ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3358/2009

Asupra recursurilor penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 38/PI din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 6583/30/2008 s-a dispus condamnarea inculpatului

R.P. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului

I.N. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri.

În baza art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 444 zile închisoare, din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1893 din 17 iunie 2005 a Judecătoriei Timișoara și contopirea acestuia cu pedeapsa aplicată, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

A fost interzisă inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis fiecărui inculpat, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 1 an pentru inculpatul R.P. și 3 ani pentru inculpatul I.N.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaților R.P. și I.N. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităților de 1,59 gr; 91,5 gr; 7,83 gr și 7,10 gr rezină de canabis, care au făcut obiectul infracțiunilor, cu păstrarea de contraprobe, conform art. 18 alin. (1) din aceeași lege după distrugerea lor.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul R.P. a sumei totale de 1250 lei, obținuți din vânzarea drogurilor.

În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen., a menținut starea de arest a celor doi inculpați, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus, din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat perioada arestului preventiv de la 20 iunie 2008 la zi pentru inculpatul R.P. și de la 10 iulie 2008 la zi pentru inculpatul I.N.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat, fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt, următoarele:

Î

n cursul anului 2008, inculpatul R.P., a oferit spre vânzare investigatorului acoperit T.V., contra unor sume de bani, diferite cantități de rezină de cannabis, așa cum se reține în actul de sesizare a instanței, respectiv în: 03 ianuarie 2008, 04 ianuarie 2008, 23 martie 2008, 12 aprilie 2008, 10 mai 2008 și 31 mai 2008.

Inculpatul I.N., a plecat din Timișoara în Germania la începutul lunii mai, anul 2008, iar în data de 20 iunie 2008, a revenit în Timișoara în jurul orelor 13,00.

Acesta a introdus în țară, prin Vama Nădlag cantitatea de circa 93 gr. rezină de cannabis, pe care a dat-o inculpatului R.P., în autoturismul acestuia în care se mai aflau, pe lângă inculpați și martorii I.I. și F.V.

În aceeași zi, în jurul orelor 16,00, inculpatul R.P. după o discuție telefonică prealabilă, s-a întâlnit cu investigatorul acoperit la locul său de muncă - reprezentanța F. cu sediul în Timișoara - căruia i-a vândut cantitatea de circa 93 gr rezină de cannabis, contra sumei de 4.000 lei.

După încheierea tranzacției au intervenit organele de poliție, care au constatat fapta și au întocmit procesul-verbal.

Audiat fiind în faza de urmărire penală, două declarații fiind date la 20 iunie 2008 și una din 09 iulie 2008, în prezența unui avocat din oficiu, iar ultima în prezența unui avocat ales, inculpatul R.P. a recunoscut săvârșirea infracțiunilor în modalitatea descrisă de instanță.

Acesta a precizat că drogurile găsite asupra sa la flagrantul realizat în data de 20 iunie 2008, le-a primit de la inculpatul I.N., pentru care urma să-i dea suma de 4.000 lei, din care lui îi revenea ulterior suma de 200 euro.

A arătat că a avut mai multe discuții telefonice cu inculpatul I.N. în perioada în care acesta se afla în Germania, referitor la posibilitatea de a-i aduce droguri pentru un prieten (fila 7 vol. 1 dos. u.p.).

În declarația dată în faza de urmărire penală, fila 11, în prezența unui avocat ales, inculpatul R.P. relatează că în 20 iunie 2008, în timp ce se afla în oraș cu prietena sa I.I. și colegul său de facultate, martorul F.V., a fost contactat telefonic de inculpatul I.N., care se întorsese în acea zi din Germania și pe care

l

-a luat cu mașina de la autogara din Piața I. - Timișoara.

Înainte de a

-l

lăsa în apropierea locuinței sale din zona G., inculpatul I.N., a coborât din mașină împreună cu el, a scos dintr-o geantă cantitatea de hașiș aflată într-o punguliță de plastic spunându-i că are 95 gr., făcându-i cadou o pereche de ochelari de soare și niște boxe.

