ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4294/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 197 din 13 aprilie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 7196/99/2009 al Tribunalului Iași s-a dispus condamnarea inculpatului J.A.E. pentru săvârșirea infracțiunilor de: - trafic de droguri (de risc), prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri (modificată) cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni; - introducerea în țară, fără drept, de droguri de risc, prevăzută și pedepsită de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri (modificată), cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.

și cu art. 33 lit. a) C. pen., la pedeapsa închisorii de 4 ani și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și pedeapsa complimentară anterior menționată ce va fi executată în condițiile art. 66 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive dispusă împotriva inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata deținerii preventive începând cu data de 16 iulie 2009 la zi.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 178,8 grame rezină de cannabis ambalată și sigilată cu sigiliul tip M.I., predată organului de cercetare penală (B.C.C.O. Iași) și distrugerea acesteia conform art. 18 din aceeași lege. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 10.000 RON. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul locuiește în orașul Pașcani și face parte dintr-un grup de tineri consumatori de droguri de risc de mai multă vreme. La începutul lunii mai 2009, inculpatul a părăsit România, mergând în Italia, în orașul Roma, unde se aflau părinții săi, (J.M.

și J.L.L.), pentru a munci pe un șantier de construcții. În cursul lunii iunie 2009 a plecat în Italia și martorul T.M.B. din orașul Pașcani - aflat în relații de prietenie cu inculpatul - pentru a munci în orașul Napoli. În timpul șederii acestuia în Italia, circa două săptămâni, s-a întâlnit zilnic cu inculpatul, petrecându-și timpul liber împreună. Hotărând să se întoarcă în țară, la începutul lunii iulie, ambii au cumpărat bilete de călătorie din orașul Roma pentru a călători cu același autocar al firmei A. Mai înainte de a pleca din orașul Roma, inculpatul a achiziționat de la un traficant de droguri din localitatea Tivoli două plăci de hașiș (rezină de canabis)cu greutatea de 200 grame contra sumei de 700 euro, pe care le-a ascuns în bagajele proprii avute asupra sa pe timpul deplasării cu autocarul firmei menționate din Italia spre România.

Ajuns în România, inculpatul a dus drogurile în locuința sa din orașul Pașcani, consumând din acestea circa 20 grame hașiș, din care circa 10 grame i-au fost oferite martorului T.M.B. pentru consum propriu. La data de 15 iulie 2009, s-a ordonat și desfășurat o percheziție domiciliară la locuința martorului T.M.B. de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iași, fiind suspectat că ar face parte dintr-un grup organizat de tineri cu preocupări în comiterea infracțiunii de contrafacere de bancnote române și străine. Aflând despre această acțiune a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iași, inculpatul, intenționând să ascundă cele două plăci de hașiș pe care le deținea în locuința sa, a hotărât să le predea spre păstrare martorului G.V.C., deplasându-se în acest scop la locuința acestuia, între orele 10,30 - 11,00.

În aceeași zi, respectiv în jurul orelor 19,00, inculpatul a mers în locuința prietenului său, T.M.B., care fusese cercetat în cursul zilei la sediul organelor de urmărire penală din Iași și revenise în orașul Pașcani. În acest context și după discuțiile avute la locuința martorului privind cercetarea penală în care era implicat, inculpatul, apreciind că nu există vreun pericol de a fi descoperit că a introdus în țară, fără drept, droguri de risc pe care le deține în locuința sa, și-a propus să ia drogurile de la locuința martorului G.V. și să le ducă la locuința sa. Însoțit de martorul T.B., s-a deplasat la martorul G.V., de la care a primit cele două plăci de hașiș pe care le-a introdus în buzunarul drept din spate al pantalonilor cu care era îmbrăcat.

În contextul supravegherii stricte din partea lucrătorilor B.C.C.O. Iași pe care o desfășurau de mai mult timp, inculpatul a fost prins în flagrant, în seara menționată, în jurul orelor 19,30, în timp ce se deplasa spre locuința sa împreună cu martorul T.M.B., având asupra sa cele două plăci de hașiș (rezină de canabis), în legătură cu care a declarat că le-a adus personal din Italia, cu circa două săptămâni în urmă. Raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R. - B.C.C.O. Iași a relevat că probele puse la dispoziție de B.C.C.O. Iași în greutate de 179,6 grame reprezintă rezină de canabis în care s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC) - substanță psihotropă biosintetizată de plantă cannabis, precum și că rezină de cannabis este inclusă în tabelul anexa nr. 3 din Legea nr. 143/2000 (cu modificările și completările ulterioare).

