 11 iunie 2003 și 26.12 din 27 noiembrie 2003, în vederea distrugerii.

În baza art. 191 alin. (2) C. pen., a fost obligat inculpatul B.I.C. la plata sumei de 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat și inculpații B.D.G., M.G.C. și C.G.V. la plata sumei de câte 5.000.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus virarea sumei de 600.000 lei din contul Ministerului Justiției în contul B.A. Satu Mare, reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru pe inculpatul B.I.C.

Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond, față de actele și lucrările de la dosar a arătat că reține în esență următoarea situație de fapt.

În noaptea de 08 iunie 2003 numitul S.C.P., șofer, a intrat în România prin P.C.T.F. Petea, județul Satu Mare la volanul autovehiculului Mercedes, venind din Franța și având destinația localitatea Certeze, județul Satu Mare, acesta desfășurând activitatea de transport pe această rută.

Existând informații că într-unul din pachete transportate de numitul S.C.P. există droguri, după intrarea în vamă, organele de control vamale și cele ale poliției de frontieră au procedat la un control amănunțit al microbuzului și bagajelor și într-un colet, având ca destinație pe numita N.B., s-au găsit ascunse în folie transparentă 9 baghete (HAȘIȘ), care ulterior, în urma unei constatări tehnico științifică din 11 iunie 2003 s-a stabilit că acestea cântăresc 15,88 grame și conțin rezină de cannabis, care face parte din Tabelul III, anexă la Lega nr. 143/2000.

Fiind audiat conducătorul autovehiculului S.C.P., acesta a declarat că pachetul respectiv i-a fost predat la Paris de un consătean din Certeze, pe nume B.I.C. și era destinat mamei sale, B.A., poreclită N.B. și despre care știa că pachetul are în conținutul său cafea, dulciuri și nicidecum droguri și că i-a adus acesteia și cu alte ocazii pachete de la fiul său.

Reținând deci că nu sunt suspiciuni legate de faptul că S.C.P. ar fi cunoscut că transportă și introduce în țară rezină de cannabis, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Existând informații că pe raza comunei Certeze, mai mulți tineri folosesc droguri de risc, cannabis sau rezină de cannabis pentru consum propriu și că acestea provin din Franța, fiind ascunse în pachete de șampon sau cafea, de persoanele din Certeze însă stabilite în Franța, în plus fiind identificați și M.V. și C.I., care la data de 07 iunie 2003 au venit din orașul Satu Mare și au relatat faptul că o persoană necunoscută le-a vândut țigări cu cannabis, iar aceștia l-au adus în localitatea de domiciliu – C., unde le-au consumat, organele de poliție au luat măsuri în vederea identificării și tragerii la răspundere penală.

Celor doi li s-au făcut analize și s-a stabilit că aceștia sunt consumatori de droguri.

Existând informații potrivit cărora inculpatul B.D. ar deține la domiciliul său cantitatea de 120 grame cannabis și pe care ar intenționa să o valorifice cu suma de 2.000 dolari S.U.A., a fost autorizată folosirea de investigatori acoperiți, potrivit art. 21 din Legea nr. 143/2000 pentru identificarea autorilor, cum și pentru cumpărarea cantității de cannabis de la acest inculpat.

A fost autorizat agentul cu numele de cod F. și colaboratorul cu numele de cod A., care s-au deplasat la Restaurantul P. situat la locul numit V.M., de unde s-au deplasat în comuna Certeze și unde l-au întâlnit pe inculpatul B.D.G., căruia i-au spus că sunt interesați de cumpărarea unei cantități de cannabis, însă pentru a testa calitatea produsului au nevoie de o probă. Inculpatul B.D.G. i-a oferit colaboratorului A. o biluță de cannabis pentru testare, urmând ca în cazul în care se declară mulțumit de calitatea mărfii să se întâlnească în data de 25 iunie 2003, pentru a-i vinde un baton de cannabis contra sumei de 400 dolari S.U.A.

S-a făcut o constatare tehnică științifică cu privire la biluța oferită și s-a stabilit că aceasta cântărește 0, 23 grame și este rezină de cannabis.

Potrivit înțelegerii din 24 iunie 2003 colaboratorul A. trebuia să-l contacteze telefonic pe inculpatul M.G.C., pentru ca acesta să-i transmită lui B.D.G. dacă A. este sau nu de acord cu calitatea produsului și dacă dorește să cumpere o cantitate mai mare.