Hașișul

l

-a introdus în portbagaj, iar ochelarii și boxele le-a așezat pe bancheta din spate lângă martorul F.V.

În zona C.Ș., inculpatul R.P. a lăsat acasă pe martorul F.V. și la domiciliul său pe martora I.I. și în jurul orelor 15,00, a ajuns la serviciu, la reprezentanța F., unde a luat cantitatea de hașiș primită, a introdus-o într-o cutie și a păstrat-o în hala în care lucra, până la orele 16,00 când s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire.

Același inculpat, în data de 21 august 2008, a revenit asupra declarațiilor de mai sus (fila 9 vol. l dos. u.p.), și a arătat că deși în 20 iunie 2008

l

-a luat de la autogara pe inculpatul I.N., care venise din Germania în aceeași zi, nu a primit de la acesta droguri, ci doar ciocolată, boxe audio și o trusă de scule.

În fața instanței (filele 21 și 81 dos. fond), a menținut această din urmă declarație, cu precizarea că drogurile din 20 iunie 2008, le primise de la numitul V., din Târgu Jiu în data de 18 iunie 2008, printr-un intermediar pe care nu îl cunoaște.

Inculpatul I.N., atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței a declarat în mod constant că nu a adus droguri din Germania în data de 20 iunie 2008 și, prin urmare, nu a vândut stupefiante inculpatului R.P.

A arătat că la data respectivă, a venit din localitatea Dresden, Germania prin Vama Nădlag cu un autocar al firmei E., până în Arad unde a ajuns în jurul orelor 11,00-12,00, iar în jurul

orelor

12,30-13,00 a ajuns în

Timișoara

cu un alt

autocar

al

aceleiași

firme

care 1-a preluat

din Arad, întrucât primul urma să se deplaseze spre Deva.

A fost luat de inculpatul R.P. din Autogara din Timișoara, cu autoturismul acestuia, care l-a dus acasă în zona G. I-a dat o ciocolată în mașină martorei I.I. și când a coborât din mașină a scos din geanta care era în portbagaj o pereche de boxe, o pereche de ochelari și o trusă de scule pe care a dat-o inculpatului R.P.

Inculpatul R.P., a motivat schimbarea declaraților din faza de urmărire penală prin aceea că inițial organele de anchetă i-au promis că va beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, ceea ce ulterior s-a dovedit a fi nereale.

Cu toate acestea, probatoriul cauzei confirmă cele declarate de inculpatul R.P. la primele audieri, în sensul că în 20 iunie 2008, a primit de la inculpatul I.N., care a venit din Germania, cantitatea de aproximativ 93 gr. hașiș pe care a vândut-o investigatorului acoperit A.

În ce privește investigatorul acoperit A., instanța a constatat din înscrisurile de la dosar și din verificări personale că acesta, deși a fost autorizat sub două nume de cod, ca investigator acoperit T.V. (filele 104-115 vol. l dos. u.p.) și colaborator acoperit A.Ș. (fila 68 dos fond), în realitate este o singură persoană.

Instanța nu a luat în considerare declarațiile date de acesta sub denumirea de A.Ș., întrucât, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 aceeași persoană, nu poate avea în același timp și calitatea de investigator acoperit și aceea de colaborator acoperit, or numitul A., a fost autorizat în faza de urmărire penală să acționeze ca investigator acoperit, T.V. din 03 ianuarie 2008 până la 28 iunie 2008, precum și ca un colaborator acoperit, A.Ș., din 31 mai 2008 până la 29 iunie 2008.

În plus, ordonanța de autorizare sub denumirea A.Ș. nu a fost depusă la dosarul de urmărire penală, ci doar la dosarul instanței în data de 08 decembrie 2008, astfel încât nu s-a putut verifica de instanță dacă ea exista anterior datei de 20 iunie 2008.

