ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4294/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4294/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 197 din 13 aprilie

2000, pronunțată în Dosarul nr. 7196/99/2009 al Tribunalului Iași s-a dispus

condamnarea inculpatului J.A.E. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- trafic de droguri

(de risc), prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri

(modificată) cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen.,

la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni;

- introducerea în

țară, fără drept, de droguri de risc, prevăzută și pedepsită de art. 3 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și

consumului ilicit de droguri (modificată), cu aplicarea art. 74 lit. a) și art.

76 lit. a) C. pen. și cu art. 33 lit. a) C. pen., la pedeapsa închisorii de 4

ani și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele

principale aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai

grea, de 4 ani închisoare și pedeapsa complimentară anterior menționată ce va

fi executată în condițiile art. 66 C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive dispusă împotriva

inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată,

durata deținerii preventive începând cu data de 16 iulie 2009 la zi.

În baza art. 17 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 178,8 grame

rezină de cannabis ambalată și sigilată cu sigiliul tip M.I., predată organului

de cercetare penală (B.C.C.O. Iași) și distrugerea acesteia conform art. 18 din

aceeași lege.

În baza art. 191 C.

proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului cu titlu de

cheltuieli judiciare, suma de 10.000 RON.

Pentru a dispune

astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul locuiește în orașul Pașcani și

face parte dintr-un grup de tineri consumatori de droguri de risc de mai multă

vreme.

La începutul lunii

mai 2009, inculpatul a părăsit România, mergând în Italia, în orașul Roma, unde

se aflau părinții săi, (J.M. și J.L.L.), pentru a munci pe un șantier de

construcții.

În cursul lunii iunie

2009 a plecat în Italia și martorul T.M.B. din orașul Pașcani - aflat în relații

de prietenie cu inculpatul - pentru a munci în orașul Napoli. În timpul șederii

acestuia în Italia, circa două săptămâni, s-a întâlnit zilnic cu inculpatul,

petrecându-și timpul liber împreună.

Hotărând să se

întoarcă în țară, la începutul lunii iulie, ambii au cumpărat bilete de

călătorie din orașul Roma pentru a călători cu același autocar al firmei A.

Mai înainte de a

pleca din orașul Roma, inculpatul a achiziționat de la un traficant de droguri

din localitatea Tivoli două plăci de hașiș (rezină de canabis)cu greutatea de

200 grame contra sumei de 700 euro, pe care le-a ascuns în bagajele proprii

avute asupra sa pe timpul deplasării cu autocarul firmei menționate din Italia

spre România.

Ajuns în România,

inculpatul a dus drogurile în locuința sa din orașul Pașcani, consumând din

acestea circa 20 grame hașiș, din care circa 10 grame i-au fost oferite

martorului T.M.B. pentru consum propriu.

La data de 15 iulie

2009, s-a ordonat și desfășurat o percheziție domiciliară la locuința

martorului T.M.B. de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iași, fiind

suspectat că ar face parte dintr-un grup organizat de tineri cu preocupări în

comiterea infracțiunii de contrafacere de bancnote române și străine.

Aflând despre această

acțiune a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iași, inculpatul, intenționând să

ascundă cele două plăci de hașiș pe care le deținea în locuința sa, a hotărât

să le predea spre păstrare martorului G.V.C., deplasându-se în acest scop la

locuința acestuia, între orele 10,30 - 11,00.

În aceeași zi,

respectiv în jurul orelor 19,00, inculpatul a mers în locuința prietenului său,

T.M.B., care fusese cercetat în cursul zilei la sediul organelor de urmărire

penală din Iași și revenise în orașul Pașcani.

În acest context și

după discuțiile avute la locuința martorului privind cercetarea penală în care

era implicat, inculpatul, apreciind că nu există vreun pericol de a fi

descoperit că a introdus în țară, fără drept, droguri de risc pe care le deține

în locuința sa, și-a propus să ia drogurile de la locuința martorului G.V. și

să le ducă la locuința sa. Însoțit de martorul T.B., s-a deplasat la martorul

G.V., de la care a primit cele două plăci de hașiș pe care le-a introdus în

buzunarul drept din spate al pantalonilor cu care era îmbrăcat.

