ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3970/2010

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3970/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 371 din 07 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-au respins, ca neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații C.V. și B.I.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul N.N. în sensul reținerii circumstanței legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.A.Ș. la o pedeapsă de 12 (doisprezece) ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 15 (cincisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 10 (zece) ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punere la dispoziție a locuinței pentru consumul ilicit de droguri.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul C.A.Ș. va executa pedeapsa cea mai grea de 15 (cincisprezece) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a computat prevenția de la 25 aprilie 2008 (M.A.P. nr. 77) la zi și în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata P.C. la o pedeapsă de 12 (doisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnată aceiași inculpată la pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani.

În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punere la dispoziție a locuinței pentru consumul ilicit de droguri.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., inculpata P.C. va executa pedeapsa cea mai grea de 15 (cincisprezece) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a computat prevenția de la 25 aprilie 2008 (M.A.P. nr. 76) la zi și în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatei.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 C. pen., a fost condamnată inculpata N.N. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei pe o durată a termenului de încercare de 5 (cinci) ani calculată conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. (art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.).

Conform art. 88 C. pen., s-a computat timpul prevenției de la 25 aprilie 2008 (M.A.P. nr. 75) la zi (7 aprilie 2008) și în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei (dacă nu este arătată în altă cauză).

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.V. la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul C.V. va executa pedeapsa cea mai grea de 15 (cincisprezece) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsa complementară.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a computat timpul prevenției de la 25 aprilie 2008 (M.A.P. nr. 74) la zi (7 aprilie 2008) și în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a), art. 76 C. pen., a fost condamnată inculpata B.I. la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 86

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe o durată a termenului de încercare de 8 (opt) ani, calculată conform art. 86

C. pen.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86

C. pen.

În baza art. 86

C. pen., pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la fiecare 2 (două) luni în prima zi de marți la Serviciul de Protecție a Victimelor și reintegrare socială a infractorilor căruia îi încredințează supravegherea inculpatei;

b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență;

e) să nu intre în legătură cu martorele P.C. și B.C.M. ori membrii familiilor acestora și nici cu numita B.M.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. (art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.).

În baza art. 112 lit. f) și art. 118 lit. d) C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantității de 0,59 grame heroină depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. în baza dovezilor din 29 aprilie 2008, din 5 mai 2008, din 5 mai 2008 și a sumei de 550 RON încasată de inculpații C.A.Ș., P.C. și N.N., precum și a sumei de 1.540 RON indisponibilizată în baza recipisei de consemnare din 6 mai 2008 emise de C.E.C. -Bank (suma ridicată de la inculpatul C.A.Ș.).

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații C.A.Ș., P.C. și C.V. la câte 1.500 RON și inculpatele B.I. și N.N. la câte 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpații C. și P.C. va fi achitat din fondul Ministerului Justiției.

S-a reținut că în jurul datei de 2 mai 2002, victima B.M.M. a fost cumpărată de către inculpatul C.A.Ș. de la doi indivizi de etnie rromă rămași neidentificați, în schimbul unei sume de bani necuantificate, după care a fost cazată împreună cu martorele P.C. și B.C.M. în imobilul proprietate personală a inculpatului situat în București, Bd. C., sector 3, veridicitatea susținerii fiind confirmată de următoarele mijloace de probă:

- declarația olografă a martorei P.C. „cu o săptămână înainte de Paști au venit acasă la Ș. 2 băieți cu o fată și a vândut-o lui Ș. dar nu știu pe cât”;

- declarația pe formular a martorei P.C. „într-o seară, cu o săptămână înainte de ziua de Paști acasă la Ș. au venit doi țigani cu o fată pe care au vândut-o lui Ș. cu o sumă pe care nu o cunosc”;

- declarația martorei B.C.M. „într-o seară, cred că mai degrabă în primăvara anului 2002 au venit doi țigani care i-au prezentat lui Ș. și celorlalte persoane o fată spunându-le că intenționează să o vândă. Menționez că aceștia au fost de acord, iar fata respectivă a fost cumpărată cu o sumă pe care eu nu o cunosc”;

- declarația martorului O.V.„în data de 2 mai 2002, în jurul orelor 14:00, Ș. m-a chemat și mi-a spus să mă duc la sora lui G., în strada T. și să iau buletinul unei fete pe care o cumpărase de curând și o ținea acasă la el. M-am dus la G. am luat buletinul și așa am aflat că fata se numea B.M.M. și că era din provincie. Când am ajuns înapoi am văzut-o stând în pragul ușii”;

- declarația martorului cu identitatea protejată F.V.: „La începutul lunii mai cu câteva zile înainte de Paște, spre seară mergând la acea adresă am văzut în curtea imobilului o tânără care mergea spre toaleta ce se afla în fundul curții. Nu a știut cine este acea fată, însă C. discuta cu ceva vecini și le spunea acestora că tânăra respectivă i-a fost adusă de către fata ei G.”;

- declarația martorului cu identitatea protejată C.I.: „Din câte își amintește martora, la începutul lunii mai 2002, cu câteva zile înainte de Paște fiind în zonă a văzut o tânără care a ieșit din casă de la Ș., și a mers la toaleta din fundul curții. Până în acel moment nu o mai văzuse în zonă pe fata respectivă. C. era în curte și discuta cu ceva vecini și le spunea că tânăra respectivă i-a fost adusă de fata ei G., și chiar s-a lăudat că tânăra era foarte frumoasă.”;

- fotocopie de pe pașaportul victimei care atestă că la data de 01 mai 2002 victima s-a întors din Turcia tranzitând teritoriul Bulgariei și a pătruns pe teritoriul României prin punctul de frontieră Giurgiu.

