ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3716/2010

Asupra recursurilor penale de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 441/PI din 2 octombrie 2009, Tribunalul Timiș a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului M.C.D. din infracțiunile prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 74 lit. c) C. pen.

și cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.C.D., fără ocupație, necăsătorit, stagiu militar satisfăcut, studii 12 clase, în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara, la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc. În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 74 lit. c) C. pen. și cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 9 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc, în mod ilegal.

În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 74 lit. c) C. pen. și cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere ilegală de droguri de risc. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. și cu aplicarea art. 27 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului M.C.D. pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului M.C.D., alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului M.C.D. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii inculpatului M.C.D. din data de 16 ianuarie 2009 și a arestului preventiv, de la data de 17 ianuarie 2009 la zi. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul P.V.A., cetățenie română, studii 10 clase, fără ocupație, divorțat, stagiul militar nesatisfăcut, în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara, la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc. În baza art. 65 alin. (1) și 2 (C). pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere ilegală de droguri de risc. În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului P.V.A. pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului P.V.A., alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului P.V.A. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii inculpatului P.V.A. din data de 16 ianuarie 2009 și a arestului preventiv, de la data de 17 ianuarie 2009 la zi. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a confiscat de la inculpatul P.V.A. o cantitate de 184,2 gr. substanță ce conținea cocaină, lidocaină și fenacetină. În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus distrugerea drogurilor confiscate de la inculpat, cu păstrarea de contraprobe. În baza art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea unei împuterniciri în limba spaniolă ce poartă antetul I. SL. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., a obligat pe fiecare dintre inculpați la plata sumei de 2.000 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat. S-a dispus plata sumei de 1.340 RON din fondurile Ministerul Justiției către Institutul de Medicină Legală Timișoara, reprezentând contravaloarea expertizelor medico-legale efectuate în cauză. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul M.C.D., neavând niciun loc de muncă, s-a deplasat în localitatea Roquetas del Mar, provincia Valencia, în căutarea unei oferte de lucru. În aceste împrejurări, inculpatul s-a cunoscut cu numitul D.C.I. care, văzând că este de origine română și este în căutarea unei surse de venit, i-a propus efectuarea unui serviciu mai „delicat", pentru care urma să încaseze suma de 3000 euro.

Auzind oferta și suma pe care urma să o încaseze, inculpatul a fost de acord cu efectuarea serviciului, chiar dacă el consta în transportul ilicit a cantității de circa 200 gr. cocaină, care trebuia să ajungă în România pentru a fi plasată unui alt cetățean român. La data de 13 ianuarie 2009, cei doi s-au deplasat la firma de închirieri mașini „T.R.G.I.” SL Roquetas del Mar din Spania, încheind un contract de închiriere a unui autovehicul marca „S.I. TDI", contractul fiind încheiat pe numele inculpatului M.C.D. Numitul D.C.I. a achitat personal suma de 135 euro și 200 euro drept garanție, în contract stipulându-se obligația ca la data de 16 ianuarie 2009 mașina să fie restituită. Împuternicirea eliberată de firma de închirieri cuprindea posibilitatea folosirii mașinii închiriate doar pe teritoriul Spaniei.

În acest context, inculpatul M.C.D., la solicitarea lui D.C.I., a recurs la o cunoștință pentru falsificarea împuternicirii prin folosirea unui laptop și a unei imprimante performante, astfel încât în cuprinsul împuternicirii s-a consemnat un alt itinerar de deplasare, care prevedea inclusiv teritoriul României. Înainte de a pleca spre România, numitul D.C.I., împreună cu inculpatul M.C.D. au expediat în România, în municipiul Timișoara, prin firma S.T., o cantitate de cocaină, pe care D.C.I. a ambalat-o într-o folie transparentă și a introdus-o într-o cutie de cacao, a cărui conținut l-a înjumătățit și pulverizat peste punga cu cocaină, în așa mod încât să nu se remarce la o eventuală percheziție.

