ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3716/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3716/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor

penale de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 441/PI din 2

octombrie 2009, Tribunalul Timiș a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului

M.C.D. din infracțiunile prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art.

2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și

art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. în infracțiunile

prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 26 C. pen.

raportat la art. 290 C. pen.

În baza art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 74 lit. c) C. pen. și cu aplicarea

art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.C.D., fără ocupație,

necăsătorit, stagiu militar satisfăcut, studii 12 clase, în prezent deținut în

Penitenciarul Timișoara, la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

În baza art. 65 alin.

(1) și (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 3 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 74 lit. c) C. pen. și cu aplicarea

art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la o

pedeapsă de 9 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

introducere în țară de droguri de mare risc, în mod ilegal.

În baza art. 65 alin.

(1) și (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 74 lit. c) C. pen. și cu aplicarea

art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat pe același inculpat la o

pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere

ilegală de droguri de risc.

În baza art. 26 C.

pen. raportat la art. 290 C. pen. și cu aplicarea art. 27 C. pen., art. 74

alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe

același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului M.C.D.

pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat

un spor de 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa

rezultantă de 10 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit.

a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 35 alin.

(3) C. pen., a aplicat inculpatului M.C.D., alături de pedeapsa principală

rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute la art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C.

proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului M.C.D.

În baza art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii inculpatului M.C.D. din

data de 16 ianuarie 2009 și a arestului preventiv, de la data de 17 ianuarie

2009 la zi.

În baza art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul P.V.A., cetățenie română,

studii 10 clase, fără ocupație, divorțat, stagiul militar nesatisfăcut, în

prezent deținut în Penitenciarul Timișoara, la o pedeapsă de 10 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

În baza art. 65 alin.

(1) și 2 (C). pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 6

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere ilegală de droguri

de risc.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului P.V.A.

pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare, urmând ca în final

inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit.

a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 35 alin.

(1) C. pen., a aplicat inculpatului P.V.A., alături de pedeapsa principală

rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute la art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C.

proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului P.V.A.

În baza art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii inculpatului P.V.A. din

data de 16 ianuarie 2009 și a arestului preventiv, de la data de 17 ianuarie

2009 la zi.

În baza art. 17 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, a confiscat de la inculpatul P.V.A. o cantitate de

184,2 gr. substanță ce conținea cocaină, lidocaină și fenacetină.

În baza art. 18 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, a dispus distrugerea drogurilor confiscate de la

inculpat, cu păstrarea de contraprobe.

În baza art. 348 C.

proc. pen., a dispus anularea unei împuterniciri în limba spaniolă ce poartă

antetul I. SL.

În baza art. 191

alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre inculpați la plata

sumei de 2.000 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus plata

sumei de 1.340 RON din fondurile Ministerul Justiției către Institutul de

Medicină Legală Timișoara, reprezentând contravaloarea expertizelor

medico-legale efectuate în cauză.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul M.C.D., neavând

niciun loc de muncă, s-a deplasat în localitatea Roquetas del Mar, provincia

Valencia, în căutarea unei oferte de lucru. În aceste împrejurări, inculpatul

s-a cunoscut cu numitul D.C.I. care, văzând că este de origine română și este

în căutarea unei surse de venit, i-a propus efectuarea unui serviciu mai

„delicat", pentru care urma să încaseze suma de 3000 euro. Auzind oferta

și suma pe care urma să o încaseze, inculpatul a fost de acord cu efectuarea

serviciului, chiar dacă el consta în transportul ilicit a cantității de circa

200 gr. cocaină, care trebuia să ajungă în România pentru a fi plasată unui alt

cetățean român.

La data de 13

ianuarie 2009, cei doi s-au deplasat la firma de închirieri mașini „T.R.G.I.”

SL Roquetas del Mar din Spania, încheind un contract de închiriere a unui

autovehicul marca „S.I. TDI", contractul fiind încheiat pe numele

inculpatului M.C.D. Numitul D.C.I. a achitat personal suma de 135 euro și 200

euro drept garanție, în contract stipulându-se obligația ca la data de 16

ianuarie 2009 mașina să fie restituită.

Împuternicirea

eliberată de firma de închirieri cuprindea posibilitatea folosirii mașinii

închiriate doar pe teritoriul Spaniei. În acest context, inculpatul M.C.D., la

solicitarea lui D.C.I., a recurs la o cunoștință pentru falsificarea

împuternicirii prin folosirea unui laptop și a unei imprimante performante,

astfel încât în cuprinsul împuternicirii s-a consemnat un alt itinerar de

deplasare, care prevedea inclusiv teritoriul României.

Înainte de a pleca

spre România, numitul D.C.I., împreună cu inculpatul M.C.D. au expediat în

România, în municipiul Timișoara, prin firma S.T., o cantitate de cocaină, pe

care D.C.I. a ambalat-o într-o folie transparentă și a introdus-o într-o cutie

de cacao, a cărui conținut l-a înjumătățit și pulverizat peste punga cu

cocaină, în așa mod încât să nu se remarce la o eventuală percheziție.