Imobilul în cauză, tip „vagon”, în care domiciliază membrii mai multor familii locatare ale celorlalte apartamente, este prevăzut cu o curte comună în care se află mai multe dependințe, printre care și un „WC”, iar primul apartament situat la stradă, proprietatea inculpatului C.A.Ș., este prevăzut cu o pivniță de dimensiunile 1,70 m lățime, 3 m lungime și 2 m înălțime care este dispusă constructiv sub vestibulul apartamentului, accesul în aceasta făcându-se prin coborârea unui număr de opt trepte peste care se afla așezat în poziție orizontală un placaj rezistent care avea rolul de capac al pivniței respective - proces-verbal de percheziție și planșa foto aferentă.

Scopul cumpărării victimei a fost ca ulterior aceasta să fie determinată să practice prostituția alături de martorele P.C. și B.C.M., sub supravegherea și în interesul material al inculpaților, veridicitatea susținerii fiind confirmată de următoarele depoziții:

- declarația pe formular a martorei P.C. „Ș. i-a spus tinerei respective că o cumpărase și că de acum încolo va trebui să se prostitueze pentru el” „ (...) Ș. mi-a cerut să merg în casă și să stau de vorbă cu acea tânără, cu scopul de a afla dacă aceasta are de gând să rămână să practice prostituția pentru el, să-i spun că și noi producem pentru el și că nu ne bate și nu o va bate nici pe ea și că o să fie bine”;

- declarația martorului cu identitatea protejată F.V.: „Martora a remarcat că acea tânără era foarte frumoasă, avea un păr lung frumos îngrijit, iar C. se lăuda în curte, în sensul că tânăra respectivă i-a fost adusă pentru a practica prostituția și că este fata ei de oraș.”;

- declarația martorului cu identitatea protejată C.I. „Știind cu ce se ocupă C. nu a fost greu ca martora să-și dea seama pentru ce a fost adusă acea tânără și chiar C. știe că s-a exprimat că o să facă bani frumoși cu ea”.

Probatoriul administrat a relevat că la momentul sosirii în imobil victima nu prezenta urme de violență și că făcea dovada unui comportament normal, iar în prima noapte de la momentul sosirii aceasta a fost cazată laolaltă cu ceilalți într-una din încăperile situate la parterul imobilului.

Această aserțiune este susținută de conținutul următoarelor depoziții:

- declarația pe formular a martorei P.C.: „menționez faptul că în momentul în care M. a fost adusă în locuința din C., aceasta nu avea nicio vânătaie pe corp, se putea discuta cu ea, mergea singură și datorită felului în care era îmbrăcată și vorbea eu chiar i-am spus că nu arăta a fi fată de produs”;

- declarația martorului O.V.: „persoana respectivă părea a fi sănătoasă în sensul că nu avea semne de lovituri pe față și că se deplasa de una singură în mod normal, fără să fie ajutată”;

- declarația inculpatului C.V.: „declar faptul că în momentul în care am văzut-o pe M. stând de vorbă cu Ș. aceasta era într-o stare normală, nu am văzut să fie lovită, stătea pe picioarele ei, discuta cu fratele meu într-o manieră normală, nu am văzut să se certe cu aceasta.”;

- declarația martorului cu identitatea protejată F.V.: „martora a precizat faptul că în momentul în care a văzut-o prima dată pe M., aceasta era sănătoasă, mergea singură pe picioarele ei, iar după ce a fost lovită cu bâta de către V. tânăra respectivă și-a pierdut cunoștința și după modul în care s-a comportat crede că a și paralizat.”;

- declarația martorului cu identitatea protejată C.I. „în momentul în care martora a văzut-o pe fata respectivă aceasta nu dădea semne că ar avea probleme de sănătate, și nici nu a văzut să aibă urme de violență pe corp.”.

Întrucât a doua zi victima a refuzat să dea curs solicitărilor de a întreține relații de natură sexuală cu un client „procurat” de către inculpatul C.A.Ș., acesta din urmă a supus-o pe victimă unor violențe fizice în sensul că i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele pe întreaga suprafață a corpului.

Această aserțiune este susținută de conținutul următoarelor depoziții:

- declarația olografă a martorei P.C. „a doua zi a început să o bată pe fată cu pumnul și cu picioarele pentru că nu voia să se combină”;

- declarația martorei B.C.M. „am înțeles că nu vrea să producă pentru Ș. sau pentru ceilalți, acesta a fost și motivul pentru care la scurt timp de la momentul cumpărării aceasta a fost bătută de către V. și Ș.”;

- declarația martorului O.V.: " (...) mi-a spus că M. se preface că-i este rău și nu vrea să meargă la combinații și că a bătut-o”.

Violențe exercitate asupra victimei pe parcursul primului episod au fost de o așa gravitate încât aceasta nu s-a mai putut deplasa prin propriile forțe până la toaleta situată în curtea imobilului, motiv pentru care aceasta a fost ajutată de către cele două martore.