Audiat în faza urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a adoptat o conduită procesuală oscilantă, prezentând de fiecare dată o altă versiune cu privire la faptele ce i se impută. Cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală (la 10 august 2009) a recunoscut săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, negând însă introducerea acestora în țară în condiții ilicite.

În faza cercetării judecătorești, inculpatul a retractat declarația din cursul urmăririi penale dată la data de 15 iulie 2009, relatările sale fiind identice cu cele din declarația dată la data de 10 august 2009. în plus, a relatat că nu a avut discuții cu martorul T.B., în timpul șederii în Italia, privind achiziționarea și introducerea de droguri în țară, precum și că nu cunoștea, la momentul revenirii în țară, conținutul bagajelor pe care le avea martorul asupra sa, că drogurile de risc (5 plăci hașiș - 500 grame) introduse de martor în țară i-au fost predate lui spre păstrase în orașul Pașcani, că până la 15 iulie 2009 i-a predat acestuia, în trei rânduri, 3 plăci de hașiș, iar circa 20 grame hașiș a fost consumat de el până la momentul realizării flagrantului.

Examinând declarațiile făcute de inculpat în cursul procesului penal, în contextul analizării coroborate a tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului, instanța, față de împrejurarea că declarațiile inculpatului sunt și divizibile, nu numai retractabile, a constatat că unele dintre acestea se impun a fi înlăturate, - respectiv cele din 10 august 2009 și declarația dată în cursul judecății - fiind apreciate ca nesincere, din moment ce conțin elemente contradictorii de la o etapă la alta, sau de la o fază procesuală la alta, ori sunt infirmate de declarațiile martorilor ascultați în cauză, fiind evidentă intenția acestuia de a acredita ideea că nu a avut nicio contribuție, implicare în acțiunea de introducere, în mod ilegal, de droguri de risc în România în scopul valorificării acestora pe raza municipiului Pașcani - urmărind atenuarea răspunderii sale penale ori chiar absolvirea totală de o asemenea răspundere.

Pe de altă parte, s-a apreciat că relevante sunt pentru cauză declarațiile martorilor T.B. și G.V.C. În cauză au fost ascultați și martorii V.P., J.L.L. - mama inculpatului, B.O.E. - prietena acestuia, B.A., însă declarațiile acestora cuprind aspecte ce nu sunt legate de activitatea ilicită de introducere de droguri în țară imputată inculpatului și contestată de acesta, ci relevă doar împrejurări referitoare la activitatea de traficare de droguri de către inculpat și martorul T.M.B. pe raza municipiului Iași.

Constatând că din probatoriul administrat în cauză rezultă suficiente elemente de fapt ce demonstrează, fără dubiu, vinovăția inculpatului atât cu privire la activitatea ilicită desfășurată constând în procurarea și introducerea în țară de droguri de risc, (hașiș), cât și cu privire la activitatea de traficare, respectiv ascundere a cantității de droguri procurate în condiții ilicite, în locuința altor persoane, pentru a fi ulterior valorificată pe raza municipiului Pașcani, iar parte din aceasta destinată pentru consumul propriu, a fost antrenată răspunderea sa penală. Situația de fapt reținută de instanță a fost probată cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorului G.V.C. date în faza urmăririi penale, declarațiile martorului T.M.B.

date în faza urmăririi penale, dar și în cursul judecății (declarațiile acestui martor coroborându-se atât cu declarațiile inițiale ale martorului G., din 21 august 2009, cât și parțial cu declarațiile inculpatului din 15 iulie 2009); procesul-verbal încheiat la data realizării flagrantului de lucrătorii poliției din cadrul B.C.C.O. Iași - act procedural ce a fost semnat fără niciun fel de obiecții de către inculpat, de martorul T.M.B., în prezența martorilor asistenți M.G. și O.M., din cuprinsul căruia rezultă că asupra inculpatului au fost găsite două tablete de produs vegetal, de culoare maro, ambalate într-o folie de plastic transparentă - în legătură cu care s-a stabilit, pe baza analizelor de laborator efectuate cu prilejul constatării tehnico-științifice ordonată de D.I.I.C.O.T.