În contextul supravegherii

stricte din partea lucrătorilor B.C.C.O. Iași pe care o desfășurau de mai mult

timp, inculpatul a fost prins în flagrant, în seara menționată, în jurul orelor

19,30, în timp ce se deplasa spre locuința sa împreună cu martorul T.M.B.,

având asupra sa cele două plăci de hașiș (rezină de canabis), în legătură cu

care a declarat că le-a adus personal din Italia, cu circa două săptămâni în

urmă.

Raportul de

constatare tehnico-științifică întocmit de laboratorul de Analiză și Profil al

Drogurilor din cadrul I.G.P.R. - B.C.C.O. Iași a relevat că probele puse la

dispoziție de B.C.C.O. Iași în greutate de 179,6 grame reprezintă rezină de

canabis în care s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC) - substanță

psihotropă biosintetizată de plantă cannabis, precum și că rezină de cannabis

este inclusă în tabelul anexa nr. 3 din Legea nr. 143/2000 (cu modificările și

completările ulterioare).

Audiat în faza

urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a adoptat o

conduită procesuală oscilantă, prezentând de fiecare dată o altă versiune cu

privire la faptele ce i se impută.

Cu prilejul

prezentării materialului de urmărire penală (la 10 august 2009) a recunoscut

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, negând însă introducerea

acestora în țară în condiții ilicite.

În faza cercetării

judecătorești, inculpatul a retractat declarația din cursul urmăririi penale

dată la data de 15 iulie 2009, relatările sale fiind identice cu cele din

declarația dată la data de 10 august 2009. în plus, a relatat că nu a avut

discuții cu martorul T.B., în timpul șederii în Italia, privind achiziționarea

și introducerea de droguri în țară, precum și că nu cunoștea, la momentul

revenirii în țară, conținutul bagajelor pe care le avea martorul asupra sa, că

drogurile de risc (5 plăci hașiș - 500 grame) introduse de martor în țară i-au

fost predate lui spre păstrase în orașul Pașcani, că până la 15 iulie 2009 i-a

predat acestuia, în trei rânduri, 3 plăci de hașiș, iar circa 20 grame hașiș a

fost consumat de el până la momentul realizării flagrantului.

Examinând

declarațiile făcute de inculpat în cursul procesului penal, în contextul

analizării coroborate a tuturor probelor administrate în scopul aflării

adevărului, instanța, față de împrejurarea că declarațiile inculpatului sunt și

divizibile, nu numai retractabile, a constatat că unele dintre acestea se impun

a fi înlăturate, - respectiv cele din 10 august 2009 și declarația dată în

cursul judecății - fiind apreciate ca nesincere, din moment ce conțin elemente

contradictorii de la o etapă la alta, sau de la o fază procesuală la alta, ori

sunt infirmate de declarațiile martorilor ascultați în cauză, fiind evidentă

intenția acestuia de a acredita ideea că nu a avut nicio contribuție, implicare

în acțiunea de introducere, în mod ilegal, de droguri de risc în România în

scopul valorificării acestora pe raza municipiului Pașcani - urmărind atenuarea

răspunderii sale penale ori chiar absolvirea totală de o asemenea răspundere.

Pe de altă parte, s-a

apreciat că relevante sunt pentru cauză declarațiile martorilor T.B. și G.V.C.

În cauză au fost ascultați și martorii V.P., J.L.L. - mama inculpatului, B.O.E.

- prietena acestuia, B.A., însă declarațiile acestora cuprind aspecte ce nu

sunt legate de activitatea ilicită de introducere de droguri în țară imputată

inculpatului și contestată de acesta, ci relevă doar împrejurări referitoare la

activitatea de traficare de droguri de către inculpat și martorul T.M.B. pe

raza municipiului Iași.