În ziua de 25 iunie 2003, după mai multe tentative nereușite de a-l contacta telefonic pe inculpatul M.G.C., colaboratorul A. a fost căutat telefonic de către inculpatul B.D.G., astfel că au fixat ca loc de întâlnire Restaurantul P., după care o nouă locație, respectiv Barul B. din Vama.

La acest bar, între orele 18,00 – 19,00, la întâlnirea cu agentul F. și colaboratorul A. au venit inculpații B.D.G. și M.G.C., însoțiți și de inculpatul C.G.V., care a rămas însă în mașină.

La masă, cei patru, au discutat despre prețul batonului de cannabis, care a fost fixat la 400 dolari S.U.A., iar după predarea banilor au intervenit organele de poliție care au constatat că inculpatul B.D.G., cu complicitatea inculpaților M.G.C. și C.G.V., au vândut un baton de rezină de cannabis în greutate de 24,5 grame.

În urma audierilor, cei trei inculpați au recunoscut săvârșirea faptelor iar B.D.G. a dat amănunte legate de faptul că această cantitate de rezină de cannabis pe care a încercat să o valorifice prin intermediul inculpaților M.G.C. și C.G.V. provine de la o persoană cu numele de S.F. despre care nu a mai dat amănunte.

Inculpatul B.D.G. a mai făcut declarații în sensul că, la începutul lunii iunie, numitul S.F. i-a dat o bucată de rezină de cannabis comprimat, pentru a fi valorificată, însă la data de 14 iunie 2003n i-a luat această bucată lăsându-i doar o parte foarte mică, pe care i-a vândut-o colaboratorului autorizat A.

Aceste susțineri ale inculpatului s-a arătat că au fost înlăturate deoarece ele sunt infirmate de declarațiile inculpaților M.G.C. și C.G.V., potrivit cărora inculpatul B.D.G. le-a arătat 5 batoane de rezină de cannabis și le-a cerut să-i cute cumpărători, iar în seara zilei de 24 iunie 2003n inculpatul B.D.G. i-a oferit inculpatului M.G.C. dintr-un baton de rezină de cannabis 3 biluțe pentru a le consuma la o petrecere, situație ce s-a realizat în sensul că acestea au fost consumate împreună cu C.G.V.

Din buletinele de analiză toxicologice s-a stabilit că toți cei trei inculpați consumă droguri fiind indicați pozitiv THC.

În consecință, s-a stabilit neîndoielnic că inculpatul B.D.G. a deținut la domiciliul părinților săi cantitatea de 125 grame rezină de cannabis obținută de la B.I.C., prin venirea acestuia în țară și pe care a încercat să o valorifice pe piață, atât direct cât și prin intermediul și complicitatea coinculpaților M.G.C. și C.G.V.

În contextul situației de fapt expusă și reținută s-a apreciat că inculpatul B.I.C., cum și ceilalți coinculpați B.D.G. M.G.C. și C.G.V. au comis infracțiunile arătate în prima parte a considerentelor prezentei sentințe, sub calificarea juridică menționată, texte de lege în baza cărora au fost condamnați la pedepse cu închisoarea, iar ca modalitate de executare, prin privare de libertate pentru inculpatul B.I.C., iar față de ceilalți s-a dispus modalitatea de executare prevăzută de art. 86

1

C. pen., respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

La individualizarea și aplicarea pedepselor s-a menționat că au fost avute în vedere toate criterii înscrise la art. 72 C. pen., ținându-se seama de gradul de pericol social concret al fiecărei fapte, împrejurările și modul în care au fost comise, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, că faptele au fost săvârșite în concurs real, cum și datele personale ale fiecăruia, apreciindu-se că o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare cu executarea în regim privativ de libertate pentru inculpatul B.I.C. și de 4 ani închisoare pentru B.D.G., de 3 ani închisoare pentru M.G.C. și tot de 3 ani închisoare pentru C.G.V., cu modalitatea de executare prevăzută de art. 86

1

C. pen., sunt de natură să ducă la reeducarea acestora.

Pentru cei trei inculpați cărora li s-au aplicat prevederile art. 86

1

C. pen., li s-au fixat termene de încercare în conformitate cu art. 86

2

C. pen., și așa cum prevede art. 86

3

C. pen., și o serie de măsuri de supraveghere, care sunt obligatorii pentru aceștia, atrăgându-li-se atenția asupra art. 86

4

C. pen.

În conformitate cu art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților B.I.C, M.G.C. și C.G.V. durata reținerii și a arestului preventiv, începând cu data de 26 iunie 2003 până la 07 iulie 2003 și potrivit art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităților de 15,88 grame și respectiv 23,50 grame rezină de cannabis depusă la I.G.P.R. Direcția Cazier Judiciar și Evidență Operativă, în vederea distrugerii.