Iași, că acestea (178,6 g) constituie rezină de cannabis, drog de risc conform Tabelului nr. III al Anexei la Legea nr. 143/2000 cu modificările și completările ulterioare - și despre care acesta a declarat, în prezența martorului T.M.B., că le-a adus personal din Italia; procesul-verbal de confruntare realizată între inculpat și martorul T.M.B.

- din conținutul căruia rezultă că inculpatul susține aceeași versiune prezentată la data de 21 august 2 009, încercând să impună concluzia că martorul menționat ar fi introdus drogurile în țară (față de martorul menționat dispunându-se, urmare cercetărilor efectuate față de acesta cu privire la faptele deduse judecății, neînceperea urmăririi penale, aspect ce rezultă din dispoziția cuprinsă în rechizitoriu), această versiune nefiind primită nici de instanță cât timp nu este confirmată de probele dosarului ci susținută doar de inculpat; declarațiile inculpatului date la data de 15 iulie 2009 în care a recunoscut doar parțial faptele, respectiv că în urma înțelegerii cu martorul menționat i-a pus la dispoziție 700 euro cu care acesta a cumpărat drogurile de risc, dar pe care el le-a introdus în țară - această susținere fiind infirmată de martor dar și de declarația făcută în timpul flagrantului.

Tratamentul sancționator a fost stabilit în raport de criteriile prescrise de art. 72 C. pen., respectiv gravitatea deosebită a faptelor - acestea aducând atingere sănătății persoanei ocrotită de legea citată - limitele legale ale pedepselor prevăzute de fiecare text sancționator operant în speță, de circumstanțele personale ale inculpatului.

Cu referire la persoana inculpatului, instanța, deși a constatat că pe parcursul derulării procesului penal inculpatul a adoptat o poziție oscilantă, încercând să îngreuneze aflarea adevărului în cauză, ori chiar să-l denatureze pentru a fi absolvit de răspundere penală, nu a sancționat această conduită, în condițiile în care orice inculpat se bucură de prezumția de nevinovăție până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate în cauză, astfel că a reținut ca împrejurări favorabile inculpatului comportamentul anterior al acestuia caracterizat pozitiv de înscrisurile depuse la dosarul cauzei în cursul judecății, de vârsta tânără a acestuia, de disponibilitățile reale manifestate de acesta în sensul de a-și continua studiile, de a munci - toate aceste date fiind valorificate, deci, ca circumstanțe atenuante, potrivit art. 74 lit. a) C. pen.

și art. 76 lit. c) C. pen. Astfel, pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului s-a aplicat câte o pedeapsă cu închisoare, al căror cuantum a fost stabilit sub limita minimului special prevăzut de textul sancționator, ca efect al aplicării dispozițiilor art. 74 și a art. 76 lit. c) C. pen. În termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen. sentința penală pronunțată de tribunal a fost apelată de inculpatul J.A.E. pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia penală nr. 119 din 6 iulie 2010, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul J.A.E.

împotriva Sentinței penale nr. 197 din 13 aprilie 2010 a Tribunalului Iași, pe care a desființat-o în parte în latura penală și, rejudecând: Au fost reținute în favoarea inculpatului dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a fost redusă de la (un) an și 6 (șase) luni închisoare, la (un) an închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și de la 4 (patru) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară, fără drept de droguri de risc, prevăzută și pedepsită de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată, ambele cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. a), c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară anterior menționată ce va fi executată în condițiile art. 66 C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată arestarea preventivă de la 13 aprilie 2010 la zi. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului. Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., Curtea de Apel a reținut că instanța de fond a manifestat rol activ pentru aflarea adevărului, a administrat un amplu material probator cu privire la fapte și la împrejurările comiterii acestora, cu respectarea prevederilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., a verificat apărările invocate de inculpat și a evidențiat aspectele concordante ce susțin vinovăția acestuia în comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, analizând elementele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția de condamnare. S-a reținut că, procedând la evaluarea materialului probator administrat, instanța de fond a respectat dispozițiile art. 69 alin. (1) C. proc. pen.