A înlăturat și afirmațiile martorului T.V. din declarația dată la 21 iulie 2008 (fila 22 vol. l dos. u.p.) în care acesta a arătat că inculpatul R.P. i-a spus că are un văr care îl ajută să-și procure rezină de cannabis pe care ulterior o pune în vânzare printre studenții campusului, întrucât în declarațiile scrise de mâna sa, filele 34-38 vol. l dos. u.p., după fiecare tranzacție cu inculpatul R.P., nu relatează nimic despre acest aspect, „amintindu-și" abia după câteva luni de la tranzacție.

Cu toate acestea, împrejurarea că inculpatul I.N. a fost cel care în 20 iunie 2008 a adus drogurile din Germania inculpatului R.P., pe care acesta le-a pus în vânzare investigatorului acoperit s-a dovedit cu următoarele mijloace de probă:

Din adresa existentă la fila 65 vol. l dos. u.p, a rezultat că inculpatul I.N. în data de 20 iunie 2008, a sosit din Germania, intrând în țară pe la Arad cu un autocar.

Așa cum a arătat chiar inculpatul, din Arad a fost preluat de îndată de un alt autocar al aceleiași firme care l-a transportat la Autogara din Timișoara, de unde a fost preluat de inculpatul R.P. cu autoturismul său, în care se mai aflau martorii I.I. și F.V., acesta din urmă stând pe

bancheta

din spate,

chiar

lângă inculpatul I.N.

Declarațiile martorei I.I., au fost contradictorii, arătând în faza de urmărire penală că pe traseu s-au oprit în fața blocului inculpatul I.N. i-a dat inculpatului R.P. într-o pungă transparentă mai multe bucăți de culoare maro spre negru având forma ciocolatei de casă (fila 28 vol. l dos. u.p.), iar în fața instanței (fila 59 dos. fond), și-a retras această declarație precizând că a fost amenințată de ofițerul anchetator să facă o asemenea declarație, pentru că altfel i se vor întocmi dosare penale, fiind totodată prietena inculpatului, care așa cum rezultă și din declarațiile investigatorului sub acoperire T.V. (filele 34, 35 vol. 1 dos. u.p.), l-a însoțit pe inculpatul R.P. la două tranzacții.

Din declarațiile martorului F.V., date în faza de urmărire penală (fila 25 vol. l.) și la instanță (fila 44), a rezultat că inculpatul I.N., în autoturismul inculpatului R.P., i-a înmânat acestuia într-o țiplă transparentă, mai multe bucăți cu forme neregulate, de culoare maronie brună, care se deosebeau de bomboanele de ciocolată cu care se aflau în aceeași cutie.

Martorul a precizat că în total erau 8 sau 9 asemenea bucăți, inculpatul R.P. încercând să vândă 6 bucăți și că ar fi aflat ulterior de la polițiști că acelea erau droguri.

Declarația acestui martor se coroborează nu doar cu declarațiile inculpatului R.P. din faza de urmărire penală și cu înscrisurile din care rezultă că peste aproximativ o oră și jumătate inculpatul R.P. a încercat să vândă cantitatea de circa 93 gr hașiș, dar și cu împrejurarea că, așa cum a rezultat chiar din declarația inculpatului R.P., (fila 13 verso vol. 1 dos. u.p.), după ce i-a lăsat pe cei doi martori,

în

jurul orelor 15,00 a ajuns la serviciu, fără ca între timp să se mai întâlnească cu alte persoane până la investigatorul sub acoperire.

Declarațiile inculpatului R.P. din faza de judecată, filele 21, 81, în sensul că drogurile din 20 iunie 2008, le-ar fi primit de la numitul V., printr-un intermediar cuprind și ele contradicții evidente, care denotă nesinceritatea acestuia.