Potrivit art. 362 și 363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel, atât de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare cât și de către inculpații B.I.C., B.D.G. și M.G.C.

Parchetul, în motivele scrise și depuse la dosar, cum și cu ocazia susținerilor orale, a arătat că nu se impunea aplicarea față de inculpați a modalității de executare prevăzute de art. 86

1

C. pen., în condițiile în care faptele săvârșite de către aceștia prezintă un pericol social ridicat, iar modalitatea de executare, în raport de datele personale nu este de natură să ducă la reeducarea lor, cum și greșita aplicare față de inculpatul B.D.G. a prevăzut art. 86

1

C. pen., în condițiile în care inculpatului i s-au aplicat pedepse de 4 ani închisoare și respectiv 3 ani închisoare, deși potrivit art. 86

1

C. pen., suspendarea executării pedepsei poate fi acordată și în cazul concursului de infracțiuni dacă pedeapsa aplicată este de cel mult 3 ani.

Inculpatul B.I.C. a invocat o sigură critică și aceasta vizează nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate, constând în aceea că a fost încălcat dreptul de apărare ca urmare a faptului că judecarea sa s-a făcut cu lipsă de procedură, fiind citat la domiciliul părinților, deși el nu se afla la această adresă, fiind în Franța.

Apelanții inculpați B.D.G. și M.G.C. au formulat critici numai din punct de vedere a individualizării pedepselor, ca fiind mari, solicitând reducerea acestora, iar B.D.G. reducerea pedepsei rezultante, la 3 ani închisoare, astfel încât să poată beneficia de prevederile art. 86

1

C. pen.

Prin urmare, prin apelurile formulate s-a solicitat admiterea acestora, desființarea în parte a sentinței și înlăturarea aspectelor de nelegalitate și netemeinicie potrivit criticilor menționate.

Curtea de Apel Oradea, secția penală, a examinat apelurile declarate în raport de motivele invocate, actele și lucrările de la dosar, de sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen., și prin decizia penală nr. 176/ A din 02 septembrie 2004, a fost admis numai apelul parchetului și a desființat în parte sentința, în sensul că s-au înlăturat dispozițiile art. 86

1-3

C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, cu privire la inculpatul B.D.G., urmând ca acesta să execute pedeapsa principală de 4 ani închisoare, prin privare de libertate, făcându-se aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

Apelurile declarate de inculpații B.I.C., B.D.G. și M.G.C. au fost respinse, ca nefondate, împotriva sentinței primei instanțe.

În considerentele deciziei s-a arătat în apelul parchetului că în mod greșit s-a dispus față de inculpatul B.D.G. aplicarea art. 86

1

C. pen., în condițiile în care acestuia i s-au aplicat două pedepse pentru fapte concurente, iar pedeapsa rezultantă este de 4 ani închisoare, încălcându-se prevederile art. 86

1

C. pen., potrivit căruia nu se poate aplica art. 86

1

C. pen., în cazul concursului de infracțiuni, iar pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani.

De asemenea, tot cu privire la acest inculpat s-a arătat că nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei cum nici altă modalitate de executare decât cea prin privare de libertate față de împrejurările concrete în care a fost comisă infracțiunea, de poziția nesinceră adoptată pe parcursul desfășurării procesului penal, acesta nedând date concrete și nici indici cu privire la modul și împrejurările în care a intrat în posesia rezinei de cannabis decât limitate și numai la aspectele reținute cu ocazia flagrantului.

În ceea ce privește apelul inculpatului M.G.C. cu privire la reducerea pedepsei, s-a arătat că este neîntemeiat, cum de altfel și al inculpatului B.I.C., privind desființarea și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond deoarece i-a fost încălcat dreptul de apărare fiind citat la altă adresă decât locul de domiciliu.

