ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4584/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 81/D din 13 aprilie 2010, Tribunalul Satu Mare, secția penală, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a art. 74 alin. (1) lit. a) și a art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul F.R.L., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc fără drept, la o pedeapsă de 1 an închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 1 an. În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a art. 74 lit. a) C. pen.

și a art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc fără drept, la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani. În baza art. 34 lit. b) C. pen. rap. la prevederile art. 33 lit. a) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive din data de 13 februarie 2010 și până la zi. În baza art. 350 C. proc.

pen. a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/000 a dispus confiscarea de la inculpat a cantității de 1006 țigarete cu conținut de cannabis în amestec cu tutun și a cantității de 165 gr.cannabis, aflate în prezent la Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R. – D.C.C.O. - Brigada Cluj-Napoca. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele situație de fapt: În perioada august 2009 – februarie 2010, inculpatul a introdus în România, în mod repetat diferite cantități de droguri de risc primite de la numitul S.D.

din Olanda, droguri pe care le-a livrat unor persoane pe care le-a întâlnit urmare indicațiilor primite de la S.D. și care nu au putut fi identificate până în prezent. La data de 8 februarie 2010, inculpatul a introdus în țară fără drept un număr de 1054 țigarete artizanale conținând cannabis, precum și o cantitate de cannabis din care o parte a livrat-o în data de 12 februarie 2010 unor persoane neidentificate, iar cantitatea de țigări mai sus-arătată, precum și 195 gr. cannabis a fost găsită la domiciliul acestuia în data de 13 februarie 2010. Cantitatea de droguri mai sus arătată, care a fost găsită la domiciliul inculpatului, urma să fie livrată de către acesta în data de 14 februarie 2010, unor persoane din Oradea și Satu Mare, care urmau să-l contacteze telefonic urmare indicațiilor primite de la numitul S.D.

din Olanda. Împotriva sentinței penale pronunțată de instanța de fond a declarat apel inculpatul F.R.L., solicitând desființarea hotărârii apelate în sensul de a se dispune, în principal, aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării acesteia. În subsidiar, a solicitat a se dispune aplicarea unei pedepse cu suspendarea pedepsei sub supraveghere. Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 36/A din 3 iunie 2010, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpatul F.R.L. împotriva sentinței penale nr. 81/D din 13 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care a desființat-o în sensul că a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente.

A înlăturat de la pedeapsa de 1 an închisoare pedeapsa completară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 1 an. A recontopit pedepsele și a dispus inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare, în detenție și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani. A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. În baza art. 160 b C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului F.R.L. și a dedus din pedeapsă arestul preventiv până la zi, 3 iunie 2010. Pentru a decide astfel, instanța de apel a arătat că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză, dând faptelor săvârșite de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, s-a mai arătat că instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului. Critica acestuia privind modalitatea de executare a pedepsei s-a reținut a fi nefondată. Lipsa antecedentelor penale și faptul că inculpatul era încadrat în muncă la data săvârșirii faptelor nu sunt singurele elemente pe care instanța le are în vedere cu prilejul individualizării pedepsei. S-a reținut că o schimbare a modalității de executare a pedepselor aplicate inculpatului nu ar fi temeinică și ar lipsi de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și ar crea o dispoziție între scopul și rezultatul acestora. Deoarece criticile inculpatului s-au apreciat a fi nefondate, instanța de apel a reținut că în cauză, cu prilejul individualizării pedepselor au fost încălcate disp.

art. 65 C. pen., aplicându-se pedeapsa complementară la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului, legiuitorul a condiționat aplicarea de pedepse complementare, printre altele și legat de cuantumul acesteia, stabilind a fi de cel puțin 2 ani închisoare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul. Analizând înscrisurile existente la dosar, Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpatul F.R.L. este tardiv, urmând a fi respins, ca atare pentru considerentele ce urmează. Potrivit art. 385 3 alin. (1) C. proc. pen., termenul de declarare a recursului este de 10 zile. Potrivit disp. art. 385 3 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare.

Pentru părțile care au lipsit atât de la dezbateri, cât și de la pronunțare, precum și pentru inculpatul deținut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus ... care au lipsit de la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. Din actele existente la dosar rezultă că decizia nr. 36/A din 3 iunie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, i-a fost comunicat inculpatului la data de 8 iunie 2010( fila 15 dos.apel) acesta declarând recurs abia la data de 17 septembrie 2010, depășind cu mult termenul legal de 10 zile de declarare a recursului. Față de aceste considerente, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., să respingă recursul declarat de inculpat, ca tardiv formulat. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul F.R.L. împotriva deciziei penale nr. 36/A din 3 iunie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 decembrie 2010.