Astfel în prima declarație, fila 21, a arătat că pentru marfă a vorbit cu numitul V. cam cu o săptămână sau 10 zile înainte să-și procure această marfă și că le-a primit ulterior prin intermediul unei persoane, pe care nu o cunoaște întâlnindu-se cu ea după ce această persoană l-a sunat la telefon. În următoarea declarație de la fila 81, a arătat însă că a fost sunat de o persoană care nu s-a recomandat și cu care s-a întâlnit în complexul studențesc, care i-a spus că a venit din partea lui V. și s-a gândit că este vorba de droguri, dar cu V. personal nu a vorbit cu acea ocazie, procurând astfel drogurile în data de 18 iunie 2008.

În declarația dată însă în data de 20 iunie 2008, fila 7 vol. l dos. u.p., a arătat în concret care era procedura prin care achiziționa droguri de la V., în sensul că se deplasa personal la Târgu Jiu și o singură dată V. a venit în Timișoara în martie sau aprilie 2008, pentru a-i aduce o cantitate de 25 gr hașiș.

Prin urmare, procedura de transmitere de droguri prin intermediar, era exclusă în relația dintre numitul V. și inculpatul R.P.

Toate acestea dovedesc în mod evident că inculpatul I.N. este acela care a adus din Germania și a dat inculpatului R.P. cantitatea pe care acesta a vândut-o investigatorului acoperit în data de 20 iunie 2008.

Instanța nu putut să considere că declarațiile inculpatului R.P. din faza de urmărire penală prin care a arătat că inculpatul I.N. este cel care i-a dat drogurile sunt nesincere, cu atât mai mult cu cât între inculpați există relații de rudenie, iar inculpatul R.P. a fost asistat la acele declarații de avocat din oficiu sau ales, care nu au avut de făcut nici o obiecție.

În acest context, este lipsită de orice temei afirmația inculpatului, de altfel după aproximativ 3 luni, că drogurile din data de 20 iunie 2008, le-a obținut de la numitul V., deoarece dacă acesta era adevărul l-ar fi relatat, tocmai pentru a beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, fiind fără sens să indice o altă persoană, cu atât mai mult un văr de al său, respectiv inculpatul I.N.

Întrucât așa cum a arătat și inculpatul I.N., când s-a întâlnit cu inculpatul R.P., a venit direct din Germania, este de asemenea evident că nu a avut posibilitatea de a procura cantitatea de aproximativ 93 gr hașiș de pe teritoriul României și că a introdus-o

în

țară pe la Vama Nădlag, din Arad, urcându-se după ce-a coborât dintr-un autocar în altul al aceleiași firme spre Timișoara.

Faptele celor doi inculpați așa cum au fost descrise și reținute mai sus de către instanță întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), pentru inculpatul R.P. și de trafic internațional de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, pentru inculpatul I.N.

Dosarul cauzei, nu cuprinde însă nici o probă că inculpatul R.P. ar fi înlesnit sau ajutat într-un fel pe inculpatul I.N. să introducă droguri în țara, fapta sa, de a prelua de la acesta în Timișoara cantitatea de circa 93 gr. hașiș și de a o vinde mai departe se încadrează în conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic intern de droguri în formă continuată, întrucât traficul internațional de droguri, infracțiune săvârșită de inculpatul I.N., s-a consumat la introducerea de droguri în țară pe la Vama Nădlag.

De aceea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul R.P., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri de risc, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, deși în sarcina inculpatului I.N. s-a reținut și infracțiunea de trafic intern de droguri în formă continuată, analizând probatoriul cauzei s-a constatat că latura obiectivă unei asemenea infracțiuni nu este îndeplinită.

Nici convorbirile telefonice, nici declarațiile martorilor sau ale investigatorului sub acoperire T.V., scrise de către acesta, nu dovedesc desfășurarea de către inculpat a unei asemenea activități infracționale.

Pe considerentele de mai sus inculpatul I.N. a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Timiș și inculpatul I.N.

Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul greșitei achitări a inculpaților R.P. și I.N. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul I.N. a solicitat desființarea sentinței și în cadrul rejudecării achitarea și pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, susținând că probele administrate nu dovedesc vinovăția sa.