Constatând că din

probatoriul administrat în cauză rezultă suficiente elemente de fapt ce

demonstrează, fără dubiu, vinovăția inculpatului atât cu privire la activitatea

ilicită desfășurată constând în procurarea și introducerea în țară de droguri

de risc, (hașiș), cât și cu privire la activitatea de traficare, respectiv

ascundere a cantității de droguri procurate în condiții ilicite, în locuința

altor persoane, pentru a fi ulterior valorificată pe raza municipiului Pașcani,

iar parte din aceasta destinată pentru consumul propriu, a fost antrenată

răspunderea sa penală.

Situația de fapt

reținută de instanță a fost probată cu următoarele mijloace de probă:

declarațiile martorului G.V.C. date în faza urmăririi penale, declarațiile

martorului T.M.B. date în faza urmăririi penale, dar și în cursul judecății

(declarațiile acestui martor coroborându-se atât cu declarațiile inițiale ale

martorului G., din 21 august 2009, cât și parțial cu declarațiile inculpatului

din 15 iulie 2009); procesul-verbal încheiat la data realizării flagrantului de

lucrătorii poliției din cadrul B.C.C.O. Iași - act procedural ce a fost semnat

fără niciun fel de obiecții de către inculpat, de martorul T.M.B., în prezența

martorilor asistenți M.G. și O.M., din cuprinsul căruia rezultă că asupra

inculpatului au fost găsite două tablete de produs vegetal, de culoare maro,

ambalate într-o folie de plastic transparentă - în legătură cu care s-a

stabilit, pe baza analizelor de laborator efectuate cu prilejul constatării

tehnico-științifice ordonată de D.I.I.C.O.T. Iași, că acestea (178,6 g)

constituie rezină de cannabis, drog de risc conform Tabelului nr. III al Anexei

la Legea nr. 143/2000 cu modificările și completările ulterioare - și despre

care acesta a declarat, în prezența martorului T.M.B., că le-a adus personal

din Italia; procesul-verbal de confruntare realizată între inculpat și martorul

T.M.B. - din conținutul căruia rezultă că inculpatul susține aceeași versiune

prezentată la data de 21 august 2 009, încercând să impună concluzia că

martorul menționat ar fi introdus drogurile în țară (față de martorul menționat

dispunându-se, urmare cercetărilor efectuate față de acesta cu privire la

faptele deduse judecății, neînceperea urmăririi penale, aspect ce rezultă din

dispoziția cuprinsă în rechizitoriu), această versiune nefiind primită nici de

instanță cât timp nu este confirmată de probele dosarului ci susținută doar de

inculpat; declarațiile inculpatului date la data de 15 iulie 2009 în care a

recunoscut doar parțial faptele, respectiv că în urma înțelegerii cu martorul

menționat i-a pus la dispoziție 700 euro cu care acesta a cumpărat drogurile de

risc, dar pe care el le-a introdus în țară - această susținere fiind infirmată

de martor dar și de declarația făcută în timpul flagrantului.

Tratamentul

sancționator a fost stabilit în raport de criteriile prescrise de art. 72 C.

pen., respectiv gravitatea deosebită a faptelor - acestea aducând atingere

sănătății persoanei ocrotită de legea citată - limitele legale ale pedepselor

prevăzute de fiecare text sancționator operant în speță, de circumstanțele

personale ale inculpatului.

Cu referire la

persoana inculpatului, instanța, deși a constatat că pe parcursul derulării

procesului penal inculpatul a adoptat o poziție oscilantă, încercând să

îngreuneze aflarea adevărului în cauză, ori chiar să-l denatureze pentru a fi

absolvit de răspundere penală, nu a sancționat această conduită, în condițiile

în care orice inculpat se bucură de prezumția de nevinovăție până la rămânerea

definitivă a hotărârii pronunțate în cauză, astfel că a reținut ca împrejurări

favorabile inculpatului comportamentul anterior al acestuia caracterizat

pozitiv de înscrisurile depuse la dosarul cauzei în cursul judecății, de vârsta

tânără a acestuia, de disponibilitățile reale manifestate de acesta în sensul

de a-și continua studiile, de a munci - toate aceste date fiind valorificate,

deci, ca circumstanțe atenuante, potrivit art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76

lit. c) C. pen.