Această aserțiune este susținută de conținutul următoarelor depoziții:

- declarațiile martorei P.C.: „datorită bătăii pe care a primit-o, M. i s-a făcut rău motiv pentru care eu și C. am luat-o în brațe și am așezat-o în pat după care, la rugămințile ei, am ajutat-o să meargă la baie pentru a-și satisface nevoile fiziologice întrucât de una singură nu se putea ține pe picioare”;

- declarația martorei B.C.M.: „Precizez că ambii (inculpații C.A.Ș. și C.V. n.n.) i-au dat cu pumnii și picioarele în stomac, iar după ce au bătut-o bine acesteia i s-a făcut rău, fapt pentru care am pus-o pe pat, eu i-am dat un pahar cu apă întrucât ea nu se mai putea ține pe picioare”;

- declarația martorului O.V.: „a doua zi vineri 3 mai 2002 pe la orele 14 m-a chemat iar Ș. și mi-a spus să o iau pe M. s-o duc la gară cu un taxi. Mi-a spus că M. se preface că-i este rău și nu vrea să meargă la combinație și că a bătut-o. Când am intrat în casă M. stătea pe canapea și nu se mișca nu vorbea”.

Probatoriul administrat a relevat că violențele exercitate asupra victimei s-au desfășurat pe parcursul a două episoade, după cum urmează:

- primul episod, care poate fi plasat din punct de vedere temporal în ziua următoare cumpărării victimei, autorii fiind inculpații C.A.Ș. și C.V., după cum rezultă din următoarele declarații:

- declarația martorei P.C.: „a doua zi după ce a sosit în casa respectivă Ș. a bătut-o cu pumnii și cu picioarele. Atunci când a fost bătută prima oară eu și C. nu am văzut în mod efectiv ce s-a întâmplat însă ne-am dat seama atât datorită strigătelor și gemetelor ei de durere care se auzeau din beci precum și datorită faptului că aceasta prezenta ulterior mai multe vânătăi pe toată suprafața corpului precum și urme de încălțăminte pe hainele pe care le purta”;

- declarația martorei B.C.M.: „(...) a fost bătută de mai multe ori de către C.V. și Ș., iar datorită acestor bătăi a început să se simtă rău”, „precizez că eu am văzut personal când cei doi i-au dat cu pumnii și picioarele în stomac”;

- declarația martorului O.V.: „(...) din discuțiile purtate am aflat că M. ar fi fost bătută și de către C.V. însă personal nu am văzut acest lucru”;

- declarația martorului cu identitatea protejată F.V.: „A doua zi în jurul orelor 10:30 trecând prin zonă l-am văzut pe C.V. care stătea pe un scaun în fața casei în care domiciliază și a văzut-o și pe tânăra despre care C. afirmase că i-a fost adusă de G. și a remarcat că V. țipa la acea tânără. Din câte își amintește tânăra respectivă se numea M. A auzit când V. strigă la acea fată și îi spunea M., însă nu știe de ce țipa la ea, iar M. stătea în fața lui în poziție de drepți și nu scotea nici un cuvânt. Practic M. stătea și îl asculta pe V. și nu avea nici o atitudine în fața acestuia. C.V. fiind probabil enervat și de faptul că M. nu îi răspundea a luat o bâtă și a lovit-o pe M. în zona capului. M. s-a ferit și în momentul în care V. a lovit-o cu bâta, acesta a lovit-o exact în zona cefei întrucât fata întorsese capul. După ce i-a aplicat acea lovitură M. a început să-și piardă echilibrul, nu mai își putea controla mâinile și picioarele, nu mai era stabilă pe picioare, și avea tendința de a cădea.”;

- cel de-al doilea episod, care s-a petrecut în aceeași zi, în jurul prânzului, având ca autori pe C.A.Ș. și C.M.A., violențele fiind exercitate în prezența inculpatei P.C., învinuitei B.I. și martorelor B.C.M. și P.C.

Această aserțiune este susținută de conținutul următoarelor depoziții:

- declarația martorei P.C.: „ (...) iar cu această ocazie au fost de față când Ș. a bătut-o la fel de rău cu pumnii și picioarele, pe toată suprafața corpului întrucât M. nu a vrut să mănânce. Cu această ocazie Ș. a spus că face fițe cu masa și de aceea a bătut-o însă eu cred că M. nu mai putea să mănânce datorită loviturilor primite. Menționez că din câte știu eu doar Ș. a bătut-o întrucât eu nu am văzut alte persoane care să facă acest lucru”.

Cu ocazia reaudierii din data de 15 februarie 2008, martora P.C. revine și arată că la violențele exercitate în cadrul celui de-al doilea episod a participat și inculpatul C.V.

- declarația martorei P.C.: „În timp ce mâncam, C. mi-a atras atenția că iarăși o bate pe M. pentru că se auzeau țipete. Am devenit și eu atentă și într-adevăr din casă, unde ne aflam am auzit țipete și am ieșit în curte și am mers chiar la beci pentru a vedea ce se întâmplă. Am rămas în capătul scărilor și lumina era aprinsă în beci și l-am văzut pe Ș. lovind-o din nou pe M., iar V. era și el acolo și o lovea și el pe M. Fata era întinsă pe pat, iar Ș. și V. se urcaseră pe pat și dădeau în ea, au lovit-o atât cu pumnii și cu picioarele, iar V. o lovea și cu un băț pe care-l avea în mână. Precizez că la un moment dat nu am mai auzit nici un fel de țipăt și nu s-a mai auzit nicio mișcare”;

- declarațiile martorului O.V.: „Ș. s-a enervat iar și a început s-o lovească pe M. cu pumnii în stomac, ea s-a îndoit și a căzut, Ș. lovind-o după ceafă”, „când m-am întors a II-a zi am văzut când aceasta a fost bătută cu pumnii și picioarele de către C.A.Ș. și C.M.A.”; „Fiind căzută a lovit-o și A. cu picioarele în abdomen zicându-i să se ridice că se preface. M. respira cu greu și își pierduse cunoștința”; „precizez că în camera unde a fost bătută se mai afla P.C., B.I., C.S. și C.”; „precizez că cei doi frați au început din nou să o bată cu pumnii și picioarele în abdomen deși fata respectivă părea a fi leșinată”.