Prin Decizia penală nr. 70/A din 1 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 6583/30/2008 s-a dispus respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de parchet și de inculpatul I.N.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelantul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

A fost menținută starea de arest preventiv și dedusă, pentru fiecare inculpat perioada arestului preventiv.

Instanța de apel a reținut, în esență, că nu există probe certe din care să rezulte că inculpatul R.P. l-ar fi ajutat sau înlesnit pe coinculpatul I.N. la introducerea drogurilor în țară. De asemenea, este apreciată ca fiind corectă interpretarea instanței de fond în sensul că infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a consumat în momentul introducerii drogurilor în țară.

Cât privește achitarea inculpatului I.N. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, se reține că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, inculpatul acționând cu intenția de a introduce droguri în țară, destinația fiind localitatea Timișoara.

Deținerea drogurilor, reține instanța de apel, presupune o anumită durată în timp, pentru a constitui infracțiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000, și nu simpla deținere necesară pentru introducerea drogurilor în țară.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpatul I.N.

Parchetul critică hotărârea prin prisma cazului de casare prevăzută de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., considerând că achitarea parțială a inculpaților R.P. și I.N. este rezultatul unei grave erori de fapt.

Cu privire la inculpatul R.P. – acesta fiind achitat, de instanța de fond și menținută hotărârea în apel pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 – parchetul arată că, nici prima instanță și nici instanța de apel nu au sesizat că, potrivit art. 26 C. pen., actele de complicitate pot fi realizate prin înlesnire dar și prin ajutorul de orice fel acordat autorului. În același timp, este complice și persoana care „promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile primite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită”.

Sub acest aspect, Parchetul reține că inculpatul R.P. i-a cerut inculpatului I.N. să aducă droguri în România promițându-i că le va înstrăina unui cunoscut al său.

Cu privire la infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, reținută în sarcina inculpatului I.N., parchetul susține că probele administrate dovedesc vinovăția inculpatului, impunându-se condamnarea sa și pentru această infracțiune.

Deținerea și transportul de substanțe stupefiante constituie o infracțiune de sine stătătoare, nefiind o componentă a infracțiunii de introducere de droguri în țară și nici nu este absorbită de infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Inculpatul I.N. a criticat hotărârile prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18, 14 C. proc. pen., solicitând casarea acestora și în cadrul rejudecării achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. c) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

S-a invocat faptul că persoana care a avut calitatea de investigator sub acoperire a fost în același timp și colaborator, fiind încălcate dispozițiile Legii nr. 143/2000.

De asemenea, activitățile aceleiași persoane ca investigator dar și în calitate de colaborator conduc la lipsa oricărei valori probatorii, persona cu numele de cod T.V., fiind în realitate ofițer de poliție judiciară care a întocmit acte de urmărire penală, obiectivitatea sa fiind pusă astfel sub semnul îndoielii.

Prin urmare se apreciază că probele administrate nu au răsturnat prezumția de nevinovăție, impunându-se, pe cale de consecință, achitarea inculpatului I.N.

De asemenea, recurentul inculpat I.N., prin apărătorul său, a arătat că infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 absoarbe infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cele două infracțiuni neputând fi reținute în concurs.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei recurentul inculpat I.N. a cerut reducerea acesteia sub minimul special prevăzut în norma de incriminare, inculpatul făcând eforturi pentru reintegrarea sa în societate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:

Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiș – din data de 27 august 2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților R.P. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și complicitate la infracțiunea de trafic internațional de droguri prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, a pus în vânzare, în mod repetat droguri de risc investigatorului sub acoperire T.V., iar în data de 20 iunie 2008, conform înțelegerii, l-a așteptat pe inculpatul I.N., preluând de la acesta o cantitate de 95 grame rezină de cannabis adusă din Germania, pe care urma să o pună în vânzare investigatorului sub acoperire A.Ș.