Astfel, pentru

fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului s-a aplicat câte o

pedeapsă cu închisoare, al căror cuantum a fost stabilit sub limita minimului

special prevăzut de textul sancționator, ca efect al aplicării dispozițiilor

art. 74 și a art. 76 lit. c) C. pen.

În termenul prevăzut

de art. 363 C. proc. pen. sentința penală pronunțată de tribunal a fost apelată

de inculpatul J.A.E. pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia penală

nr. 119 din 6 iulie 2010, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu

minori, a admis apelul declarat de inculpatul J.A.E. împotriva Sentinței penale

nr. 197 din 13 aprilie 2010 a Tribunalului Iași, pe care a desființat-o în

parte în latura penală și, rejudecând:

Au fost reținute în

favoarea inculpatului dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a fost

redusă de la (un) an și 6 (șase) luni închisoare, la (un) an închisoare,

pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și de la 4

(patru) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, la pedeapsa de 3 (trei)

ani și 6 (șase) luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru

săvârșirea infracțiunii de introducere în țară, fără drept de droguri de risc,

prevăzută și pedepsită de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată,

ambele cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. a), c) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele

stabilite în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa

complementară anterior menționată ce va fi executată în condițiile art. 66 C.

pen.

A fost menținută

starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată arestarea

preventivă de la 13 aprilie 2010 la zi.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Cheltuielile

judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.

Examinând actele și

lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate

aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C.

proc. pen., Curtea de Apel a reținut că instanța de fond a manifestat rol activ

pentru aflarea adevărului, a administrat un amplu material probator cu privire

la fapte și la împrejurările comiterii acestora, cu respectarea prevederilor

art. 63 alin. (2) C. proc. pen., a verificat apărările invocate de inculpat și

a evidențiat aspectele concordante ce susțin vinovăția acestuia în comiterea

infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, analizând

elementele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția de condamnare.

S-a reținut că,

procedând la evaluarea materialului probator administrat, instanța de fond a

respectat dispozițiile art. 69 alin. (1) C. proc. pen. și a înlăturat în mod

just aspectele din declarațiile date de inculpat în care prezintă alte variante

ale situației de fapt, lipsite de suport probator și mai mult, infirmate de

celelalte probe care dovedesc pe deplin activitatea infracțională desfășurată

de inculpat, materializată în comiterea infracțiunii de introducere în țară de

droguri de risc.

Instanța de apel a

apreciat că, față de întreg probatoriul administrat și elementele evidențiate

în urma analizării acestuia, în mod justificat instanța de fond a reținut că

activitățile ilicite desfășurate de inculpat realizează conținutul constitutiv

al infracțiunilor de introducere în țară de droguri de risc și trafic de

droguri de risc.

Analizând hotărârea

apelată și sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului, Curtea

de Apel a constatat că în operațiunea de individualizare a pedepsei, prima

instanță a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de

art. 72 C. pen., analizând complexitatea pericolului social al faptelor deduse

judecății, elementele obiective și subiective ce au condus la săvârșirea

infracțiunii și necesitățile procesului penal de reeducare și resocializare.

Procedând la

evaluarea tuturor datelor reținute cu privire la faptă și la persoana

inculpatului, s-a constatat că pedepsele aplicate sunt de natură să asigure

realizarea scopului educativ și de exemplaritate a acesteia, îndreptarea

atitudinii inculpatului față de comiterea de noi infracțiuni și resocializarea

sa pozitivă viitoare. Totodată, s-a reținut că pedepsele la care a fost

condamnat inculpatul sunt rezultatul procesului de individualizare, cu luarea

în considerare a activității infracționale concrete comisă de inculpat, a

gravității faptelor imputate, fapte ce presupun un risc imediat și major față

de recrudescența răspunderii substanțelor interzise și al posibilității

reiterării comportamentului infracțional, a limitelor de pedeapsă prevăzute de

lege, precum și a circumstanțelor personale ale inculpatului, conduita adoptată

de inculpat.