Violențele exercitate asupra victimei au fost observate și de către alte persoane aflate în curtea imobilului respectiv, după cum rezultă din conținutul următoarelor declarații:

- declarația martorei P.C.: „după aproximativ o jumătate de oră Ș. m-a chemat să o iau și să o duc pe M. la WC-ul din curte. Am chemat-o și pe C. și împreună cu ea am luat-o în brațe pe M. și am dus-o încet la WC. Ș. ne-a cerut să o ducem repede pentru a nu fi văzută de ceilalți vecini din curte, în timp ce ne deplasam spre WC unul dintre vecinii ce locuiau în acea curte ne-a întrebat ce a pățit fata respectivă iar eu am răspuns că a fost bătută. Am fost întrebate cine a bătut-o și i-am răspuns că cei care stau în prima casă. Acea persoană a spus că o să dea telefon la poliție și o să anunțe ce s-a întâmplat. Menționez că eu am văzut la geamul uneia din locuințele din acea curte o altă vecină care se uita la noi, în timp ce o duceam pe M. spre WC”.

Datorită violențelor la care a fost supusă victima și-a pierdut conștiința astfel că, în mod involuntar, aceasta a urinat și defecat, începând să emane un miros urât, motiv pentru care victima a fost și spălată de către inculpata P.C., după care a fost îmbrăcată într-o pijama de culoare roz.

Or, potrivit declarațiilor inculpatului C.A.Ș., victima a stat în încăperea respectivă doar câteva ore, situație în care aceasta nu ar fi avut la dispoziție timpul necesar să se schimbe.

Mai mult, victima a fost transportată la spital în pijamalele respective fără să se mai știe ceva cu privire la articolele vestimentare pe care le purta pe parcursul exercitării violențelor la care a fost supusă, existând indicii că acestea au fost ascunse întrucât purtau urme evidențe ale violențelor, aceste aserțiuni rezultând din economia următoarelor depoziții:

- declarația martorei P.C.: „aceasta prezenta ulterior mai multe vânătăi pe toată suprafața corpului precum și urme de încălțăminte pe hainele pe care le purta”;

- declarația martorei P.C.: „După cea de-a doua bătaie M. a fost spălată de către C. după care a fost îmbrăcată între-o pereche de pijamale de culoare roz. Precizez că a fost spălată întrucât mirosea foarte urât, dar nu știu dacă și-a făcut nevoile fiziologice pe ea. Totodată arăt că de fapt baia a constat în mai multe găleți de apă ce au fost aruncate de către C. pe M. în timp ce aceasta stătea pe podea fără să se miște. Precizez că datorită loviturilor primite M. nu mai putea respira normal, ci doar scotea un sunet gros ca un horcăit sau sforăit de bărbat când doarme”;

- declarația martorei B.C.M.: „După câteva zile C. a schimbat-o de hainele pe care le purta și a îmbrăcat-o cu o pijama roz iar înainte de aceasta a pus-o să facă baie întrucât mirosea urât. Nu cunosc dacă și-a făcut baie singură sau a fost ajutată de cineva”;

- declarația martorului O.V.: „(...) și au dus-o pe M. în altă cameră. Când au venit au spus că M. a făcut pe ea. Mi-au spus să le ajut să o ducă în bucătărie pe ciment să o spele (...), după ce au spălat-o au îmbrăcat-o cu o pijama după care mi-au spus să o iau în brațe și să o duc în beci”;

- declarațiile martorei I.M.: „(...) din beciul casei au scos o fată îmbrăcată în pantaloni de pijama și un maieu”;

- declarațiile inculpatei P.C.: „(...) am văzut că pe pat este culcată o fată de circa 25 - 26 de ani, brunetă, părul lung, îmbrăcată într-o pijama cu flori”;

- declarația martorei G.E.: „Am văzut că fata era îmbrăcată într-o pijama și udă”;

- declarația martorei cu identitatea protejată F.V.: „Practic M. era desfigurată și din câte își amintește martora, fata era îmbrăcată într-o pijama.”;

- declarația martorei cu identitatea protejată C.I.: „Am văzut cu acea ocazie că M. era îmbrăcată într-o pijama, era mai mult moartă decât vie și nici nu știe dacă fata mai respira atunci. Am văzut că M. fusese bătută, în sensul că avea urme pe corp pe față și era desfigurată la față.”.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpata P.C. a admis că a spălat-o pe victimă întrucât aceasta își satisfăcuse nevoile fiziologice pe ea și a îmbrăcat-o cu o pijama găsită în geanta victimei.

În cele din urmă, la solicitarea inculpatului C.A.Ș., victima a fost transportată în beciul aparținând apartamentului familiei C. de către martorul O.V.și inculpatul C.M.A., această aserțiune fiind confirmată de conținutul următoarelor declarații:

- declarația martorei P.C.: „pe seară Ș. și V. au dus-o pe M. într-un beci ce se afla în fața casei acoperit cu mai multe bucăți de placaj, au coborât-o pe scări și au așezat-o pe pat. Au ieșit afară a încuiat ușa beciului și a pus placajele la loc lăsând-o singură pe M.”, „În prima zi când a dus-o pe M., Ș. a dormit cu ea în beci să nu fugă, iar ușa beciului a fost încuiată cu lacătul de V.”;

- declarația martorei B.C.M.: „după ce a fost bătută C. le-a cerut băieților să o ducă jos pe fată, iar aceasta a fost transportată într-un beci, iar pe gârliciul beciului a fost pusă o tablă de fier”;