În sarcina inculpatului I.N. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că împreună cu inculpatul R.P. au distribuit droguri atât investigatorului sub acoperire T.V. dar și altor persoane consumatoare de droguri, iar în data de 20 iunie 2008 a introdus în țară o cantitate de 95 gr. rezină de cannabis procurată din Germania pe care a predat-o în aceeași zi, în scopul vânzării, inculpatului R.P.

Având în vedere modalitățile concrete de pregătire și de săvârșire a infracțiunilor de trafic de droguri, legiuitorul a asigurat organelor statului cadrul juridic necesar desfășurării unor activități eficiente pentru prevenirea și combaterea traficului și consumului de droguri.

Actul normativ generic în materia prevenirii și combaterii traficului și consumului ilicit de droguri îl constituie Legea nr. 143/2000, care legalizează anumite metode de investigare cum ar fi folosirea agenților sub acoperire sau livrarea supravegheată de droguri.

Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 „procurorul poate autoriza folosirea investigatorilor acoperiți pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor și obținerea mijloacelor de probă, în situațiile în care există indicii temeinice că a fost săvârșită sau că se pregătește comiterea unei infracțiuni dintre cele prevăzute în prezenta lege”.

Noțiunea de investigator acoperit este definită, în mod expres, în art. 1 lit. k) din Legea nr. 143/2000, acesta fiind polițistul special desemnat să efectueze, cu autorizarea procurorului, activități specifice, în vederea strângerii datelor privind existența infracțiunii și identificarea făptuitorilor, și acte premergătoare, sub o altă identitate decât cea reală, atribuită pentru o perioadă determinată.

Din analiza dispozițiilor legale enunțate anterior, rezultă că pentru a se putea utiliza, într-o cauză concretă, un investigator sub acoperire, sunt necesare îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

a) să existe indicii temeinice că a fost săvârșită sau că se pregătește comiterea unei infracțiuni. Legea nu cere existența unor probe ci doar a unor indicii, a unor date, informații convingătoare din care să rezulte pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni.

b) indiciile temeinice să privească săvârșirea sau pregătirea unei infracțiuni prevăzute în Legea nr. 143/2000, prin urmare sfera de aplicare a activității investigatorului sub acoperire este strictă și limitativă, neputând fi extinsă în cazul săvârșirii sau pregătirii altor infracțiuni.

c) infracțiunile să nu poată fi descoperite sau făptuitorii să nu poată fi identificați prin alte mijloace de probă.

Cu privire la această condiție este necesar și obligatoriu că din analiza lucrărilor cauzei să rezulte că nu există alte mijloace legale, alte metode de descoperire a pregătirii ori săvârșirii de infracțiuni sau de identificare a autorilor și a celorlalți făptuitori.

d) scopul folosirii investigatorilor acoperiți, este acela de a desfășura activitățile dispuse de procuror pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor și obținerea mijloacelor de probă.

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că procurorul, respectând dispozițiile art. 21 raportat la art. 22 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu referire la art. 224 C. proc. pen., prin ordonanțele din 3 ianuarie 2008 (f. 114 d.u.p., respectiv 31 mai 2008 f. 68 dosar fond) a dispus autorizarea investigatorilor acoperiți din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, D.G.C.C.O., stabilind, în concret activitățile ce urmau a fi efectuate.

De asemenea, autorizarea din 3 ianuarie 2008 a fost prelungită succesiv, astfel cum prevăd dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, iar la data de 31 mai 2008 a fost dată o nouă ordonanță de autorizare a investigatorului sub acoperire în condițiile prevăzute de art. 21 și art. 22 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, datele și informațiile obținute urmând a fi puse la dispoziția organelor de urmărire penală în condițiile prevăzute de art. 224

1

C. proc. pen.

Prin urmare, în condițiile în care au fost respectate prevederile legale, datele și informațiile obținute de investigatorii sub acoperire pot fi folosite în cauza dedusă judecății urmând a fi coroborate cu celelalte probe administrate în faza de urmărire penală, respectiv în cursul cercetării judecătorești la fond și în apel.