și a înlăturat în mod just aspectele din declarațiile date de inculpat în care prezintă alte variante ale situației de fapt, lipsite de suport probator și mai mult, infirmate de celelalte probe care dovedesc pe deplin activitatea infracțională desfășurată de inculpat, materializată în comiterea infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc. Instanța de apel a apreciat că, față de întreg probatoriul administrat și elementele evidențiate în urma analizării acestuia, în mod justificat instanța de fond a reținut că activitățile ilicite desfășurate de inculpat realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de introducere în țară de droguri de risc și trafic de droguri de risc.

Analizând hotărârea apelată și sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului, Curtea de Apel a constatat că în operațiunea de individualizare a pedepsei, prima instanță a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., analizând complexitatea pericolului social al faptelor deduse judecății, elementele obiective și subiective ce au condus la săvârșirea infracțiunii și necesitățile procesului penal de reeducare și resocializare. Procedând la evaluarea tuturor datelor reținute cu privire la faptă și la persoana inculpatului, s-a constatat că pedepsele aplicate sunt de natură să asigure realizarea scopului educativ și de exemplaritate a acesteia, îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de noi infracțiuni și resocializarea sa pozitivă viitoare.

Totodată, s-a reținut că pedepsele la care a fost condamnat inculpatul sunt rezultatul procesului de individualizare, cu luarea în considerare a activității infracționale concrete comisă de inculpat, a gravității faptelor imputate, fapte ce presupun un risc imediat și major față de recrudescența răspunderii substanțelor interzise și al posibilității reiterării comportamentului infracțional, a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, precum și a circumstanțelor personale ale inculpatului, conduita adoptată de inculpat.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei Curtea de Apel a constatat că periculozitatea socială a faptelor săvârșite relevată de împrejurările în care au fost comise, frecvența unor astfel de fapte și necesitatea protecției societății în ansamblul valorilor sale împotriva potențialelor acte interzise și vătămătoare, nu justifică aprecierea că simpla pronunțare a unei condamnări constituie un avertisment suficient pentru a nu mai fi săvârșite noi infracțiuni, iar reeducarea inculpatului ar fi posibilă și fără executarea efectivă a pedepsei. În ce privește critica formulată de inculpat cu privire la nereținerea în favoarea sa a prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 - cauză de reducere a pedepsei, s-a apreciat că aceasta este întemeiată.

În acest sens, s-a reținut că inculpatul J.A.E., în cursul urmăririi penale, înainte de a fi trimis în judecată, a formulat un denunț, informațiile furnizate ducând la identificarea, prinderea și punerea în mișcare a acțiunii penale față de alte persoane implicate în traficul de droguri, așa cum rezultă din cuprinsul adresei nr. 625/11/1/2010 emisă la data de 6 iulie 2010 de Ministerul Public - D.I.I:C.O.T. - Serviciul Teritorial Iași. Ca atare, a fost reținut pentru inculpat beneficiul recunoscut de legiuitor prevăzut de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, care are ca efect reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele reținute în sarcina sa. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul J.A.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, recursul promovat având la bază cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și, în subsidiar, pct. 14 C. proc.

pen. Pe calea recursului promovat, recurentul inculpat a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei, apreciind că deși s-au reținut dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, pedeapsa aplicată trebuia coborâtă cu un an, iar nu cu 6 luni. Concluziile formulate de reprezentantul Parchetului, de apărătorul recurentului inculpat și ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate. Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma cazurilor de casare invocate, dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează. Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că inculpatul J.A.E., la începutul lunii iulie 2009, reîntorcându-se din Italia, a procurat și introdus în România, fără drept, droguri de risc, ce au fost găsite asupra sa în timpul transportului acestora de la locuința martorului G.C. spre domiciliul său, în scopul valorificării acestora pe raza municipiului Pașcani și în vederea consumului propriu, faptă prev. și ped.

de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (cu modificările aduse prin Legea nr. 522/2004), iar la data de 15 iulie 2009, hotărând să ascundă drogurile de risc introduse în mod ilegal în țară pentru a nu fi descoperite de organele de urmărire penală cu prilejul unei eventuale percheziții domiciliare, le-a transportat de la locuința sa la locuința martorului G.V.C. pentru a le păstra (ascunde) și apoi de la locuința acestuia din urmă, în cursul aceleiași zile, pentru a le duce și păstra din nou în locuința părinților săi, în scopul valorificării acestora ori în vederea consumului propriu, faptă prev. și ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (cu modificările ulterioare). În cauză, vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită prin declarațiile martorului G.V.C.