- declarația martorului O.V.: „împreună cu A. am dus-o în beci am așezat-o pe pat și apoi am ieșit afară.”;

- „ulterior l-am ajutat pe A. să o ducă în beciul casei unde am așezat-o pe un pat, A. a rămas cu ea spunându-mi să închid beciul ca să nu-i găsească nimeni”, „Ș. mi-a cerut să o duc jos în beci pe fată, fapt pe care l-am făcut cu ajutorul lui C.M.A. zis A. Menționez că A. și-a luat un pachet de țigări și o sticlă de C. de 2 litri și a rămas cu B.M. în beci iar eu i-am lăsat acolo după care am închis ușa de la beci iar peste aceasta am pus un capac”;

- declarația martorului cu identitatea protejată F.V. „Martora are cunoștință că ulterior acestui fapt M. a fost dusă în beciul casei lui Ș. și a fost lăsată acolo, iar ușa beciului a fost acoperită cu o ușă din fier și scânduri. A aflat că M. practic a fost luată de brațe și de picioare și mai mult târâtă și băgată în beciul respectiv”;

Referitor la plasarea în timp a perioadei în care victima B.M.M. s-a aflat în imobilul respectiv, aceasta nu a putut fi stabilită cu exactitate întrucât declarațiile martorilor audiați nu concordă întru totul, după cum urmează:

- declarația martorei P.C. „M. a fost bătută doar în primele două zile din săptămâna dinainte de Paști după care Ș. nu a mai bătut-o ci a lăsat-o să zacă în beci”;

- declarația martorei P.C. „ (...) la aproximativ o săptămână de la venirea ei au sosit organele de poliție care au făcut o descindere”;

- declarația martorei B.C.M. „Cunosc faptul că fata respectivă a stat acolo 6 - 7 zile iar în primele zile a dormit cu mine într-o cameră în același pat cu mine”;

- „după o săptămână de la cumpărarea fetei au sosit mai mulți lucrători de poliție care au controlat casa și au găsit-o pe aceasta în beci”;

- declarația martorului O.V.: „În data de 2 mai 2002, în jurul orelor 14, Ș. m-a chemat și mi-a spus să mă duc la sora lui G., în strada T. și să iau buletinul unei fete pe care o cumpărase de curând și o ținea acasă la el. M-am dus la G. am luat buletinul și așa am aflat că fata se numea B.M.M. și că era din provincie”;

- declarațiile martorei I.M.: „din spusele vecinilor am aflat că fata fusese adusă pe data de 2 sau 3 mai 2002.”;

În momentul sosirii la fața locului a organelor de poliție victima se afla în beciul imobilului cu precizarea că accesul în acesta era blocat de obiectul ce ținea loc de ușă, aserțiune ce este susținută de următoarele:

- declarația martorei B.C.M.: „peste gura beciului a fost pusă o ușă de fier ce era vopsită în alb”;

- declarația inculpatei P.C. „ (...) întrucât în casă au intrat organele de poliție și au întrebat unde este beciul motiv pentru care i-am dus la încăperea respectivă, am dat la o parte lemnul care era pe post de ușă și cei de la poliție au intrat în subsolul clădirii. Precizez că lemnul respectiv era constituit în fapt dintr-o ușă de gardilop, pe care la nevoie o puneam peste intrarea în beci” „(...) nu-mi pot explica motivul pentru care atunci când Ș. m-a atenționat despre starea precară a fetei respective acesta a acoperit gura beciului cu ușa improvizată (...) cert este că așa cum îmi amintesc atunci când s-au prezentat cei de la poliție, ușa improvizată era așezată peste gura beciului”;

- declarațiile învinuitei B.I.: „în dimineața zilei de 05 mai 2002, în jurul orelor 9 - 10 a venit Poliția. Ne-au spus că au fost sesizați că la noi a fost scandal, ne-au legitimat și apoi au ridicat placajele de pe gura beciului și au intrat.”;

Din analiza comparativă a conținutului declarațiilor martorilor rezultă în mod evident existența unor inadvertențe între depozițiile acestora care vizează cu preponderență aspecte de detaliu și nu de substanță, împrejurare care este justificată, așa cum s-a mai evidențiat anterior, de perioada mare de timp scursă de la momentul petrecerii faptelor la cel al audierii, respectiv al reaudierii acestora, de existența unui grad diferit de percepție a faptelor petrecute, a unei capacități diferite de memorare a datelor precum și a unui mod diferențiat de redare/expunere a întâmplărilor în raport atât de cronologia acestora precum și de gradul de contribuție al fiecărei persoane implicate în derularea faptelor.

Astfel, din examinarea comparativă a declarațiilor martorelor B.C.M. și P.C., singurele persoane care au fost prezente în mod neîntrerupt în perimetrul în care au fost săvârșite faptele, fără a fi implicate în punerea în executare a rezoluției infracționale, rezultă că aceasta din urmă expune în depozițiile sale cronologia faptelor cu redarea a numeroase date de interes, explicația constând în gradul diferit de instrucție dintre cele două, respectiv faptul că martora P.C. este școlarizată și se exprimă cu lejeritate atât oral cât și în scris.

Pe de altă parte se remarcă faptul că, dacă primele declarații ale martorei P.C. sunt eliptice și reprezintă mai degrabă o înșiruire a evenimentelor petrecute fără o respectare a cronologiei acestora, ulterior, pe parcursul reaudierilor, aceasta face anumite precizări, referindu-se cu acuratețe la unele aspecte și amănunte relevante pe care și le-a reamintit în această perioadă.