Asigurându-se că geamantanul în care se afla cocaina a ajuns în perfectă stare la destinație, cei doi au plecat spre România la data de 14 ianuarie 2009, cu autoturismul închiriat de la firma spaniolă, ajungând în Timișoara la data de 15 ianuarie 2009. Întrucât ofițerii I.J.P.F.-C.T.S.I. așteptau venirea celor doi, s-a procedat la monitorizarea traseului deplasării lor până în momentul ridicării bagajului. Geamantanul a fost ridicat de la sediul firmei de transport de inculpatul M.C.D., predarea fiind realizată de investigatorul sub acoperire T.A. În acest timp, numitul D.C.I. a rămas în mașină pentru a se asigura că nu va exista niciun fel de intervenție nedorită din partea organelor de poliție, care ar fi putut realiza un flagrant.

După recuperarea bagajului, cei doi s-au deplasat la hotelul „R.P." din Timișoara, unde inculpatul M.C.D. s-a cazat, timp în care numitul D.C.I. a luat legătura cu persoana ce urma să preia coletul cu cocaină și să achite contravaloarea acestuia. În cursul zilei de 16 ianuarie 2009, D.C.I. l-a preluat pe inculpat de la hotel, deplasându-se împreună la întâlnirea cu cumpărătorul. Pachetul cu cocaină a fost introdus în buzunarul unei perechi de pantaloni de trening, care au fost depozitați într-o geantă de culoare neagră ce urma să fie predată cumpărătorului. Odată pregătită marfa, numitul D.C.I. l-a condus pe inculpat la locul de întâlnire, mai precis în parcarea localului C. din Timișoara, unde i-a comunicat detaliile necesare recunoașterii persoanei ce urma să preia drogurile.

La un moment dat, în parcarea localului C. a oprit un autoturism marca V. de culoare neagră, cu număr de înmatriculare TM-XXXXXX, la volanul căruia era cumpărătorul, în persoana inculpatului P.V.A., care a oprit mașina, lăsând motorul să meargă. Observând apariția acestuia, inculpatul M.C.D. l-a recunoscut după detaliile comunicate de numitul D.C.I., motiv pentru care s-a apropiat de el, așezându-se pentru câteva secunde pe bancheta din dreapta șoferului, timp necesar pentru a-l saluta și a-i rosti fraza „(...) ai acolo", după care a lăsat pe bancheta din spate a mașinii geanta de culoare neagră pregătită de D.C.I. Imediat după efectuarea schimbului, inculpatul M.C.D. a coborât din mașină, deplasându-se înspre hotelul unde era cazat, iar inculpatul P.V.A.

înspre locuința sa, situată în Timișoara, unde nu a reușit să ajungă, deoarece ofițerii C.T.S.I. au procedat la oprirea lui în trafic și efectuarea flagrantului. În același mod s-a procedat la reținerea și conducerea inculpatului M.C.D. de la hotelul în care era cazat, pentru a fi audiat la sediul I.J.P.F. Timișoara. În prezența procurorului D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiș s-a procedat la deschiderea genții de culoare neagră ridicată din mașina inculpatului P.V.A. cu prilejul flagrantului, ocazie cu care în buzunarul pantalonului de trening aflat în geanta de culoare neagră, împreună cu mai multe obiecte de îmbrăcăminte, s-au găsit circa 200 gr. cocaină ambalată într-o pungă transparentă.

Supusă testelor de laborator, s-a concluzionat faptul că greutatea reală a drogului este de 184,1 grame, substanță ce conține cocaină, lidocaină și fenacetină, iar cât privește cocaina, aceasta face parte din tabelul anexă nr. II din Legea 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de fond, a fost dovedită cu procesele-verbale de sesizare din oficiu, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile martorilor B.I., T.A., O.A., C.G., procesele-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați, raport de constatare tehnico-științific, planșe foto, toate coroborate cu declarațiile inculpatului.

Cu privire la infracțiunea de complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, reținută în sarcina inculpatului M.C.D., apreciază instanța de fond că încadrarea juridică dată faptei nu este corectă cât timp împuternicirea emisă de o firmă de închirieri mașini în Spania nu poate avea valoarea unui înscris oficial. Pentru aceste motive, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 26 raportat la art. 288 C. pen. în art. 26 raportat la art. 290 C. pen. Fiind audiat inculpatul M.C.D., a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, ajutând organele de urmărire penală la aflarea adevărului și a modalității de comitere a faptelor. Inculpatul P.V.A. a regretat comiterea faptelor, arătând că este doar consumator de droguri, că nu s-au găsit droguri asupra sa, nici în mașină, și nici în locuință.

