ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4584/2010

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 81/D din

13 aprilie 2010, Tribunalul Satu Mare, secția penală, în baza art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea

art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a art. 74 alin. (1) lit. a) și a art. 76 lit.

c) C. pen., a condamnat pe inculpatul F.R.L., pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de droguri de risc fără drept, la o pedeapsă de 1 an închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe o durată de 1 an.

În baza art. 3 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 16

din Legea nr. 143/2000 și a art. 74 lit. a) C. pen. și a art. 76 lit. a) C.

pen., a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de introducere

în țară de droguri de risc fără drept, la o pedeapsă de 3 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe o durată de 2 ani.

În baza art. 34 lit. b)

C. pen. rap. la prevederile art. 33 lit. a) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată

de 2 ani.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive din

data de 13 februarie 2010 și până la zi.

În baza art. 350 C.

proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 17 alin.

(1) din Legea nr. 143/000 a dispus confiscarea de la inculpat a cantității de

1006 țigarete cu conținut de cannabis în amestec cu tutun și a cantității de

165 gr.cannabis, aflate în prezent la Laboratorul de Analiză și Profil al

Drogurilor din cadrul I.G.P.R. – D.C.C.O. - Brigada Cluj-Napoca.

În baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele situație

de fapt:

În perioada august

2009 – februarie 2010, inculpatul a introdus în România, în mod repetat diferite

cantități de droguri de risc primite de la numitul S.D. din Olanda, droguri pe

care le-a livrat unor persoane pe care le-a întâlnit urmare indicațiilor

primite de la S.D. și care nu au putut fi identificate până în prezent.

La data de 8

februarie 2010, inculpatul a introdus în țară fără drept un număr de 1054

țigarete artizanale conținând cannabis, precum și o cantitate de cannabis din

care o parte a livrat-o în data de 12 februarie 2010 unor persoane neidentificate,

iar cantitatea de țigări mai sus-arătată, precum și 195 gr. cannabis a fost

găsită la domiciliul acestuia în data de 13 februarie 2010.

Cantitatea de droguri

mai sus arătată, care a fost găsită la domiciliul inculpatului, urma să fie

livrată de către acesta în data de 14 februarie 2010, unor persoane din Oradea

și Satu Mare, care urmau să-l contacteze telefonic urmare indicațiilor primite

de la numitul S.D. din Olanda.

Împotriva sentinței

penale pronunțată de instanța de fond a declarat apel inculpatul F.R.L.,

solicitând desființarea hotărârii apelate în sensul de a se dispune, în

principal, aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării acesteia.

În subsidiar, a

solicitat a se dispune aplicarea unei pedepse cu suspendarea pedepsei sub

supraveghere.

Curtea de Apel Oradea,

secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 36/A din 3

iunie 2010, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul

declarat de inculpatul F.R.L. împotriva sentinței penale nr. 81/D din 13

aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care a desființat-o în

sensul că a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente.

A înlăturat de la

pedeapsa de 1 an închisoare pedeapsa completară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 1 an.

A recontopit

pedepsele și a dispus inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3

ani închisoare, în detenție și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

A menținut restul

dispozițiilor sentinței apelate.

În baza art. 160

b

C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului F.R.L. și a

dedus din pedeapsă arestul preventiv până la zi, 3 iunie 2010.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a arătat că prima instanță a reținut în mod corect

situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste

aprecieri a materialului probator administrat în cauză, dând faptelor săvârșite

de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, s-a mai

arătat că instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate

inculpatului.

Critica acestuia

privind modalitatea de executare a pedepsei s-a reținut a fi nefondată. Lipsa

antecedentelor penale și faptul că inculpatul era încadrat în muncă la data

săvârșirii faptelor nu sunt singurele elemente pe care instanța le are în

vedere cu prilejul individualizării pedepsei.

S-a reținut că o

schimbare a modalității de executare a pedepselor aplicate inculpatului nu ar

fi temeinică și ar lipsi de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și

ar crea o dispoziție între scopul și rezultatul acestora.

Deoarece criticile

inculpatului s-au apreciat a fi nefondate, instanța de apel a reținut că în

cauză, cu prilejul individualizării pedepselor au fost încălcate disp. art. 65 C.

pen., aplicându-se pedeapsa complementară la pedeapsa de 1 an închisoare

aplicată inculpatului, legiuitorul a condiționat aplicarea de pedepse

complementare, printre altele și legat de cuantumul acesteia, stabilind a fi de

cel puțin 2 ani închisoare.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul.

Analizând

înscrisurile existente la dosar, Înalta Curte reține că recursul declarat de

inculpatul F.R.L. este tardiv, urmând a fi respins, ca atare pentru

considerentele ce urmează.

Potrivit art. 385

3

alin. (1) C. proc. pen., termenul de declarare a recursului este de 10 zile.

Potrivit disp. art. 385

3

alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 363 alin. (3) C. proc. pen.,

pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge

de la pronunțare.

Pentru părțile care

au lipsit atât de la dezbateri, cât și de la pronunțare, precum și pentru

inculpatul deținut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus

... care au lipsit de la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de

pe dispozitiv.

Din actele existente

la dosar rezultă că decizia nr. 36/A din 3 iunie 2010, pronunțată de Curtea de

Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, i-a fost comunicat

inculpatului la data de 8 iunie 2010( fila 15 dos.apel) acesta declarând recurs

abia la data de 17 septembrie 2010, depășind cu mult termenul legal de 10 zile

de declarare a recursului.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

a) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de inculpat, ca tardiv formulat.

Văzând și disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de

inculpatul F.R.L. împotriva deciziei penale nr. 36/A din 3 iunie 2010 a Curții

de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17

decembrie 2010.