Referitor la veridicitatea declarațiilor martorilor audiați în prezenta cauză se cuvine a fi relevată împrejurarea că declarațiile acestora se remarcă printr-o rigurozitate deosebită a cronologiei și detaliilor faptelor petrecute; că, odată audiați, fără să existe asupra acestora teama unor eventuale ingerințe ori repercusiuni din partea membrilor familiei respective, martorii au relatat întâmplările așa cum le-au perceput ei, iar pe parcurs și-au menținut declarațiile ori, mai mult, au făcut precizări; că martorii cu identitate protejată au fost de acord să facă depoziții doar atunci când li s-a învederat că datele lor de stare civilă vor fi cunoscute doar de către persoane avizate potrivit procedurii penale și că, în marea lor parte, aspectele evidențiate în mod individual de către fiecare persoană audiată au fost confirmate de alte mijloace de probă, situație de natură să înlăture eventualele apărări de moment ori de perspectivă ale inculpaților.

În ceea ce privește depozițiile acestora din urmă se remarcă faptul că principala lor preocupare a constat în negarea oricărei participații atât la săvârșirea faptei ce a avut drept consecință decesul victimei B.M.M., precum și în încercarea de a fi exonerați de răspundere relativ la exploatarea sexuală a martorelor P.C. și B.C.M.

În apărarea lor aceștia s-au cantonat pe versiunea conform căreia victima prezenta leziunile respective încă de la momentul în care inculpatul C.A.Ș. ar fi intrat cu ea în contact într-un mod cât se poate de domestic, sens în care au invocat și prezentat ca motivație înscrisul medical eliberat de către instituția medicală din Turcia precum și în evidențierea unui interval foarte scurt de timp, de numai 11 ore, în care victima s-ar fi aflat în incinta imobilului respectiv.

Mai mult, se remarcă împrejurarea că pe parcursul primelor audieri inculpatul C.V. „a cenzurat” relatările celor două martore și ale învinuitei B.I., fiind prezent la momentul audierii acestora.

Avându-se în vedere însă împrejurarea că actele medico-legale fac referire în mod de necontestat la faptul că leziunilor fatale vieții victimei au fost provocate într-un interval de timp situat în perioada în care însuși inculpatul C.A.Ș. admite că victima s-a aflat doar în prezența sa; că actul medical de natură a-i exonera de răspundere pe inculpați, potrivit opiniei acestora, reprezintă o simplă dovadă a efectuării unor investigații care nu au nici cea mai vagă legătură cu leziunile constatate; că martorii audiați o plasează pe victimă în incinta imobilului în cauză în perioada de timp în care se atestă că au fost provocate leziunile și, mai mult, relatează cu lux de amănunte desfășurarea violențelor cu relevarea contribuției concrete a fiecărui participant precum și că probatoriul administrat a evidențiat în mod indubitabil că la sosirea în locuința familiei C. victima B.M.M. nu prezenta urme ale vreunei agresiuni preexistente, urmează ca apărarea inculpaților să fie înlăturată, iar atitudinea lor de negare să fie avută în vedere de către instanța de judecată la dozarea pedepsei ce urmează a fi pronunțată.

Din conținutul înscrisurilor întocmite pe parcursul acordării îngrijirilor medicale rezultă că diagnosticul stabilit la momentul internării a fost acela de politraumatism, edem hemisfer drept post tromboză, carotidă internă dreapta posttraumatică, contuzie toracică, traumatism abdominal cu ruptură de splină gradul II, hematom perisplenic, hemiperitoneu mediu vechi, fiind emisă ipoteza din partea medicilor că toate acestea puteau fi consecința unei agresiuni.

La data de 06 mai 2002 s-au instalat semnele morții cerebrale, iar la data de 11 mai 2002, în pofida încercărilor de resuscitare, victima a decedat în urma unui stop cardiac.

Din economia capitolului conclusiv al raportului de expertiză medico-legal 2 din 16 octombrie 2002 rezultă că moartea victimei a fost violentă, că s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii consecința unui traumatism cranian și abdominal cu contuzie cerebrală și pontină și ruptură de splină în doi timpi cu hemiperitoneu minim.

Totodată, se face precizarea că leziunile care au condus la moartea victimei s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure și că pot data cu 3 - 5 zile anterior internării.

Prin avizul din 18 decembrie 2002 Comisia de Avizare și Control de pe lângă Institutul de Medicină Legală București au fost aprobate concluziile Raportului medico-legal cu nr. 733/2002.

În considerarea elementelor noi relevate pe parcursul actelor de urmărire penală și care sunt obiectivate sub aspect temporal ulterior întocmirii raportului medico-legal la care s-a făcut referire anterior prin Ordonanța cu nr. 6032/P/2002 din 20 aprilie 2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus completarea acestuia, fiind astfel întocmit suplimentul înregistrat 04 din 16 iunie 2004 din al cărui capitol conclusiv rezultă după cum urmează:

„Moartea numitei B.M.M. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii consecința unui traumatism cranian și abdominal cu contuzie cerebrală și pontină, edem cerebral cu angajarea amigdalelor cerebeloase.

Leziunile cranio-cerebrale care prin ele însele au dus la moartea victimei s-au putut produce prin lovire cu și de corp-plan dur în raport direct de cauzalitate în tanatogeneză.

Acest tip de leziuni cerebrale și în mod expres a edemului cerebral se instalează imediat post traumatic și pot data din ziua internării în spital 04 mai 2002.

Nu putem aprecia durata de supraviețuire a unei persoane cu leziuni cerebrale menționate.