Astfel, din declarațiile inițiale date de inculpatul R.P. rezultă că acesta a distribuit droguri inculpatului I.N., iar în perioada în care era în Germania au purtat mai multe discuții telefonice cerându-i să aducă „stupefiante pentru prieteni” (f. 7 d.u.p.).

Urmare acestor discuții, în 20 iunie 2008 inculpatul R.P. l-a așteptat pe I.N. la revenirea sa din Germania cu un autocar al firmei E., fiindu-i date drogurile cu care acesta din urmă a intrat în țară.

La un interval scurt de timp, aproximativ o oră, inculpatul R.P. a fost prins în flagrant de organele de poliție, în timp ce înstrăina cantitatea de droguri investigatorului acoperit A.Ș.

Implicarea inculpatului I.N. în traficul de droguri, respectiv complicitatea inculpatului R.P. la introducerea în țară a drogurilor de către primul inculpat, rezultă, fără dubiu, din declarațiile inculpaților analizate în ansamblul lor, din procesele-verbale încheiate în conformitate cu prevederile art. 91

3

C. proc. pen., declarațiile martorilor, procesele-verbale de confruntare, celelalte probe.

Inculpatul I.N. confirmă faptul că a fost plecat în Germania, iar în data de 20 iunie 2008, a intrat în țară prin punctul de frontieră Nădlag, a ajuns în Timișoara în jurul orelor 13,00, unde a fost „preluat cu mașina de către vărul său R.P.” (f. 14 d.u.p.), acesta fiind însoțit de martora I.I.

Această împrejurare este confirmată de martoră cu mențiunea că inculpatul I.N. „i-a înmânat vărului său R.P., într-o pungă transparentă mai multe bucăți de culoare maro spre negru având forma ciocolatei de casă” (f. 29 d.u.p.).

De asemenea, martorul G.D. arată că inculpatul R.P. venea, în mod frecvent în complexul studențesc, cu un văr de-al său pe care l-a recomandat ca fiind N. – ulterior s-a stabilit că acesta era inculpatul I.N. – iar după data de 20 iunie 2008 acesta era indignat de faptul că inculpatul R.P. a fost depistat de organele de poliție punând în vânzare droguri.

În același sens martorul F.V.F. (f. 44 dosar fond) a arătat că era împreună cu cei doi inculpați în data de 20 iunie 2008, observând când inculpatul I.N. a scos 4 bucăți de substanță de culoare maro învelite în staniol pe care i le-a predat inculpatului R.P.

Pe de altă parte, din analiza proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice încheiate în condițiile prevăzute de art. 91

1

și următoarele C. proc. pen. rezultă că inculpatul I.N. i-a solicitat inculpatului R.P. să-i procure droguri de bună calitate, droguri care urmau a fi vândute altor persoane.

Inculpatul R.P. arată că inculpatul I.N. a distribuit droguri în cartierul în care locuia, iar în data de 9 iulie 2008 același inculpat – în prezența apărătorilor aleși – a arătat că ”îl cunosc pe I.N. și cu acesta am mers de trei ori în orașul Târgu Jiu de unde cumpăram de la un anume V. droguri de risc”.

Revenirea inculpatului R.P. asupra declarațiilor inițiale, nu poate fi primită în condițiile în care nu este plauzibilă, audierea sa în timpul urmăririi penale realizându-se în prezența apărătorului ales, cu respectarea dispozițiilor procesual-penale.

Din această perspectivă hotărârile pronunțate de instanțele de fond și apel, privind achitarea inculpaților R.P. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 respectiv trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 pentru inculpatul I.N., sunt criticabile urmând a fi reformate în aceste limite.

Nici critica invocată de recurentul inculpat I.N. în sensul că infracțiunea de trafic de droguri de risc sau mare risc prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 nu poate fi reținută în concurs cu infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 nu poate fi primită.

Obiectul juridic al celor două infracțiuni, elementul material al acestora dar și urmarea socialmente periculoasă sunt diferite, una nefiind absorbită de cealaltă.