Asigurându-se că

geamantanul în care se afla cocaina a ajuns în perfectă stare la destinație,

cei doi au plecat spre România la data de 14 ianuarie 2009, cu autoturismul

închiriat de la firma spaniolă, ajungând în Timișoara la data de 15 ianuarie

2009.

Întrucât ofițerii

I.J.P.F.-C.T.S.I. așteptau venirea celor doi, s-a procedat la monitorizarea

traseului deplasării lor până în momentul ridicării bagajului. Geamantanul a

fost ridicat de la sediul firmei de transport de inculpatul M.C.D., predarea

fiind realizată de investigatorul sub acoperire T.A. În acest timp, numitul

D.C.I. a rămas în mașină pentru a se asigura că nu va exista niciun fel de

intervenție nedorită din partea organelor de poliție, care ar fi putut realiza

un flagrant.

După recuperarea

bagajului, cei doi s-au deplasat la hotelul „R.P." din Timișoara, unde

inculpatul M.C.D. s-a cazat, timp în care numitul D.C.I. a luat legătura cu

persoana ce urma să preia coletul cu cocaină și să achite contravaloarea

acestuia.

În cursul zilei de 16

ianuarie 2009, D.C.I. l-a preluat pe inculpat de la hotel, deplasându-se

împreună la întâlnirea cu cumpărătorul. Pachetul cu cocaină a fost introdus în

buzunarul unei perechi de pantaloni de trening, care au fost depozitați într-o

geantă de culoare neagră ce urma să fie predată cumpărătorului.

Odată pregătită

marfa, numitul D.C.I. l-a condus pe inculpat la locul de întâlnire, mai precis

în parcarea localului C. din Timișoara, unde i-a comunicat detaliile necesare

recunoașterii persoanei ce urma să preia drogurile.

La un moment dat, în

parcarea localului C. a oprit un autoturism marca V. de culoare neagră, cu

număr de înmatriculare TM-XXXXXX, la volanul căruia era cumpărătorul, în

persoana inculpatului P.V.A., care a oprit mașina, lăsând motorul să meargă.

Observând apariția acestuia, inculpatul M.C.D. l-a recunoscut după detaliile

comunicate de numitul D.C.I., motiv pentru care s-a apropiat de el, așezându-se

pentru câteva secunde pe bancheta din dreapta șoferului, timp necesar pentru

a-l saluta și a-i rosti fraza „(...) ai acolo", după care a lăsat pe

bancheta din spate a mașinii geanta de culoare neagră pregătită de D.C.I.

Imediat după

efectuarea schimbului, inculpatul M.C.D. a coborât din mașină, deplasându-se înspre

hotelul unde era cazat, iar inculpatul P.V.A. înspre locuința sa, situată în

Timișoara, unde nu a reușit să ajungă, deoarece ofițerii C.T.S.I. au procedat

la oprirea lui în trafic și efectuarea flagrantului.

În același mod s-a

procedat la reținerea și conducerea inculpatului M.C.D. de la hotelul în care

era cazat, pentru a fi audiat la sediul I.J.P.F. Timișoara.

În prezența

procurorului D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiș s-a procedat la deschiderea

genții de culoare neagră ridicată din mașina inculpatului P.V.A. cu prilejul

flagrantului, ocazie cu care în buzunarul pantalonului de trening aflat în

geanta de culoare neagră, împreună cu mai multe obiecte de îmbrăcăminte, s-au

găsit circa 200 gr. cocaină ambalată într-o pungă transparentă.

Supusă testelor de

laborator, s-a concluzionat faptul că greutatea reală a drogului este de 184,1

grame, substanță ce conține cocaină, lidocaină și fenacetină, iar cât privește

cocaina, aceasta face parte din tabelul anexă nr. II din Legea 143/2000 privind

prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Situația de fapt,

astfel cum a fost reținută de instanța de fond, a fost dovedită cu

procesele-verbale de sesizare din oficiu, procesul-verbal de constatare a

infracțiunii flagrante, declarațiile martorilor B.I., T.A., O.A., C.G.,

procesele-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de

inculpați, raport de constatare tehnico-științific, planșe foto, toate

coroborate cu declarațiile inculpatului.

Cu privire la

infracțiunea de complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri

oficiale, reținută în sarcina inculpatului M.C.D., apreciază instanța de fond

că încadrarea juridică dată faptei nu este corectă cât timp împuternicirea

emisă de o firmă de închirieri mașini în Spania nu poate avea valoarea unui

înscris oficial.

Pentru aceste motive,

instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 26

raportat la art. 288 C. pen. în art. 26 raportat la art. 290 C. pen.

Fiind audiat

inculpatul M.C.D., a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, ajutând

organele de urmărire penală la aflarea adevărului și a modalității de comitere

a faptelor.

Inculpatul P.V.A. a

regretat comiterea faptelor, arătând că este doar consumator de droguri, că nu

s-au găsit droguri asupra sa, nici în mașină, și nici în locuință.

La individualizarea

pedepselor, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile prevăzute de

art. 72 C. pen.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel inculpatul M.C.D., criticând-o pentru netemeinicie,

și inculpatul P.V.A., pe care nu l-au motivat.