date în faza urmăririi penale, declarațiile martorului T.M.B. date în faza urmăririi penale, dar și în cursul judecății (declarațiile acestui martor coroborându-se atât cu declarațiile inițiale ale martorului G., din 21 august 2009, cât și parțial cu declarațiile inculpatului din 15 iulie 2009); procesul-verbal încheiat la data realizării flagrantului de lucrătorii poliției din cadrul B.C.C.O. Iași - act procedural ce a fost semnat fără niciun fel de obiecții de către inculpat, de martorul T.M.B., în prezența martorilor asistenți M.G. și O.M., din cuprinsul căruia rezultă că asupra inculpatului au fost găsite două tablete de produs vegetal, de culoare maro, ambalate într-o folie de plastic transparentă - în legătură cu care s-a stabilit, pe baza analizelor de laborator efectuate cu prilejul constatării tehnico-științifice ordonată de D.I.I.C.O.T.

Iași, că acestea (178,6 g) constituie rezină de cannabis, drog de risc conform Tabelului nr. III al Anexei la Legea nr. 143/2000 cu modificările și completările ulterioare - și despre care acesta a declarat, în prezența martorului T.M.B., că le-a adus personal din Italia; procesul-verbal de confruntare realizată între inculpat și martorul T.M.B.

- din conținutul căruia rezultă că inculpatul susține aceeași versiune prezentată la data de 21 august 2009, încercând să impună concluzia că martorul menționat ar fi introdus drogurile în țară (față de martorul menționat dispunându-se, urmare cercetărilor efectuate față de acesta cu privire la faptele deduse judecății, neînceperea urmăririi penale, aspect ce rezultă din dispoziția cuprinsă în rechizitoriu), această versiune nefiind primită nici de instanță cât timp nu este confirmată de probele dosarului, ci susținută doar de inculpat; declarațiile inculpatului date la data de 15 iulie 2009 în care a recunoscut doar parțial faptele, respectiv că în urma înțelegerii cu martorul menționat i-a pus la dispoziție 700 euro cu care acesta a cumpărat drogurile de risc, dar pe care el le-a introdus în țară - această susținere fiind infirmată de martor dar și de declarația făcută în timpul flagrantului.

Înalta Curte apreciază că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se în mod corect că faptele săvârșite de inculpat întrunesc atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunilor reținute în sarcina acestuia. Astfel, critica formulată de recurentul inculpat întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., vizând greșita condamnare a acestuia, nu este întemeiată, în cauză neputându-se pronunța o soluție de achitare, care ar fi în contradicție cu ansamblul probator administrat, câtă vreme vinovăția acestuia este pe deplin dovedită, stabilindu-se în mod corect situația de fapt anterior redată.

Nici sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de către recurentul inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că instanța de apel a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, au fost luate în considerare criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, modul de comitere a faptei, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, stabilindu-se o pedeapsă într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor și circumstanțelor personale ale recurentului inculpat.

Este neîndoielnic că faptele săvârșite prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru aceste infracțiuni, precum și împrejurările în care au fost comise și modul de acționare. Se reține că pedeapsa nu reprezintă doar un mijloc de constrângere a infractorului, ci și un mijloc de reeducare a acestuia, pedeapsa aplicându-se, totodată, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Astfel, pedeapsa are și o finalitate de exemplaritate, aceasta concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și comportamentul făptuitorului.

Pe de altă parte, se constată că, față de îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor cerute de art. 16 din Legea nr. 143/2000, în mod corect au fost reținute în favoarea inculpatului dispozițiile acestui text de lege și a fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului, pedeapsa astfel stabilită încadrându-se în limitele legii, prin urmare neimpunându-se o mai mare reducere a acesteia. Înalta Curte constată că în cauză nu se evidențiază alte elemente de natură a justifica coborârea pedepsei sub limita stabilită de instanța de apel, pedeapsa aplicată fiind corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare, ținând cont și de textul incriminator, fiind aptă, totodată, să răspundă scopului preventiv și de reeducare al pedepsei, consfințit prin disp.art.

52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte. Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.A.E. împotriva Deciziei penale nr. 119 din 6 iulie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 16 iulie 2009 la 30 noiembrie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 550 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 noiembrie 2010.