Ruptura de splină constatată cu ocazia internării s-a putut produce prin lovire cu s-au de corp dur.

Poate data cu 3 - 5 zile anterior internării în spital raportat la aspectul anatomoclinic consemnat în protocolul operator.

În absența leziunilor cerebrale care au dus la moartea victimei ar fi necesitat 23 - 25 zile de îngrijiri medicale și ar fi pus în primejdie viața victimei și, prin pierderea splinei, ar fi prezentat infirmitate post traumatică (pierdere de organ).

În actul medical al Spitalului Haseki - Turcia nu sunt consemnate leziuni traumatice; este consemnată o investigație radiografică a coloanei cervicale fără rezultat de interpretare.

La autopsie s-a recoltat sânge pentru TEST - HIV cu rezultat pozitiv (Buletin nr. 2146/2002).

Prin avizul cu din 14 mai 2008 Comisia de Avizare și Control de pe lângă Institutul de Medicină Legală București și-a menținut avizul anterior cu nr. E2/12143/2002, aprobând totodată și completarea raportului medico-legal de autopsie nr. A 3/733/2002.

II. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații C.A.Ș., P.C., C.V. și B.I.

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și-a extins motivele de apel formulate în scris, în sensul solicitării unei schimbări de încadrare juridică a faptei.

În ceea ce-i privește pe inculpații C.A.Ș., C.V. și P.C., s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzut de art. 174 - art. 175 lit. i) și art. 176 lit. a) C. pen., pentru următoarele considerente:

Practica și doctrina au fost unanime în a aprecia că ne aflăm în prezența unui omor deosebit de grav când suferințele provocate victimei sunt infinit mai mari decât cele inerente simplei acțiuni de suprimare a vieții unei persoane și atunci când rezultatul fatal produs într-o cauză odată adus la cunoștința opiniei publice provoacă un sentiment adânc de oroare.

Parchetul a considerat că probele administrate în prezenta cauză relevă, fără dubiu, că inculpații, în decurs de aproximativ 4 zile, au acționat asupra victimei prin lovituri care au condus într-un final la deces, însă au vizat absolut toate zonele vitale ale corpului, au provocat niște leziuni extrem de grave și care erau de natură a provoca suferințe îndelungate. S-a aruncat asupra victimei cu apă rece după care a fost lăsată într-un beci să moară. Toate aceste acțiuni au provocat suferințe nejustificat de mari victimei și care s-ar putea încadra în conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 176 lit. a) C. pen.

În ceea ce o privește pe inculpata P.C., s-a solicitat a se adăuga la încadrarea juridică a faptelor săvârșite în anul 2008, respectiv infracțiunile de trafic de droguri și infracțiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000, a art. 37 lit. a) C. pen., avându-se în vedere că acestea au fost săvârșite în interiorul termenului de încercare a unei suspendări a executării pedepsei de 1,6 ani închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 1345/2005 a Judecătoriei sector 4 București, definitivă la data de 24 octombrie 2005.

În ceea ce privește schimbarea încadrării juridice, prin reținerea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. inculpatei P.C., Parchetul a arătat că faptele săvârșite de aceasta sunt situate, o parte, infracțiunile de omor și trafic de persoane, în anul 2002, iar cele două infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000 sunt din anul 2008. Raportat la aceste două infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000 a solicitat reținerea art. 37 lit. a) C. pen., fără a se face aplicarea art. 83 sau art. 86 C. pen. tocmai pentru că există două recursuri în interesul legii, Decizia nr. 70/2007 și Decizia nr. 42/2008 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție care spun că nu se poate face o contopire, direct, într-o cale de atac.

Parchetul de pe lângă Tribunalul București a criticat hotărârea atacată doar cu privire la inculpații arestați și doar în ceea ce privește netemeinicia sentinței pronunțate de către prima instanță, urmând ca instanța, cu ocazia analizării probatoriului administrat în prezenta cauză, să constate că infracțiunile reținute în sarcina celor trei inculpați sunt de o gravitate extremă. Pe de o parte, este vorba de infracțiuni cu violență, trafic de persoane, ocazie cu care au fost exploatate sexual prin violență și amenințare, mai multe persoane de sex feminin, ca și traficul de droguri și punerea la dispoziție a locuinței în scopul consumului de stupefiante. Infracțiunile sunt de o gravitate majoră, atât prin consecințele pe care le au, dar mai ales, prin consecințele pe care le pot avea asupra sănătății populației.

Toate aceste infracțiuni, de o gravitate deosebită, coroborate cu atitudinea inculpaților care au recunoscut, parțial, doar anumite infracțiuni și doar nuanțat, dovedesc că aceștia nu-și asumă responsabilitatea pentru propriile lor acțiuni și, în aceste condiții, aplicarea unor pedepse situate la minimul special prevăzut de lege sau cu 2 ani mai mare decât acest minim, în mod evident, nu este de natură să conducă la atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 din C. pen. și pentru atingerea acestor scopuri se impune majorarea tuturor pedepselor din prezenta cauză, pedepse care să fie situate la limita maximului superior, iar, în urma contopirii să fie aplicat și un spor care să sancționeze, cu adevărat, acțiunile întreprinse de către aceștia și să reprezinte un exemplu, atât pentru inculpați, cât și pentru opinia publică.

Pe latură civilă, a arătat că, într-adevăr, partea vătămată, fiica victimei, la instanța de fond, nu a fost citată, iar reprezentantul acesteia a fost citat la o adresă greșită, fiind lipsă de procedură. În aceste condiții, pentru a nu se întârzia soluționarea laturii penale, a considerat că este necesară disjungerea acestei laturi civile de cea penală, desființarea hotărârii, cu trimitere spre rejudecare în ceea ce privește latura civilă.