S-a menționat că inculpatul B.I.C. a fost citat în localitatea C., iar dovada de îndeplinire a procedurii a fost semnată de către soție, pentru ca ulterior dovada de îndeplinire a procedurii de citare să fie îndeplinită prin luarea la cunoștință de către părinții acestuia, iar din procesele verbale întocmite de către Postul de Poliție Certeze a rezultat că inculpatul nu se mai află la domiciliul, fiind plecat din țară, în Franța, însă nu și-a indicat noua adresă din Franța decât în faza de apel, așa cum rezultă nota depusă la dosar, adresa acestuia fiind Franța și ca atare nu sunt temeiuri care să ducă la desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cu privire la reducerea pedepsei s-a arătat că nu sunt motive care să justifice aplicarea unei pedepse mai mici față de inculpatul apelant M.G.C., întrucât instanța de fond a avut în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen., inclusiv buna conduită a apelantului pe parcursul procesului penal, că este infractor primar și la primul contact cu legea penală și urmare a acestor elemente i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 86

1

C. pen.

Pentru considerentele arătate s-a menționat că nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei pentru apelanții inculpați B.D.G. și M.G.C., cum nici desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru apelantul B.I.C., întrucât acesta a fost citat la adresa din faza de urmărire penală, iar plecarea acestuia din țară fără a înștiința instanța de noua adresă, este o culpă cei aparține în totalitate, deci citarea făcându-se cu respectarea art. 177 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen.

Apreciind deci că, apelurile inculpaților sub aspectul criticilor arătate sunt neîntemeiate, în conformitate cu art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., acestea au fost respinse, ca neîntemeiate.

Decizia și sentința au fost atacate cu recurs numai de către inculpații B.I.C. și B.D.G. care prin motivele de recurs depuse la dosar, precum și cu ocazia susținerilor orale au fost invocate aspecte de nelegalitate și netemeinice după cum urmează.

Într-un prim motiv de recurs invocat de către recursul B.I.C. s-a arătat că, atât în faza de urmărire penală cât și în cea de cercetare judecătorească, procedura cu el nu a fost îndeplinită, situație ce rezultă din procesele verbale întocmite de către subofițerii de poliție cu ocazia aducerii la îndeplinire a mandatelor de aducere și este stabilit în mod neîndoielnic că el domicilia la data judecării în Franța, unde este de altfel căsătorit de peste 8 luni și nu la părinții săi, cum greșit a fost citat.

Un alt motiv de recurs se referă la faptul că, greșit a fost condamnat, deși nu a comis faptele ce i se rețin în sarcină, iar coinculpații care au dat declarații împotriva sa au fost constrânși pentru a li se permite reducerea la jumătate a pedepsei.

În esență, prin motivele de recurs s-a solicitat admiterea acestuia, casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare pentru a-și face toate apărările în legătură cu învinuirile ce i se aduc, iar în subsidiar achitarea sa deoarece nu a comis nici una dintre faptele pentru care a fost condamnat la pedepse de câte 10 ani închisoare.

Recurentul inculpat B.D.G. a formulat motive de recurs identice cu cele din apel și se referă la greșita individualizare a pedepsei în raport de prevederile art. 72 C. pen., în sensul că pedeapsa rezultantă este mare cum și cele două pedepse aplicate pentru fapte săvârșite în concurs real, solicitând deci, reducerea acestora cum și aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, în sensul de a i se reduce la jumătate limitele de pedeapsă prevăzute de lege, întrucât în timpul urmăririi penale a denunțat și a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanelor care au comis infracțiuni legate de droguri, respectiv pe inculpatul B.I.C.

Prin urmare, s-a solicitat admiterea recursului, casarea celor două hotărâri, aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu privire la cele două infracțiuni și aplicarea unor pedepse, astfel încât, pedeapsa rezultantă să se execute de către inculpat potrivit art. 86

1

C. pen.

Examinând recursurile declarate în raport de motivele invocate de către cei doi recurenți inculpați, de actele și lucrările de la dosar, de decizia și sentința pronunțate în cauză, de cazurile de casare înscrise la pct. 5, 9, 14, 17

1

și 18 de la art. 385

9

C. proc. pen., se constată că recursurile declarate sunt fondate, însă pentru alte considerente decât cele arătate de inculpați în motivele scrise cum și în susținerile orale.

Referitor la motivul de recurs invocat de către recurentul inculpat B.I.C., constând în aceea că hotărârea instanței de fond, cum și actele de urmărire penală sunt lovite de nulitate, deoarece i-a fost încălcat dreptul de a se apăra cu privire la faptele pentru care a fost învinuit și condamnat, fiind citat la altă adresă decât cea la care locuiește, se constată că este neîntemeiat.