Sub aspectul

modalității de executare a pedepsei Curtea de Apel a constatat că

periculozitatea socială a faptelor săvârșite relevată de împrejurările în care

au fost comise, frecvența unor astfel de fapte și necesitatea protecției

societății în ansamblul valorilor sale împotriva potențialelor acte interzise

și vătămătoare, nu justifică aprecierea că simpla pronunțare a unei condamnări

constituie un avertisment suficient pentru a nu mai fi săvârșite noi

infracțiuni, iar reeducarea inculpatului ar fi posibilă și fără executarea

efectivă a pedepsei.

În ce privește

critica formulată de inculpat cu privire la nereținerea în favoarea sa a

prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 - cauză de reducere a pedepsei, s-a

apreciat că aceasta este întemeiată.

În acest sens, s-a

reținut că inculpatul J.A.E., în cursul urmăririi penale, înainte de a fi

trimis în judecată, a formulat un denunț, informațiile furnizate ducând la

identificarea, prinderea și punerea în mișcare a acțiunii penale față de alte

persoane implicate în traficul de droguri, așa cum rezultă din cuprinsul

adresei nr. 625/11/1/2010 emisă la data de 6 iulie 2010 de Ministerul Public -

D.I.I:C.O.T. - Serviciul Teritorial Iași.

Ca atare, a fost

reținut pentru inculpat beneficiul recunoscut de legiuitor prevăzut de

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, care are ca efect reducerea la

jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele reținute în

sarcina sa.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul J.A.E., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, recursul promovat având la bază cazurile

de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și, în subsidiar, pct. 14

C. proc. pen.

Pe calea recursului

promovat, recurentul inculpat a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea

pedepsei, apreciind că deși s-au reținut dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000,

pedeapsa aplicată trebuia coborâtă cu un an, iar nu cu 6 luni.

Concluziile formulate

de reprezentantul Parchetului, de apărătorul recurentului inculpat și ultimul

cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei

hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte,

examinând recursul declarat prin prisma cazurilor de casare invocate, dar și

din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată

că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.

Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât

și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele

administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că inculpatul J.A.E., la

începutul lunii iulie 2009, reîntorcându-se din Italia, a procurat și introdus

în România, fără drept, droguri de risc, ce au fost găsite asupra sa în timpul

transportului acestora de la locuința martorului G.C. spre domiciliul său, în

scopul valorificării acestora pe raza municipiului Pașcani și în vederea

consumului propriu, faptă prev. și ped. de art. 3 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 (cu modificările aduse prin Legea nr. 522/2004), iar la data de 15

iulie 2009, hotărând să ascundă drogurile de risc introduse în mod ilegal în

țară pentru a nu fi descoperite de organele de urmărire penală cu prilejul unei

eventuale percheziții domiciliare, le-a transportat de la locuința sa la

locuința martorului G.V.C. pentru a le păstra (ascunde) și apoi de la locuința

acestuia din urmă, în cursul aceleiași zile, pentru a le duce și păstra din nou

în locuința părinților săi, în scopul valorificării acestora ori în vederea

consumului propriu, faptă prev. și ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 (cu modificările ulterioare).

În cauză, vinovăția

inculpatului a fost pe deplin dovedită prin declarațiile martorului G.V.C. date

în faza urmăririi penale, declarațiile martorului T.M.B. date în faza urmăririi

penale, dar și în cursul judecății (declarațiile acestui martor coroborându-se

atât cu declarațiile inițiale ale martorului G., din 21 august 2009, cât și

parțial cu declarațiile inculpatului din 15 iulie 2009); procesul-verbal

încheiat la data realizării flagrantului de lucrătorii poliției din cadrul B.C.C.O.

