ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6221/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1032 din 23

august 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea de

revizuire a sentinței penale nr. 870 din 24 septembrie 2002 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1049

din 28 februarie 2003 a secției penale a Curții Supreme de Justiție, formulată

de condamnatul C.I.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că motivele de revizuire invocate de condamnat, respectiv

necunoașterea, de către el, a faptului că drogul „heroină” făcea parte din

categoria „droguri de mare risc”, sens în care a cerut efectuarea unei noi

expertize fizico-chimice privind acest drog și aplicarea circumstanțelor

atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen., nu sunt dintre cele imperativ și

limitativ, prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva sentinței, condamnatul a

declarat apel, motivul invocat fiind nelegalitatea ei, în sensul existenței

erorii de fapt în care s-a aflat privind categoria de risc în care, legal, era

încadrată heroina, această împrejurare nefiind cunoscută de instanță, în

momentul soluționării fondului cauzei.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 674 din 17 septembrie 2004, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnatul revizuient.

Nemulțumit și de hotărârea pronunțată

în apel, condamnatul, în termenul legal, a declarat recurs, nemotivat în scris.

Oral, în ședința publică de judecată, apărătorul recurentului și condamnatul

revizuient, personal, au reiterat aceleași motive vizând, în esență, eroarea în

care s-a aflat condamnatul privind categoria în care era încadrată heroina ca

drog de mare risc și netemeinicia pedepsei aplicate.

Recursul declarat de condamnat nu

este fondat.

Apelul și recursul declarate de C.I.

au vizat toate aspectele considerate ca fiind motive de revizuire, soluțiile

pronunțate reținând, conform probatoriului administrat, o justă încadrare

juridică a faptei, precum și vinovăția făptuitorului.

În consecință, în cauză nefiind

incident vreun caz de revizuire astfel cum prevede art. 394 C. proc. pen.,

recursul declarat de condamnatul revizuient, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins ca nefondat.

Conform art. 192 C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul revizuient C.I. împotriva deciziei penale nr. 674/ A

din 17 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 noiembrie 2004.