Apelantul inculpat C.A.Ș. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. și reducerea pedepselor aplicate. A solicitat a se ține cont de declarația dată de inculpatul C. în fața instanței de apel în care acesta arată relația pe care a avut-o cu victima, recunoscând că a lovit-o cu palmele și pumnii și nu a avut niciodată intenția de a o ucide. Fiind cuprins de furie, inculpatul nici nu a avut reprezentarea în totalitate a loviturilor pe care le-a dat.

Pentru celelalte fapte reținute în sarcina inculpatului, s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate, având în vedere faptul că acesta a recunoscut faptele și le regretă. De asemenea, a solicitat a se avea în vedere faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, putându-se reține, în acest sens, art. 74 C. pen.

Apelanții inculpați P.C., C.V. și B.I. au arătat că apelurile vizează nerespectarea dispozițiilor legale ce reglementează desfășurarea procesului penal, faptul că, la fondul cauzei instanța nu a stabilit, deși avea această posibilitate, existența unei părți vătămate, a unei laturi civile a cauzei, de asemenea, neadministrarea tuturor probelor necesare pentru a lămuri cauza. Au solicitat a se avea în vedere faptul că la instanța de fond nu au fost audiați majoritatea martorilor din rechizitoriu, instanța nu a dat dovadă de rol activ și nu a depus toate diligențele necesare pentru a audia toți martorii. Nici martorii audiați nu relatează situația de fapt și nu fac altceva decât să-și mențină declarațiile date în cursul urmăririi penale. De asemenea, instanța de fond a apreciat incomplet și greșit probele administrate, stabilind, astfel, o situație de fapt și de drept greșită. Au susținut necesitatea schimbării încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de omor simplu, tocmai prin faptul că nu s-a făcut o analiză completă și complexă a tuturor acestor date și probe care ar fi susținut acea încadrare juridică.

În concluzie, au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât această judecată, în fond, a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate, nefiind vorba de o tergiversare a soluționării cauzei, instanța de fond grăbindu-se în soluționarea fondului, în mod nejustificat.

Inculpatul C.V., în subsidiar, a solicitat achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. Singurul martor care relatează faptul că inculpatul C.V. a aplicat lovituri victimei, care ulterior a decedat, este martorul cu identitate protejată. Deși în anul 2008 a dat o declarație în fața organelor de urmărire penală în care a relatat punctual fiecare episod, la acest termen, după 1,5 ani acesta nu-și mai amintește nimic și precizează, în mod clar, că nu cunoaște date legate de participarea inculpatului C.V. Niciun alt martor nu relatează faptul că acesta ar fi participat, în vreun fel, la uciderea victimei. Instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ și nu a încercat să afle adevărul sub toate aspectele. În ceea ce privește infracțiunea de trafic de persoane, inculpatul a relatat faptul că, într-un fel sau altul, a ajutat aceste persoane să practice prostituția. A apreciat că încadrarea juridică ar fi cea de proxenetism și nu infracțiunea de trafic de persoane, motivat de faptul ca, inculpatul a recunoscut faptul că mergea cu aceste persoane și că a beneficiat de pe urma practicării prostituției celor două martore P.C. și B.C.M.

S-a solicitat achitarea inculpatului C.V. pentru toate faptele reținute în sarcina sa.

Cu privire la inculpata P.C., s-a solicitat achitarea acesteia, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. Inculpatul C. este cel care a declarat în fața instanței faptul că a lovit victima și că mama sa nu a făcut altceva decât să o îmbrace cu o pereche de pijamale nouă și să o spele. Nu reiese, sub nicio formă, că inculpata P.C. ar fi participat la acel element material al infracțiunii de ucidere. Nu a aplicat lovituri și nu a ținut victima. Pentru a se reține o infracțiune de omor pentru trei inculpați ar fi trebuit să existe o înțelegere, să fi acționat într-o modalitate din care să reiasă participarea fiecăruia. Încă nu s-a elucidat, în mod clar, modalitatea în care a intervenit decesul victimei. Raportul medico-legal este singura probă din dosar asupra căreia nu poate plana un semn de întrebare.

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de droguri și infracțiunea de punere la dispoziție a imobilului în vederea consumului de droguri, s-a solicitat redozarea pedepselor.

Apelanta inculpata B.I. a solicitat achitarea sa, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât, din probele administrate în cauză, a rezultat că aceasta nu se face vinovată de această infracțiune. Atât martorele cât și persoanele care se presupune că ar fi fost traficate au declarat că inculpata B. nu le-a cumpărat, acestea venind, de bună voie, la inculpată, după ce au scăpat de anumite persoane care se ocupau cu traficul de droguri.

În subsidiar, a solicitat aplicarea de circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., în sensul că, inculpata nu are antecedente penale, a C.borat cu organele de cercetare penală, are 3 copii minori în îngrijire, dintre care unul este foarte grav bolnav și este singura întreținătoare de familie, urmând a se dispune coborârea pedepsei sub minimul special, cu suspendarea executării pedepsei.

Curtea a procedat la ascultarea apelanților-inculpați C.A.Ș., P.C., C.V. și B.I., precum și la audierea martorei cu identitate protejata F.V.

În cauză, au fost întocmite rapoarte de expertiză medico-legală psihiatrică, din concluziile cărora rezultă că apelanții-inculpați C.A.Ș., P.C. și C.V. au discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care sunt cercetați.

Exa

§ Cauze similare