Prin Decizia penală

nr. 81/A din 27 mai 2010, Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 379 pct. 1

lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații

P.V.A. și M.C.D. împotriva Sentinței penale nr. 441/PI din 2 octombrie 2009,

pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 1575.1/30/2009.

În temeiul art. 350

C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților P.V.A. și M.C.D.

În temeiul art. 88 C.

proc. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata arestului

preventiv, de la data de 2 octombrie 2009 la zi.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a obligat fiecare inculpat la plata a câte 200 RON,

cheltuieli judiciare către stat în apel.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de prim control judiciar a reținut că sentința

instanței de fond este legală și temeinică, vinovăția inculpaților a fost

corect stabilită, iar pedepsele aplicate inculpaților corespund gradului de

pericol social concret al faptelor comise.

Apreciază instanța de

apel că în cauză nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de

art. 74 lit. a) și c) C. pen. cu consecința reducerii pedepselor întrucât în

cursul procesului penal inculpații au avut o comportare nesinceră, negând

săvârșirea infracțiunilor.

Împotriva acest

decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații M.C.D. și P.V.A.,

solicitând a se acorda o mai largă eficiență circumstanțelor atenuante reținute

în favoarea lor și aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai mic, având în

vedere că sunt la primul conflict cu legea penală.

În recursurile lor

inculpații invocă cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate

conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că

recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca

atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte

apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în

urma coroborării întregului material probator administrat în cauză, reținând că

inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Înalta Curte de

Casație și Justiție consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art.

63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se în

mod indubitabil că inculpatul M.C.D. se face vinovat de comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 3

alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și

art. 26 raportat la art. 290 C. pen. și inculpatul P.V.A. se face vinovat de

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 și

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Astfel rezultă din

materialul probator administrat că în cauză inculpatul M.C.D. a introdus în

țară, fără documente, cantitatea de 184 gr. cocaină, prin expedierea, pe numele

său, din Spania, a unui colet ce conținea această cantitate de droguri, coletul

fiind ridicat ulterior de la sediul firmei de transport din Timișoara.

De asemenea, în

sarcina inculpatului M.C.D. s-a reținut că a deținut, transportat și livrat

cantitatea de 184 g cocaină inculpatului P.V.A., această infracțiune prevăzută

de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 existând în concurs real cu

infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, s-a

stabilit că fapta inculpatului P.V.A. de a procura și a deține aceeași

cantitate de droguri livrată de inculpatul M.C.D. întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, faptă săvârșită cu intenție directă, poziția inițială adoptată de

inculpat în sensul că i-a cerut numitului D.C.I., dar nu pentru a le

comercializa, ci pentru consum propriu, fiind contrazisă de probele

administrate în cauză.

Și infracțiunea

prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 a fost comisă de ambii inculpați,

buletinele de analiză toxicologică din 23 ianuarie 2009 ale Institutului de

Medicină Legală Timișoara confirmând faptul că aceștia sunt consumatori de

droguri de risc.

De asemenea, Înalta

Curte de Casație și Justiție consideră că pedepsele principale aplicate

inculpaților au fost corect individualizate, atât sub aspectul cuantumului, cât

și a modalității de executare, instanța de fond dând relevanță gradului de

pericol social ridicat al faptelor comise, circumstanțelor reale în care au

fost comise faptele, respectiv modalitatea laborioasă în care inculpatul M.C.D.

a introdus drogurile în țară, ridicarea coletului de la firma de transport și

apoi livrarea acestora către inculpatul P.V.A.

Faptul că inculpații

nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și au recunoscut în final faptele, în

modalitatea reținută de instanța de fond, a fost avut în vedere de prima

instanță, care a orientat pedepsele spre minimul special prevăzut de lege.

De asemenea, poziția

adoptată de inculpatului M.C.D., care a contribuit la stabilirea modalității de

comitere a faptei a determinat instanța de fond să rețină în favoarea

inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., cu

consecința reducerii pedepselor între limitele prevăzute de art. 76 lit. a) C.

pen.

Înalta Curte de

Casație și Justiție apreciază că nu există alte împrejurări care să facă

posibilă reducerea pedepselor aplicate, numai în acest mod putându-se atinge

finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen. privitoare la scopul educativ și

coercitiv al pedepsei.

Faptul că inculpații

nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea

penală, nu poate determina o reevaluare a pedepselor aplicate, aceasta

reprezentând o stare de normalitate pentru orice individ și nu o virtute care

să contribuie la reindividualizarea excesivă a pedepselor.

Pedepsele aplicate,

în cuantumul stabilit de instanța de fond, sunt în măsură să contribuie la

formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de

conviețuire socială, fapt pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție

urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să

respingă ca nefondate recursurile inculpaților.

În baza art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din pedeapsă

arestarea preventivă, de la 16 ianuarie 2009 la zi pentru ambii inculpați.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații M.C.D. și P.V.A. împotriva

Deciziei penale nr. 81/A din 27 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția

penală.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive, de la 16

ianuarie 2009 la 22 octombrie 2010.

Obligă

recurenții-inculpați la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 octombrie 2010.