În ceea ce privește obiectul juridic special, se impune a observa că pe lângă relațiile sociale privitoare la sănătatea publică, în cazul infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este lezat și regimul juridic vamal.

De asemenea, și sub aspectul urmării imediate aceasta constă într-o stare de pericol pentru sănătatea publică și a consumatorilor – pentru ambele infracțiuni – dar și o stare de pericol pentru regimul vamal național.

Elementului material al infracțiunii descrise în art. 2 din Legea nr. 143/2000 constă în achiziționarea, producerea, transportarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea și orice alte operații privind circulația drogurilor.

Infracțiunea de trafic de droguri poate fi comisă în oricare dintre modalitățile alternative prevăzute în norma de incriminare în timp ce elementul material al infracțiunii prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 constă în introducerea sau scoaterea din țară, importul sau exportul de droguri de risc, fără drept.

În speță, infracțiunea de trafic internațional de droguri reținută în sarcina inculpatului I.N. s-a consumat în momentul trecerii frontierei de stat a României, toate celelalte activități de predare a drogurilor în scopul vânzării către inculpatul R.P. intrând în elementul material al infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 385

15

lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Deciziei penale nr. 70/A din 1 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara.

Va casa decizia penală recurată și în parte sentința penală nr. 38/Pi din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, numai

în ceea ce privește greșita achitare a inculpatului R.P. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv greșita achitare a inculpatului I.N. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor, Înalta Curte va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. coroborate cu art. 52 C. pen. care stabilește că scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite de inculpații R.P. și I.N., traficul de droguri constituind un flagel, amploarea fenomenului pe fondul dezvoltării rețelelor de criminalitate organizată transnațională dar și de atitudinea procesuală a inculpaților, de starea de recidivă postcondamnatorie – inculpatul I.N. fiind condamnat anterior pentru fapte similare – Înalta Curte constată că nu pot fi reținute circumstanțe judiciare atenuante de natură a permite coborârea pedepselor sub minimul special, elementele favorabile permițând doar cuantificarea sancțiunilor spre minimul special.

Așa fiind, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, se va aplica inculpatului R.P. pedeapsa de 10 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., această pedeapsă va fi contopită cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul urmând a executa pedeapsa ce mai grea de 10 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., Înalta Curte va aplica inculpatului I.N. o pedeapsă de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. va contopi pedeapsa aplicată - cu respectarea dispozițiilor art. 61 C. pen. - cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

În temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.N. împotriva aceleiași decizii.

Conform art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce, din pedepsele aplicate perioada arestului preventiv de la 20 iunie 2008 la zi pentru inculpatul R.P. și de la 10 iulie 2008 la zi pentru inculpatul I.N.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat I.N. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, împotriva Deciziei penale nr. 70/A din 01 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe inculpatul I.N. și pe intimatul inculpat R.P.

Casează decizia penală sus menționată și în parte sentința penală nr. 38/PI din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș numai în ceea ce privește greșita achitare a inculpatului R.P. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv greșita achitare a inculpatului I.N. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Rejudecând cauza în aceste limite;

1) În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, condamnă pe inculpatul R.P. la pedeapsa de 10(zece) ani închisoare și 1 (un) an pedeapsă complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri de risc.

În baza 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare și 1 (un) an pedeapsă complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

2) În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul I.N. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsă complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri în formă continuată.

În baza art. 61 C. pen. dispune revocarea beneficiului liberării condiționate a restului de pedeapsă rămas neexecutat de 444 de zile din pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1893/2005 a Judecătoriei Timișoara și dispune contopirea acestuia cu pedeapsa aplicată, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsă complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsă complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.N.

Deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 20 iunie 2008 la 21 octombrie 2009, pentru intimatul inculpat R.P. și de la 10 iulie 2008 la 21 octombrie 2009, pentru recurentul intimat inculpat I.N.

Obligă recurentul inculpat I.N. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat R.P. în sumă de 300 lei se va suporta din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2009.