Iași - act procedural ce a fost semnat fără niciun fel de obiecții de către

inculpat, de martorul T.M.B., în prezența martorilor asistenți M.G. și O.M.,

din cuprinsul căruia rezultă că asupra inculpatului au fost găsite două tablete

de produs vegetal, de culoare maro, ambalate într-o folie de plastic

transparentă - în legătură cu care s-a stabilit, pe baza analizelor de

laborator efectuate cu prilejul constatării tehnico-științifice ordonată de

D.I.I.C.O.T. Iași, că acestea (178,6 g) constituie rezină de cannabis, drog de

risc conform Tabelului nr. III al Anexei la Legea nr. 143/2000 cu modificările

și completările ulterioare - și despre care acesta a declarat, în prezența

martorului T.M.B., că le-a adus personal din Italia; procesul-verbal de confruntare

realizată între inculpat și martorul T.M.B. - din conținutul căruia rezultă că

inculpatul susține aceeași versiune prezentată la data de 21 august 2009,

încercând să impună concluzia că martorul menționat ar fi introdus drogurile în

țară (față de martorul menționat dispunându-se, urmare cercetărilor efectuate

față de acesta cu privire la faptele deduse judecății, neînceperea urmăririi

penale, aspect ce rezultă din dispoziția cuprinsă în rechizitoriu), această

versiune nefiind primită nici de instanță cât timp nu este confirmată de

probele dosarului, ci susținută doar de inculpat; declarațiile inculpatului

date la data de 15 iulie 2009 în care a recunoscut doar parțial faptele,

respectiv că în urma înțelegerii cu martorul menționat i-a pus la dispoziție 700

euro cu care acesta a cumpărat drogurile de risc, dar pe care el le-a introdus

în țară - această susținere fiind infirmată de martor dar și de declarația

făcută în timpul flagrantului.

Înalta Curte

apreciază că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C.

proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se în mod corect că

faptele săvârșite de inculpat întrunesc atât obiectiv, cât și subiectiv

conținutul incriminator al infracțiunilor reținute în sarcina acestuia.

Astfel, critica

formulată de recurentul inculpat întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 18 C. proc. pen., vizând greșita

condamnare a acestuia, nu este întemeiată, în cauză neputându-se pronunța o

soluție de achitare, care ar fi în contradicție cu ansamblul probator

administrat, câtă vreme vinovăția acestuia este pe deplin dovedită,

stabilindu-se în mod corect situația de fapt anterior redată.

Nici sub aspectul

individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de către recurentul

inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că instanța de apel a făcut

o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor

specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea

atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reține

că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, au fost luate în

considerare criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de

pericol social al faptelor săvârșite, modul de comitere a faptei, dar și

circumstanțele personale ale inculpatului, stabilindu-se o pedeapsă într-un

cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor și

circumstanțelor personale ale recurentului inculpat.

Este neîndoielnic că

faptele săvârșite prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind

limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru aceste infracțiuni, precum

și împrejurările în care au fost comise și modul de acționare.

Se reține că pedeapsa

nu reprezintă doar un mijloc de constrângere a infractorului, ci și un mijloc

de reeducare a acestuia, pedeapsa aplicându-se, totodată, în scopul prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni.

Astfel, pedeapsa are

și o finalitate de exemplaritate, aceasta concretizând dezaprobarea legală și

judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și

comportamentul făptuitorului.

Pe de altă parte, se

constată că, față de îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor cerute de art.

16 din Legea nr. 143/2000, în mod corect au fost reținute în favoarea

inculpatului dispozițiile acestui text de lege și a fost redusă pedeapsa

aplicată inculpatului, pedeapsa astfel stabilită încadrându-se în limitele

legii, prin urmare neimpunându-se o mai mare reducere a acesteia.

Înalta Curte constată că în cauză nu se evidențiază

alte elemente de natură a justifica coborârea pedepsei sub limita stabilită de

instanța de apel, pedeapsa aplicată fiind corespunzătoare criteriilor prevăzute

de art. 72 C. pen., atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul

modalității de executare, ținând cont și de textul incriminator, fiind aptă,

totodată, să răspundă scopului preventiv și de reeducare al pedepsei,

consfințit prin disp.art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității

între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de

o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte.

Neexistând nici

motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul

inculpatului va fi respins ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul J.A.E. împotriva Deciziei penale nr.

119 din 6 iulie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 16

iulie 2009 la 30 noiembrie 2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 550 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din

oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 noiembrie 2010.