Potrivit materialului probator de la dosar și situației de fapt reținută în mod corect de către instanțe și având în vedere declarația numitului S.C.P., în care arată că inculpatul, originar din localitatea Certeze, Satu Mare, i-a predat un pachet pentru a fi înmânat mamei acestuia, fără a cunoaște conținutul, iar la vamă, cu ocazia percheziției, s-a găsit în pachetul înmânat 9 baghete în greutate de 15,88 grame, rezină de cannabis.

În faza de urmărire penală și cea de cercetare judecătorească, așa cum de altfel au reținut și cele două instanțe, inculpatul a fost citat la adresa pe care o avea în localitatea Certeze.

În conformitate cu art. 177 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost citat la această adresă, întrucât nu a fost indicat un alt loc de domiciliu la care să fie citat decât în faza apelului când s-a indicat adresa din Franța și a fost citat la această adresă.

De asemenea, tot în dispozițiile art. 177 C. proc. pen., se arată că în caz de schimbare a adresei, inculpatul este citat la noua sa adresă numai dacă a încunoștințat organul de urmărire penală ori instanța de judecată de schimbarea intervenită.

Inculpatul-recurent a cunoscut că este cercetat și trimis în judecată, întrucât așa cum rezultă din procesele verbale întocmite de către organele de poliție, între el și familia sa a existat o comunicare și a cunoscut că este cercetat și trimis în judecată, însă nu a făcut demersuri de a depune adresa unde locuiește pentru a fi citat, decât în faza căilor de atac, apel și recurs, unde a fost citat potrivit adresei indicate.

Ca atare, critica invocată de către inculpat vizând încălcarea dreptului de apărare întrucât nu a cunoscut de proces pentru a-și face apărările cu privire la acuzațiile ce i se aduc și pentru care a fost condamnat, se constată că sunt neîntemeiate, întrucât citarea acestuia s-a făcut în conformitate cu dispozițiile înscrise la art. 177 C. proc. pen., nefiindu-i încălcat nici un drept procesual, astfel că nu sunt temeiuri care să justifice casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În legătură cu cel de-al doilea motiv de recurs invocat de către inculpatul-recurent B.I.C., referitor la greșita condamnare a sa pentru comiterea unor infracțiuni pe care nu le-a săvârșit, astfel că se impune achitarea, se constată că este neîntemeiată.

Din mijloacele de probă de la dosar, respectiv declarația martorului S.C.P., potrivit căreia aflându-se în Paris a venit la el inculpatul care i-a adus un colet pentru a-l preda mamei sale B.A., iar la B.V.C.V.F. Petea, cu ocazia unui control s-a găsit într-unul din cele 4 pachete de cafea ce constituiau coletul predat, 9 baghete de rezină de cannabis, așa cum s-a stabilit ulterior.

Potrivit procesului verbal preliminar întocmit de către organele vamale și existent la dosar, rezultă că în microbuzul martorului S.C.P., cu ocazia percheziției, într-un colet pe care scria N.B. erau 4 pachete de cafea, iar în urma deschiderii, s-a constat că într-unul din ele s-au identificat 9 baghete de mărimea unei țigări, fiecare ambalate în folie autoadezivă din plastic transparent și care s-a constatat că acestea fac parte din categoria stupefiantelor (HAȘIȘ).

Inculpatul B.D.G., în declarația dată în fața parchetului, în prezența a mai multor apărători, arată că cunoaște că inculpatul B.I.C., poreclit B. a adus în țară cu diferite ocazii cantități de hașiș pe care le-a comercializat în comuna Certeze.

Față de mijloacele de probă de la dosar se constată că în mod just instanțele au reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Așa fiind, susținerea inculpatului, potrivit căreia nu a săvârșit infracțiunea și nu sunt probe care să-l încrimineze, se constată că este neîntemeiată, deoarece, așa cum s-a arătat, instanțele au probat vinovăția acestuia pe baza mijloacelor de probă menționate mai sus.

Din oficiu, se constată că în mod greșit inculpatul B.I.C. a fost condamnat, la o pedeapsă de 10 ani închisoare potrivit art. 31 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Potrivit art. 31 C. pen., constituie participație improprie, determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod cu intenție la săvârșirea din culpă de către o altă persoană a unei fapte prevăzută de legea penală.

Potrivit probatoriului de la dosar, inculpatul-recurent nu l-a determinat sau ajutat în vreun mod pe numitul S.C.P. pentru a introduce în România cele 9 baghete de rezină de cannabis care s-au găsit cu ocazia controlului vamal, coletul cu cele 9 baghete au fost predate fără ca martorul să cunoască conținutul acestuia.