La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul M.C.D., criticând-o pentru netemeinicie, și inculpatul P.V.A., pe care nu l-au motivat. Prin Decizia penală nr. 81/A din 27 mai 2010, Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații P.V.A. și M.C.D. împotriva Sentinței penale nr. 441/PI din 2 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 1575.1/30/2009. În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților P.V.A. și M.C.D. În temeiul art. 88 C. proc. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata arestului preventiv, de la data de 2 octombrie 2009 la zi.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat fiecare inculpat la plata a câte 200 RON, cheltuieli judiciare către stat în apel. Pentru a pronunța această soluție, instanța de prim control judiciar a reținut că sentința instanței de fond este legală și temeinică, vinovăția inculpaților a fost corect stabilită, iar pedepsele aplicate inculpaților corespund gradului de pericol social concret al faptelor comise. Apreciază instanța de apel că în cauză nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. cu consecința reducerii pedepselor întrucât în cursul procesului penal inculpații au avut o comportare nesinceră, negând săvârșirea infracțiunilor.

Împotriva acest decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații M.C.D. și P.V.A., solicitând a se acorda o mai largă eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea lor și aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai mic, având în vedere că sunt la primul conflict cu legea penală. În recursurile lor inculpații invocă cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în urma coroborării întregului material probator administrat în cauză, reținând că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor. Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se în mod indubitabil că inculpatul M.C.D. se face vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 26 raportat la art. 290 C. pen. și inculpatul P.V.A.

se face vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Astfel rezultă din materialul probator administrat că în cauză inculpatul M.C.D. a introdus în țară, fără documente, cantitatea de 184 gr. cocaină, prin expedierea, pe numele său, din Spania, a unui colet ce conținea această cantitate de droguri, coletul fiind ridicat ulterior de la sediul firmei de transport din Timișoara. De asemenea, în sarcina inculpatului M.C.D. s-a reținut că a deținut, transportat și livrat cantitatea de 184 g cocaină inculpatului P.V.A., această infracțiune prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 existând în concurs real cu infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, s-a stabilit că fapta inculpatului P.V.A. de a procura și a deține aceeași cantitate de droguri livrată de inculpatul M.C.D. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, faptă săvârșită cu intenție directă, poziția inițială adoptată de inculpat în sensul că i-a cerut numitului D.C.I., dar nu pentru a le comercializa, ci pentru consum propriu, fiind contrazisă de probele administrate în cauză. Și infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 a fost comisă de ambii inculpați, buletinele de analiză toxicologică din 23 ianuarie 2009 ale Institutului de Medicină Legală Timișoara confirmând faptul că aceștia sunt consumatori de droguri de risc.

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că pedepsele principale aplicate inculpaților au fost corect individualizate, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare, instanța de fond dând relevanță gradului de pericol social ridicat al faptelor comise, circumstanțelor reale în care au fost comise faptele, respectiv modalitatea laborioasă în care inculpatul M.C.D. a introdus drogurile în țară, ridicarea coletului de la firma de transport și apoi livrarea acestora către inculpatul P.V.A. Faptul că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și au recunoscut în final faptele, în modalitatea reținută de instanța de fond, a fost avut în vedere de prima instanță, care a orientat pedepsele spre minimul special prevăzut de lege.

De asemenea, poziția adoptată de inculpatului M.C.D., care a contribuit la stabilirea modalității de comitere a faptei a determinat instanța de fond să rețină în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., cu consecința reducerii pedepselor între limitele prevăzute de art. 76 lit. a) C. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că nu există alte împrejurări care să facă posibilă reducerea pedepselor aplicate, numai în acest mod putându-se atinge finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen. privitoare la scopul educativ și coercitiv al pedepsei. Faptul că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, nu poate determina o reevaluare a pedepselor aplicate, aceasta reprezentând o stare de normalitate pentru orice individ și nu o virtute care să contribuie la reindividualizarea excesivă a pedepselor.

Pedepsele aplicate, în cuantumul stabilit de instanța de fond, sunt în măsură să contribuie la formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, fapt pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile inculpaților. În baza art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din pedeapsă arestarea preventivă, de la 16 ianuarie 2009 la zi pentru ambii inculpați. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.C.D. și P.V.A. împotriva Deciziei penale nr. 81/A din 27 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive, de la 16 ianuarie 2009 la 22 octombrie 2010. Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2010.