Așa fiind, în mod eronat instanțele au reținut în sarcina sa două infracțiuni, infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 31 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, avându-se în vedere elementul material obiectiv al fiecărei infracțiuni, situație față de care, în baza art. 334 C. proc. pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor din cele două infracțiuni într-o singură infracțiune, cea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora va fi condamnat inculpatul.

La individualizarea și aplicarea pedepsei se vor avea în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social concret al faptei comise, împrejurările și modul în care au fost săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, care sunt cuprinse între 10 ani închisoare și 20 de ani închisoare, precum și datele personale ale acestuia, ceea ce orientează instanța spre o pedeapsă la limita minimă prevăzută de lege, întrucât sunt temeiuri că scopul pedepsei va fi atins prin aplicarea unei pedepse de 10 ani închisoare.

Referitor la primul motiv de recurs invocat de către recurentul-inculpat B.D.G. și care constituie caz de casare în sensul pct. 14 de la art. 385

9

C. proc. pen., în sensul că s-a făcut o greșită individualizare cu privire la pedepsele ce i s-au aplicat, de 4 ani închisoare și respectiv de 3 ani închisoare, ca durată și modalitate de executare, se constată că este întemeiat în parte, pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.

În ceea ce privește infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 4 ani închisoare, respectiv art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., se constată că pedeapsa aplicată a fost just individualizată și la aplicarea ei, instanțele au avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, împrejurările și modul în care a fost comisă, că inculpatul a vrut să comercializeze cantitatea de 125 grame de cannabis cu ajutorul coinculpaților M.G.C. și C.G.V., că nu a manifestat o atitudine sinceră, fapt pentru care în mod corect nu i s-au aplicat dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, în sensul că nu a denunțat și nici nu a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanelor care se ocupă cu droguri, mulțumindu-se să dea declarații eronate, indicând nume de persoane care nu au putut fi identificate și trase la răspundere penală, ceea ce presupune periculozitate social sporită din partea acestuia și că pedeapsa de 4 ani închisoare pentru deținerea și vânzarea de droguri de risc nu este mare în condițiile în care limita minimă este de 3 ani, iar maximul prevăzut de lege este de 15 ani închisoare.

Întemeiată este susținerea recurentului cum și chestiunea invocată din oficiu a aplicării legii mai favorabile, în raport de faptul că de la data pronunțării primei hotărâri și până în prezent a fost adoptată Legea nr. 522/2004, care a modificat prin conținutul său limitele de pedeapsă pentru art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Cum limitele de pedeapsă prevăzute de lege au fost modificate și îi sunt favorabile inculpatului, sub acest aspect se va admite recursul, se vor descontopi pedepsele și se va modifica numai pedeapsa aplicată pentru art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în sensul că se va reduce, de la 3 ani închisoare la un an și 3 luni închisoare.

Această pedeapsă de un an și 3 luni închisoare reflectă gravitatea faptei, vinovăția inculpatului și periculozitatea sa socială în raport de prevederile art. 72 C. pen.

Pedeapsa modificată, împreună cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentință, în temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, se vor contopi, astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, prin privare de libertate.

Față de cuantumul acestei pedepse nu sunt temeiuri de drept care să-i impună o altă modalitate de executare, decât cea de privare prin libertate așa cum s-a solicitat, respectiv art. 86

1

C. pen., iar scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin această modalitate de executare.

Așa fiind, și în raport de cele menționate, se vor admite cele două recursuri, potrivit art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmând a se casa hotărârile în sensul menționat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.D.G. timpul reținerii și al arestării preventive de la 26 iunie 2003, la 07 iulie 2003.

Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații B.I.C. și B.D.G.

Casează decizia penală nr. 167/ A din 2 septembrie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția penală și sentința penală nr. 165 din 23 martie 2004 a Tribunalului Satu Mare, după cum urmează:

Înlătură aplicarea art. 33 și 34 C. pen., și descontopește pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, în pedepsele componente și anume:

- 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 31 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

- 10 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunile prevăzute de art. 31 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., într-o singură infracțiune prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și în baza acestor texte de lege condamnă pe inculpat la 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în pedepsele componente și anume:

- 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;

- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Modifică pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în sensul că, prin aplicarea art. 13 C. pen., cu referire la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 522/2004, o reduce de la 3 ani închisoare la un an și 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., dispune ca recurentul inculpat să execute pedeapsa cea mai grea și anume pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.D.G. timpul reținerii și al arestării preventive de la 26 iunie 2003 până la 7 iulie 2003.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2006.